Anti-Trump inseamna pro-politicianism, in America

Nu putem sa intelegem ce se intampla in America, in actuala campanie electorala prezidentiala, fara sa observam ca, in 2016, campania electorala prezidentiala americana a fost una inedita.

De partea Partidului Democrat, nu a fost aproape nicio sovaiala ca ei vor propune prima femeie Presedinte al Statelor Unite. Doamna Clinton acumulase pana la acel moment toate criteriile, conditiile si asteptarile care sa o califice pentru candidatura. Fusese Prima Doamna timp de doua mandate ale lui Bill Clinton, fusese senator de New York, fusese Secretar de Stat (a patra functie federala, in succesiunea la presedintie). Avea studiile politice si experienta politica necesare.

De partea Partidului Republican, aparuse ca favorit popular Donald Trump, un magnat al dezvoltarii imobiliare si o vedeta de televiziune, ambele de succes. Trump era un miliardar dintr-un sir scurt de miliardari, din ultima jumatate de veac, care voiau sa faca politica si nu puteau decat la varful varfului. Nu era republican propriu-zis (candidase anterior si la democrati), nu avea activitate la vreo organizatie de baza si nici prea multa atentie nu i se acorda in partid. Asa ca a investit din banii sai, ceea ce era in contradictie cu ideea impamantenita in America despre indicatorul strangerii de fonduri de campanie, de credibilitate a unui candidat. Spre surprinderea multora, intr-un stil neortodox, anti-politicianist evident, Trump a castigat detasat nominalizarea republicanilor la Presedintele Statelor Unite.

Dupa care a urmat campania electorala finala si succesul lui Donald Trump in fata favoritei Hillary Clinton.

De partea democratilor, Clinton stransese fonduri mult mai serioase decat republicanii, avusese o presa favorabila si acoperire mediatica permanenta. Inedit a fost ca beneficiase de doua cascadorii mediatice, instrumentate de seful de atunci al Biroului Federal de Investigatii - FBI. Ambele legate de neregulile serioase de confidentialitate ale corespondentei secretarului de stat Clinton, pe timpul mandatului. Le zic cascadorii, deoarece au fost prezentate publicului ca elemente de preocupare a FBI pentru integritatea functiei Numarul Patru in State, ca sa rezulte in final, tot de la acelasi FBI, ca nu e nicio problema cu integritatea doamnei Clinton. Poate doar niste mici prostioare amoroase, ale unui sot al unei prietene, dar nimic mai mult.

De partea republicanilor, Trump crease nenumarate momente si motive ca presa sa ii acopere gratuit candidatura. I-a pus porecle contra-candidatei, a prezent-o ca incapabila sa conduca partidul si federatia, nu pentru ca nu ar avea calitatile personale, ci pentru ca ar fi tributara sau datoare establishment-ului american, caruia i-a zis "swamp", adica mlastina. Cat despre sine, s-a prezentat ca total separat de politica, candidatura sa fiind un simplu gest patriotic, prin care voia sa readuca America pe primul loc in preocuparile americanilor (America First).

Programul sau parea populist, in sensul ca era format doar din puncte despre ceea ce voia americanul sa auda: imigratie controlata, protectie impotriva terorismului international (a facut valuri mediatice faptul ca a fost primul care a spus public fraza considerata incorecta politic "Radical Islamic Terrorism"), renuntarea la acordurile internationale defavorabile americanilor, incetarea razboaielor cu americani, infrastructura reinoita, locuri de munca in plus, chestii din astea.

Si a mai fost ceva inedit. Si Clinton dar si Trump au folosit masiv noile mijloace de comunicare in masa, intre care au inclus si mesajele distribuite multor milioane de votanti, care s-au trezit bagati in seama nominal. Trump a facut-o mai bine, mai aplicat si mai tintit decat Clinton. In plus, Trump a fost activ in unele state considerate de democrati ca fiind ale lor in mod traditional, asa ca democratii l-au lasat pe Trump sa isi bata gura de pomana cu publicul lor. Doar prea tarziu si-au dat seama ca baterea gurii nu fusese de pomana.

Tot inedit a fost votantul american tacut. Pana la acea campanie electorala, sondajele de opinie erau relativ exacte, deoarece esantionul de votanti chestionati erau sinceri in a spune cu cine vor vota si de ce. In 2016, insa a aparut votantul tacut. Cel care nici in conditiile de anonimitate a sondajului de opinie nu recunostea ca va vota cu Trump. Cu Trump care era vizibil cu ochiul liber opusul total al imaginii de Presedinte al Statelor Unite.

Asa ca Trump a castigat si a iesit noul Presedinte al Statelor Unite, in 2016, desi a strans mai putine fonduri si a cheltuit mai putin, a avut sondaje de opinie la vot defavorabile substantial, a contat pe publicul altfel democrat si nici nu s-a ferit sa se arate ca total nepregatit pentru suprema functie federala.

De atunci au trecut patru ani. Trump se dovedeste si astazi ca nu e politician. Ba chiar se mandreste cu asta. In schimb, cu exceptia revolutiei in infrastructura, cam tot ce a promis in campania electorala din 2016 a facut. Chiar daca atunci pareau promisiuni populiste.

Trump nu si-a insusit inca limbajul de Commander-in-Chief al celei mai puternice forte armate din Lume. In schimb, i-a determinat pe aliatii din NATO sa investeasca mai mult in apararea nationala si a luat masuri de pre-pozitionare a fortelor americane in Europa, pentru a descuraja Rusia sa apeleze la argumentul militar, in promovarea orgoliilor sale de urmasa a Uniunii Sovietice.

A investit masiv in fortele americane si a inchis ori diminuat semnificativ cateva teatre de operatii cu prezenta americana. Asa nepregatit teoretic cum s-a dovedit, Trump a inteles perfect ca infamul califat islamist terorist ISIS nu poate fi combatut decat pe campul de lupta si l-a invins in toate teritoriile ocupate de acela.

Trump nu e diplomat si nici nu stapaneste cutumele minime de respectat in relatiile internationale. In schimb, a intrat in contact direct cu dictatorul nefrecventabil al Coreei de Nord si l-a determinat sa nu mai ameninte lumea cu experientele si testele lui nucleare. A mutat Ambasada Statelor Unite in Israel la Ierusalim, dar a si intermediat acorduri ale Israelului cu unii dintre fostii inamici arabi.

Deci, din perspectiva republicana, succesul lui Donald Trump in actuala campanie electorala prezidentiala americana ar fi o simpla continuare a situatiei din ultimii patru ani: un presedinte ne-politician, cu o agenda populara si nu populista, cum s-a dovedit, in continuare fara vocabular si fara notiuni de baza in materiile relatiilor internationale si apararii nationale, dar care are idei clare despre ce vrea sa faca in Lume.

Din perspectiva democrata, esecul lui Donald Trump in actuala campanie electorala ar fi revansa esecului lor de acum patru ani. Adica, un eventual succes democrat ar fi doar confirmarea ca politica americana la varf trebuie sa fie rezervata exclusiv pentru politicieni, indiferent de cat de inadecvati fizic, psihic si moral ar fi ei.

De aceea si republicanii si democratii spun de fapt acelasi lucru: aceste alegeri prezidentiale americane, care se vor incheia martea viitoare, sunt unele fara precedent si cu semnificatii istorice profunde. Din ele va rezulta America viitorului.

Hari Bucur-Marcu are o experienta de decenii in mediul international, pe problematici legate de institutionalizarea domeniului apararii nationale, controlul democratic al sistemelor de securitate nationala, politici de securitate si de aparare nationala. Ofiter de aviatie si fost sef al Serviciului Strategii de Aparare la Statul Major General, detine titlul de doctor in stiinte militare, obtinut in 2001 la Academia de Inalte Studii Militare cu teza "Implicatii economice in planificarea apararii nationale a Romaniei". In perioada 1990 - 2003 a fost responsabil sau direct implicat in aspecte esentiale ale reformei Armatei Romaniei, cu deosebire in relatia cu NATO, si a lucrat nemijlocit in structurile Aliantei ca sef de sectie invatamant si instructie. A publicat carti si articole pe subiecte din domeniu, oferind expertiza internationala. Este cavaler al Ordinului National "Pentru merit", ca recunoastere a contributiei sale la integrarea Romaniei in NATO.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cum se pregătesc aliații SUA pentru Trump 2.0. Unii și-au trimis emisarii, alții l-au contactat direct, cu riscul de a-l supăra pe Biden

Germania duce o ofensivă de farmec în interiorul Partidului Republican. Japonia își aliniază propriul „îmblânzitor“ pentru Trump. Oficiali guvernamentali mexicani discută cu tabăra...

Reacția președintelui SUA după ce studenți pro palestinieni de la Universitatea Columbia cer ruperea legăturilor financiare cu Israelul

Preşedintele american Joe Biden a afirmat duminicp, 21 aprilie, că antisemitismul "nu-şi are locul" în campusurile universitare, într-un moment în care studenţi propalestinieni de la...