Politico: Occidentul trebuie să decidă dacă deschide ușa NATO pentru Ucraina și ce face cu acordul nuclear cu Iranul

Două dintre numeroasele probleme de politică externă din 2022 vor avea o semnificație geostrategică deosebită și în noul an.

Este vorba despre dacă dorința Ucrainei de a deveni o țară membră NATO se va împlini în sfârșit și ce va face Occidentul cu acordul nuclear cu Iranul, scrie Wolfgang Ischinger, președintele Fundației pentru Conferința de Securitate de la München, în Politico.

El admite că procedura de extindere a alianței este cu adevărat complicată. Iar refuzul Turciei de a aproba apartenența Suediei și Finlandei o dovedește. Ea necesită nu numai unanimitatea țărilor membre NATO, ci și aprobarea fiecărui parlament național. Întrucât decizia este legată de un acord internațional oficial. Prin urmare, în opinia lui Ischinger, pentru a răspunde în mod corespunzător cererii Ucrainei de aderare la NATO, merită amintit cele trei criterii care au fost aplicate în prima rundă de extindere a alianței din 1997.

„Da“ pentru Ucraina

La acel moment, Aliații au pus doar trei întrebări. În primul rând, în țara care dorește să adere la NATO este consens privind aderarea la alianță, astfel încât potențiala aderare să nu provoace diviziune internă? Susțin toți aliații acordarea calității de membru acestei țări? Și aderarea unei noi țări va extinde securitatea și stabilitatea europeană în general?

„În acele vremuri, le-am recomandat președinților și șefilor de stat să invite potențiali membri doar dacă răspunsurile la toate cele trei întrebări erau afirmative. Și în cazul Poloniei, Republicii Cehe și Ungariei, toate cele trei întrebări au primit un răspuns fără echivoc „da”. Când problema Ucrainei a fost ridicată la summitul NATO de la București din 2008 a apărut o discuție controversată. Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Nicolas Sarkozy au ajuns la concluzia că nu se poate răspunde afirmativ la toate cele trei întrebări”, își amintește Ischinger, adăugând că, privind în urmă astăzi la acele evenimente, se poate trage concluzia opusă, în special în ceea ce privește Securitate și stabilitate europeană.

Deși nu toate preocupările aliaților au fost risipite. Poate că asta explică de ce alianța încă ezită cu privire la aderarea Ucrainei. În cazul Iranului, principala provocare este dacă să introducă sancțiuni și mai dure împotriva țării sau să arate reținere în răspunsul la încălcările continue ale drepturilor omului, din cauza interesului Occidentului de a restabili acordul nuclear.

„Nu“ pentru Iran

Ischinger consideră că răspunsul fără echivoc aici este: „Nu!”. El recunoaște că există îngrijorări serioase cu privire la protecția tratatului internațional de neproliferare nucleară. Cu toate acestea, majoritatea experților sunt convinși că șansele de a reînvia acordul nuclear cu Teheranul au devenit zero chiar înainte să izbucnească protestele în Iran. Partea iraniană nu și-a arătat dorința de a fi de acord cu proiectul de acord propus în forma sa actuală.

„Mai mult, semnarea unui acord cu Teheranul acum va trimite un semnal complet greșit. Pentru că orice concesii din partea Occidentului poate părea un sprijin pentru regim. Va fi o palmă în față pentru iranienii care luptă pentru libertate, precum și pentru cei care au fost deja închiși”, explică Ischinger.

De aceea, în opinia sa, Occidentul nu ar trebui să ezite să introducă noi sancțiuni împotriva regimului iranian. Luând în considerare furnizarea de drone iraniene către Rusia, Teheranul sprijină astfel războiul împotriva Ucrainei. Și acest lucru nu este acceptabil.

„De aceea, ar trebui să devină evident pentru Teheran că se confruntă nu numai cu provocări interne, ci va trebui să se confrunte și cu o izolare internațională și mai mare”, se spune în articol.

Ischinger adaugă că acordul nuclear cu Iranul trebuie să rămână pe masă dacă Occidentul dorește să rămână fidel valorilor sale. Totuși, el trebuie să arate și poporului iranian că nu va fi abandonat în lupta sa curajoasă pentru libertate.

Când ar putea deveni operațională Forța de reacție rapidă a UE: ”Există multe crize asupra cărora NATO nu are competenţe”

O ”forţă de reacţie rapidă” a Uniunii Europene, evocată joi de preşedintele francez Emmanuel Macron şi destinată unor operaţiuni de tipul evacuării de cetăţeni din ţări în...

Ministrul rus al Apărării susține că nu e în interesul țării să atace state NATO. Rusia şi China continuă cooperarea militară

Trupele NATO au creat ameninţări suplimentare pentru Rusia prin apropierea lor de frontierele ruse, dar Moscova nu are interesul militar sau geopolitic de a ataca state NATO, a declarat vineri...