China a facut eforturi, in ultima vreme, pentru a-si spori influenta asupra altor tari fara a folosi forta sau mijloace de coercitie, numai prin folosirea asa-zisei puteri "soft".
Joseph S. Nye Jr., fost adjunct al Secretarului american al Apararii si presedinte al National Intelligence Council, profesor la Universitatea Harvard, scrie, pentru Project Syndicate, ca pentru o tara care isi baga in sperieti vecinii cu puterea militara in crestere accelerata este important sa intreprinda eforturi pentru a parea mai putin infricosatoare. Asta nu inseamna insa ca puterea "soft" proiectata de China nu intampina obstacole.
Pana acum, China a facut eforturi deosebite in cadrul acestei initiative. In cadrul Asian Infrastructure Investment Bank sunt cooptate tot mai multe state si in timpul vizitelor oficiale in exterior este acordat ajutor de multe miliarde de dolari. In curand poate depasi America in putere "soft", avand in vedere ca se estimeaza ca tara cheltuieste cam 10 miliarde de dolari pe an pentru "propaganda externa", extrem de mult in comparatie cu SUA, care dau doar in jur de 600 de milioane de dolari pe "diplomatia publica".
"Sosia" chinezeasca a Bancii Mondiale se deschide in 2016 cu un capital initial urias
Profitul cules de China de pe urma miliardelor de dolari cheltuiti este insa limitat - sondajele de opinie realizate in America de Nord, Europa, India si Japonia releva ca opinia cu privire la influenta Chinei este predominant negativa.
O opinie ceva mai binevoitoare fata de China au localnicii din America Latina si Africa, unde China nu are dispute teritoriale si nu se pune problema respectarii drepturilor omului in mod stringent. Chiar si in statele acestor regiuni exista insa dezaprobare fata de practica chineza de a importa mana de lucru pentru proiectele de infrastructura din tarile respective.
Joseph S. Nye trage concluzia ca nu este usor sa combini puterea "hard" si "soft" intr-o strategie de succes.
In opinia expertului, o tara isi extrage puterea "soft" din trei resurse: cultura sa, valorile politice si politicile externe. Desi China a pus accent pe cultura si economie, a acordat mai putina atentie aspectelor politice, si tocmai acestea ii pot submina eforturile.
Sondajele de opinie releva ca doi factori importanti limiteaza puterea "soft" a tarii.
Primul este nationalismul. Partidul Comunist si-a cladit legitimitatea pe cresterea economica si nationalism, insa a redus, astfel, apetitul universal pentru "visul chinezesc", antagonizandu-si vecinii din Marea Chinei de Sud, spre exemplu.
Va declansa China un al treilea razboi mondial?
Ce succes sa mai aiba Institutul Confucius (500 astfel de institute culturale deschise in peste 100 de tari), in Filipine, spre exemplu, cand China isi disputa cu aceasta tara o serie de insule in Marea Chinei de Sud?
Celalalt factor care limiteaza puterea "soft" a Chinei este faptul ca nu profita de avantajele unei societati civile necenzurate. Partidul Comunist nu este de parere ca puterea "soft" este generata in special de indivizi, sectorul privat si societatea civila, ci insista ca Guvernul trebuie sa promoveze, deseori cu uneltele propagandei, vechi personalitati istorice despre care crede ca ar putea avea succes pe plan global.
Insa in acest moment informatiile abunda si propaganda Guvernului este rareori credibila. SUA, spre exemplu, isi genereaza multa putere "soft" din societate civila - de la universitati la fundatii, Hollywood si cultura pop.
In aceste conditii, scrie Nye, chiar daca programele de ajutor financiar ale Chinei sunt deseori constructive, economia sa este puternica si cultura traditionala chineza este admirata, tara trebuie sa-si regandeasca politicile interne si externe, pentru a folosi la maximum potentialul de putere "soft".
Atata vreme cat are dispute teritoriale cu vecinii, nu accepta critica societatii civile, atata flacarile nationalismului si insista sa controleze totul, puterea sa "soft" va ramane mereu limitata, fara a profita de calitatile societatii civile.