Cum se nasc campaniile ”anti-” din viața publică românească

Descris mai atent, mai de pe urma observației directe, fenomenul campaniilor anti- din viața publică românească este astfel: mai întâi, o parte a publicului național dezvoltă natural și instinctiv o fobie, după care vin propagandișii populiști sau hibrizi și dau glas acelei fobii, prezentându-se pe sine ca fiind singurii care au curajul să o exprime și să „lupte” cu vorbele pentru promovarea ei, a fobiei, în rândul publicului larg.

Campania anti-vaccinare a început cu mai mulți ani înaintea Covid-19 și s-a bazat pe faptul că o parte a populației naționale este convinsă că statul îi vrea răul fizic, vrea să se depopuleze și, ca urmare, născocește tot felul de forme de exterminare în masă, cum ar fi vaccinul.

Convingerea asta nu a fost indusă prin vreo propagandă. Cei care o nutreau chiar credeau că așa este, fără să le spună nimeni. Propaganda a venit pe urmă și a avut origini multiple.

Au fost cei care puseseră ochii pe terenurile ultra-centrale ale Institutului Cantacuzino, simbolul vaccinurilor aborigene, de exemplu, și care au văzut în fobia asta împotriva acului o justificare în grăbirea demersurilor de falimentare completă, până la dispariție, a institutului. Care institut a fost salvat în ultimă instanță de la dispariție prin militarizare.

Așa cum au fost cei care își aleg subiectele de propagandă, în cadrul războiului lor hibrid cu toate națiunile democratice și occidentale la fel cum face apa: se infiltrează în orice crăpătură ce apare în monolitul conștiinței naționale. Și este clar că dezvoltarea fobiei împotriva vaccinării de orice fel, doar pentru că vaccinarea e organizată de stat, reprezintă o asemenea crăpătură.

Și mai sunt cei care și-au făcut o meserie din a spune poporului ce vrea poporul să audă. Chiar dacă ce vrea poporul să audă sunt imbecilități. Cum ar fi că el o duce rău nu pentru că e leneș și indolent, ci pentru că e asuprit din umbră de occidentalii cei răi. Sau cum ar fi că el, poporul, ar merita o soartă mai bună, dar îi strică soarta tot felul de invidioși pe el, cei care nu au niciun tunel în Munții lor Bucegi și care nici nu au inventat stiloul cu piston.

Oportuniști și populiști se înghesuie să sape în orice crăpătură

Ce vreau să spun cu astea? Vreau să spun că nu se dovedește că ar exista vreun laborator de gândire malefică, în care să se clocească idei noi despre cum să mai prostim poporul, iar poporul să devină apoi victimă a propagandiștilor acelor idei noi.

În schimb, se dovedește cu prisosință că o grămadă eterogenă de oportuniști și populiști se înghesuie să sape în orice crăpătură, oricât de mică, ar apărea în gândirea comună națională românească (se întâmplă și la alții, dar nu despre ei e vorba acum), doar-doar vor avea vreun câștig, vreun avantaj personal sau de grup, din lărgirea acelei crăpături.

Trist este că săparea se produce prin comunicare publică. Iar mijloacele de comunicare clasice și noi se complac fie să facă parte din grămada asta eterogernă, fie să îi ajute pe săpători, comunicându-le vorbele ca pe știri de interes național.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Fotbalistul care dă în judecată Pfizer şi BioNTech: ”Durerea este intensă”

Accidentat des, François-Xavier Fumu Tamuzo a decis să îşi încheie cariera de fotbalist la jumătatea lunii aprilie, la doar 29 de ani. Atacantul echipei Laval, format la Auxerre, a decis să...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...