Votul obligatoriu, noua ocupatie sociala

Victor Ponta a afirmat ca una dintre prioritatile partidului social-democrat in viitorul apropiat este sa incerce sa impuna votul uninominal. Interesanta este motivatia lui Ponta, cel care in a doua zi dupa alegerile prezidentiale explica succesul lui Basescu afirmand ca 'ei (PD-L) au furat mai mult ca noi (PSD)' pentru ca au fost mai organizati. Asadar, noul presedinte al PSD sustine ca este necesara introducerea votului obligatoriu pentru a se elimina premisele fraudelor la alegerile care urmeaza.

In primul rand, ar fi interesant de stiut daca colegii de partid ai lui Ponta stiu de initiativa sefului lor. Apoi, daca stiu care este parerea lor in legatura cu aceasta problema. Sunt convins ca majoritatea nu ii impartaseste viziunea despre solutia de a stopa fraudarea alegerilor. Lasand si opinia social-democratilor deoparte, sa ne gandim care ar fi sansele ca prin obligativitatea prezentei la vot sa se elimine posibilitatea cumpararii si tranzactionarii de voturi pe piata libera a partidelor politice.

Ponta nu a dat prea multe detalii despre procesul psihologic care va lua nastere in mintea alegatorilor si ii va transforma in cei mai onesti cetateni cu cel mai pur spirit civic, care ii va face sa refuze orice mita electorala din partea partidelor, in momentul in care vor fi obligati prin lege sa mearga la vot. A declarat doar ca are incredere ca obligativitatea votului va diminua posibilitatea fraudarii, nepermitand ca electoratul sa mai poata fi mutat dintr-o parte intr-alta cu autobuzele si autocarele (care, pentru acuratetea informatiei, de foarte multe ori erau chiar rosii ...).

Corect, votul obligatoriu ar putea elimina turismul electoral. Desi, nici acest lucru nu este sigur ca poate fi eliminat in totalitate, din moment ce, fiind obligati sa voteze, cetatenii vor putea alege sa mearga in gasca cu autobuzele sa voteze in orasul vecin toti cu acelasi partid, desigur dintr-o dorinta si credinta sincera in partidul care le-a pus la dispozitie mijloacele de transport si "pachetelele" pentru drum.

Dincolo de turismul electoral, rezovat sau nu de obligativitatea prezentei la vot, introducerea acestei legi nu cred ca ar schimba cu nimic posibilitatile practic infinite de a cumpara si de a mitui electoratul. Cu ce nu ar mai putea fi vulnerabil un votant in fata mitei electorale in cazul in care ar fi fortat sa se prezinte la vot? Cu nimic.

De fapt, obligativitatea prezentei la vot ar putea chiar sa sporeasca slabiciunea electoratului in fata "cadourilor" oferite de catre partide. Caci cum altfel ar putea sa isi spuna cetateanul X din comuna Y daca nu ceva de genul: "daca tot sunt fortat sa ma duc sa votez, macar sa si castig ceva din moment ce oricum toti sunt o apa si un pamant ...?!"

Astfel, ne ramane sa judecam problema votului obligatoriu in termenii cresterii reprezentativitatii alesilor si nu ai eliminarii fraudarii alegerilor. Andrei Plesu a scris si crede ca votul obligatoriu elimina "votul aproximativ al unei minoritati active sau manipulate".

De aici incepe deja o alta discutie, despre alte valori si cu alte elemente in joc. Este bine ca un exercitarea unui drept fundamental sa devina obligatorie? Ar schimba cu ceva cresterea reprezentativitatii optiunea unei minoritati exprimate la vot? Intre sociologie si legile statisticii, o judecata despre obligativitatea unui drept ce pare a fi castigat din nou dupa Revolutie, acela de a alege sa nu mergi la vot, pare sa stea doar o alta judecata aproximativa si, banuiesc, inevitabil contextuala.

Mai mult de jumătate dintre români sunt de acord cu introducerea votului obligatoriu. Procentul a crescut considerabil față de acum 10 ani SONDAJ

Peste 60% dintre români sunt de acord cu votul obligatoriu, argumentând că o prezenţă mai mare la vot poate schimba lucrurile în bine, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...