Nu poti pricepe evolutia societatii fara a studia feedbackul politicilor publice, influenta acestora asupra populatiei. Ramai insa indurerat sa constati ineficienta, atipicul, dezordinea si impredictibilitatea lor, de aceea exclamam frustrati "ca la noi, la nimenea".
Preocuparea de baza a partidelor este aceea de a supravietui intr-un mediu ostil, contaminat de neincredere, nemultumire si chiar revolta. Ne ferim insa de acuze gratuite, abundente la comentatorii cu penite parti-pris. Ipoteza noastra are nevoie de argumente.
In regimurile democratice asezate, partidele isi pun in opera programele, ideologia cu care au castigat sufragiile. Prioritate are agenda cetateanului, iar dezvoltarea bazei electorale proprii e consecinta realizarii in deplina transparenta a idealurilor colective.
Batalia pentru intaietate in sondaje, electoralismul permanent bantuie doar lumea a treia. In Romania, programele sunt abandonate dupa accederea la guvernare, promisiunile gogonate neputand fi puse in aplicare vreodata. Asa ca diminuarea zestrei electorale survine in scurt timp, iar (re)capitalizarea increderii se mai poate face doar prin mijloace condamnabile.
Ca sa evite caderea, guvernul, lipsit de instrumente programatice bine fundamentate, improvizeaza masuri, hotarari, ordonante pentru rezolvarea unor situatii presant-urgente, numai mila lui Dumnezeu ferindu-ne de faliment.
Strategia de supravietuire a partidelor nu tine seama de reglementarile constitutionale, ci vizeaza uzurparea functiilor statului, mediile vorbind chiar de disolutia acestuia.
Astfel, bugetele nu se mai repartizeaza conform principiilor clasice, ci dupa indicatiile de partid. Guvernantii redistribuie fondurile, favorizandu-si membrii marcanti din teritoriu, ca alocarea banilor sa aduca beneficii la urne. Asa se si explica multimea investitiilor aiuritoare ca patinoare, sali de sport, sau ajutoare unidirectionate, iertari de datorii etc.
Toate se fac in numele formatiunii cutare sau al liderului sau, desi sumele nu provin din buzunarele lor, ci din vistieria statului.
Pentru indeplinirea unor astfel de hotarari, partidele nu au nevoie de personalitati puternice, cu moralitate indubitabila, ci de yesmeni. De altfel, fiecare sef sau sefulet mai rasarit cultiva nu profesionalismul, ci loialitatea pana la slugarnicie, avand grija ca nu cumva sa fie "sapati" din interior ori sa le fie amenintat leadership-ul.
Prevazatori din fire, isi matrasesc rivalii ori si-i reduc la tacere, folosind in acest scop tehnici ignobile. De aceea, arareori mai cracneste cineva impotriva-le. Atacul continuu, concertat impotriva valorilor intelectual-morale, promovarea pe criterii partizane, pile, rudenie si interese de clan au avut drept consecinte firesti reducerea tragi-comica a competentelor ministeriabile si starea derizorie a actului decizional.
In ideea supravietuirii, in deceniul trecut s-a practicat schimbarea numelor, nu si a comportamentului, e.g. social-democratia: FSN, FDSN, PDSR, PSD, toate contand in obtinerea majoritatii legislative. Dupa vestezirea acestei stratageme, a urmat marsul fortat de la stanga la dreapta al democratilor, cu achizitii din intreg spectrul ideologic universal, de la conglomeratul popularilor europeni, la libertarieni, la (neo)conservatorismul lui Michael Oakeshott sau Craig Duncan.
Oricum, doctrinele in politica damboviteana nu sunt mare scofala. Aici nu e vorba de moartea ideologiilor (Fukuyama), ci de neintelegerea lor, de lipsa culturii politice.
Realismul nefiind punctul nostru tare, s-a incercat supravietuirea prin ocultism, parapsihologie, vrajitorie sau yoghini bivolari. Mass-media sunt pline de dovezi haioase din recenta campanie. A avut ce rade Madame Europa.
Noua ne-ar fi placut supravietuirea prin sacrificiu. Istoria venereaza o multime de personalitati si grupari politice care si-au jertfit constient viitorul, punandu-si destinul in slujba celor multi. De aceea li s-au ridicat statui.
... Vezi tot