De ce se opune Turcia aderării Suediei la NATO. Erdogan, chitit pe o fostă luptătoare kurdă care sfidează Ankara

Încercările Turciei de a condiționa aderarea Suediei la NATO de măsuri împotriva grupărilor kurde au stârnit dezbateri despre identitatea politică suedeză modernă.

Călătoria lui Amineh Kakabaveh de la luptătoarea peshmerga (n.r. ramura kurdă a forțelor armate irakiene) la refugiata kurdă și apoi la parlamentara suedeză a împins-o în conflictul dintre patria ei adoptivă, Suedia, și Turcia.

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan blochează cererea Suediei de a adera la NATO, declarând că țara găzduiește „teroriști” – eticheta sa generală pentru cei care au legături cu militantismul kurd – și a sugerat că influența lui Kakabaveh este o problemă specială.

Când prim-ministrul Magdalena Andersson a fost numită anul trecut și când guvernul său a fost salvat printr-un scrutin de încredere luna aceasta, Kakabaveh a fost cea care a oferit votul cheie. În schimb, ea a câștigat promisiuni din partea formațiunii lui Andersson de a extinde cooperarea cu un partid politic kurd sirian, a cărui aripă armată Erdogan dorește ca Suedia să o desemneze drept entitate teroristă.

Cererile lui Erdogan evidențiază luptele uneia dintre cele mai mari grupuri etnice fără stat. Ele sunt, de asemenea, un alt test pentru un mod de viață care a primit o femeie ca Kakabaveh și a ajutat-o să prospere. Statutul Suediei de refugiu generos a fost pus sub presiune de când grupurile de extremă dreapta au început să ceară restricții ca răspuns la sosirea constantă a solicitanților de azil în ultimul deceniu. Suedezii sunt acum forțați să se gândească la ce ar trebui să renunțe pentru a consolida securitatea țării, împotriva Rusiei lui Vladimir Putin.

Sondajele arată că o majoritate solidă dorește ca Suedia să se alăture NATO pentru protecție suplimentară împotriva expansionismului președintelui rus, punând capăt politicii sale de secole de nealiniere militară. Dar alții nu susțin aderarea la alianța militară, pentru a proteja deschidere istorică a țării și se tem că concesiile față de Erdogan vor crea un precedent.

În timp ce NATO a semnalat că o rezoluție este posibilă, Erdogan rămâne ferm, cerând Suediei să își ia angajamente scrise de a restrânge susținătorii PKK – care luptă împotriva Turciei pentru autonomie de zeci de ani, precum și afiliaților precum YPG – aripa armată a grupul politic PYD pe care social-democrații lui Andersson îl sprijină și care au lucrat alături de forțele americane pentru a învinge Statul Islamic în Siria. El dorește, de asemenea, ca națiunea nordică să ridice restricțiile vânzărilor de arme și să extrădeze persoanele pe care Ankara le acuză de terorism.

„Vocea Suediei pentru o lume pașnică este mai importantă ca niciodată”, a spus Per Bolund, un parlamentar al Partidului Verzilor, în timpul unei recente dezbateri legislative. „Trebuie să rămânem la poziția noastră de lungă durată de politică externă feministă și la o critică solidă a țărilor care persecută dizidenții, limitează libertățile propriului popor și amenință sau atacă statele vecine”.

Pentru Erdogan, sprijinul occidental al YPG dă putere unei rețele mai extinse de separatiști, inclusiv PKK, argumentând că miliția a atacat trupele țării sale. Adăpostul uneia dintre cele mai mari comunități kurde din Europa, Suedia a fost prima țară vestică care a declarat PKK organizație teroristă. Dar legile suedeze privind libertatea de exprimare înseamnă că manifestarea simpatiei pentru grup nu este pedepsită, iar uneori steagul PKK a fost văzut fluturând la Stockholm. Erdogan a descris luna trecută Suedia și Finlanda ca fiind "case de oaspeți ale organizațiilor teroriste”, o sugestie respinsă categoric de autoritățile din ambele țări.

Andersson a evidențiat regulile antiterorism care sunt deja în curs de desfășurare ca un pas care ar putea atenua unele dintre preocupările profunde ale Ankarei cu privire la militantismul kurd și a sugerat că Suedia ar fi mai probabil să ridice restricțiile la exporturile de arme către Turcia dacă ar fi membru NATO. Guvernul nu a comentat cu privire la cererile de extrădare ale PYD, YPG sau Turciei. Cotidienele turcești au raportat că Erdogan a dat guvernului suedez numele persoanelor pe care dorește să le trimită în Turcia, dar nicio listă nu a fost făcută publică.

Extrădarea nu ar fi simplă. Suedia și Turcia sunt ambele semnatare ale Convenției europene de extrădare, iar dacă Erdogan ar avea dovezi solide ale crimelor teroriste, autoritățile suedeze s-ar putea conforma. Dar există reguli împotriva extrădărilor pentru crime militare sau politice și nimeni nu poate fi trimis afară dacă s-ar confrunta apoi cu persecuția pentru convingerile sale politice. Orice decizie poate fi atacată cu recurs la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În 1766, Suedia a devenit prima țară din lume care a consacrat libertatea presei în Constituția sa, iar principiul său de acces public conferă populației sale drepturi extinse de a obține înregistrări oficiale. A susținut de multă vreme pacea și drepturile omului, într-un mod care, uneori, a pus-o în contradicție cu marile puteri, inclusiv China și SUA.

Acea imagine a Suediei este o sursă de mândrie națională și, practic, un brand. Companii precum Volvo, Electrolux și IKEA își folosesc moștenirea suedeză pentru a transmite un semnal despre transparență, durabilitate și echitate care le ajută pe piețele globale. După ce un fond de investiții saudit a preluat un pachet de 8% din Embracer Group la începutul acestei luni, conglomeratul de jocuri a fost rapid să-și reafirme angajamentul față de „valorile suedeze”, potrivit Bloomberg.

Editorialista și scriitoarea Lena Andersson, care este mai de dreapta decât alții care fac eforturi pentru încetarea aderării la NATO, a discutat despre dezbatere în ziarul Dagens Nyheter. „Ceea ce ne rămâne de ales este o manifestare a respectului de sine”, a spus ea. „Este un act de libertate”.

Săptămâna trecută, Kakabaveh și-a jucat din nou mâna, spunând că va sprijini bugetul pentru 2022 dacă guvernul va respecta restricțiile privind vânzările de arme. „Toată lumea se înclină în fața lui Erdogan doar din cauza problemei cu Putin”, a spus ea într-o intervenție în Parlament, unde este reprezentantă din 2008. Despre YPG, ea a spus: „De ce ar trebui să fie numiți teroriști doar pentru că există ca să se apere pe ei înșiși și pe restul lumii?”

Kakabaveh nu știe exact când s-a născut, dar în autobiografia ei, „Amineh – No Bigger Than a Kalashnikov”, ea spune că călătoria din Iranul natal a început când avea în jur de 13 ani. Atunci, proaspătul instalat regim al ayatollahului Ruhollah Khomeini a invadat zona muntoasă săracă în care locuia ea și i-a ocupat satul.

Partidul Kurd Komala, un grup marxist opus teocrației, a început lupta împotriva regimului. „Ne-a oferit educație, discuții și o nouă viziune asupra lumii. Și mai presus de toate, ei au văzut bărbații și femeile ca fiind egali”, spune Kakabaveh în carte. „Au respectat fetele și femeile, ceea ce era complet unic în Iran în acele vremuri – și încă este”. Ea a încercat să se alăture miliției sale, dar a fost prinsă de poliția religioasă sancționată de stat, care i-a spus ori să se căsătorească, ori să fie executată. A fugit a doua oară, cu succes. Kakabaveh a spus postului de televiziune public suedez că a urmat un antrenament militar și că a purtat o armă, dar nu a ucis niciodată pe nimeni.

Deplasându-se frecvent între Iran și Irakul vecin, Kakabaveh s-a trezit curând prinsă în atacul chimic țintit al lui Saddam Hussein, care a ucis mii de kurzi. Ea a fugit apoi în Turcia, unde kurzii s-au confruntat cu represiunea în timp ce armata încerca să înăbușe o campanie armată a PKK pentru autonomie. Cu kurzii sub presiune în toată regiunea, ea a decis să plece. A ajuns în Suedia în 1992, unde a urmat cursurile Universității din Stockholm și a fost angajată ca asistent social într-una dintre suburbiile capitalei.

Kakabaveh se numără printre cei aproximativ 100.000 de kurzi care și-au căutat refugiu în Suedia încă din anii 1970. Copiii kurzi învață limba lor maternă și au acces la biblioteca kurdă a capitalei. Există chiar și un stil literar kurd numit „Școala de la Stockholm”.

„Kurzii din Suedia reprezintă limba, literatura, eleganța și diplomația kurdă”, a spus scriitorul și comentatorul social din Stockholm, Kurdo Baksi, a cărui soră a fost parlamentar.

În timp ce se luptă pentru a menține în viață identitatea kurdă, membrii activi din punct de vedere politic ai comunității organizează demonstrații de rutină împotriva guvernului turc. Ei se tem că Erdogan vrea „să pună o etichetă teroristă kurzilor obișnuiți”, a adăugat Baksi.

Kakabaveh îi îndeamnă pe ceilalți suedezi să rămână fermi și să protejeze incluziunea istorică a țării. „În acest moment sunt foarte îngrijorată”, a spus ea. „Cât de departe suntem dispuși să mergem?”

Document secret. Armata Germană face planuri cum va hrăni mii de soldați americani în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO

Șefii armatei germane întocmesc planuri privind modul în care vor hrăni mii de soldați americani și le vor realimenta tancurile în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO, ca parte...

Ministrul polonez de Externe cere poporului rus ”să alunge de la putere asasinii şi hoţii": Un atac al Kremlinului asupra NATO ”va eșua”

Polonia a oferit Ucrainei o asistenţă militară de circa 8,4 miliarde de euro în ultimii doi ani pentru a o ajuta în războiul cu Rusia, a declarat joi, 25 aprilie, ministrul polonez de externe...