Puiu Popoviciu intră în a doua fază a procesului de „albire”. Indiciul care arată că instanța îl va exonera pe afacerist în Dosarul Ferma Băneasa - ANALIZĂ

Afaceristul Gabriel „Puiu” Popoviciu are mari șanse să fie achitat în urma cererii de revizuire din Dosarul Ferma Băneasa, în care Înalta Curte l-a condamnat la 7 ani de pușcărie pentru frauda cu terenurile Universității de Agronomie.

O judecătoare de la Curtea de Apel București – aceeași care l-a eliberat pe Liviu Dragnea când aceasta judeca la Tribunalul Giurgiu – a notat, pe 16 octombrie, că „toată construcţia infracţională a abuzului în serviciu, respectiv complicităţii, a fost clădită pe reţinerea unui regim juridic de bun aflat în proprietatea publică a statului a terenului Fermei Băneasa, nesusceptibil de apropriere privată”.

Pe data de 16 octombrie 2023, judecătoarea Adriana Pencea de la Curtea de Apel București a explicat în încheierea de ședință în ce va consta a doua fază a procesului de revizuire deschis de Puiu Popoviciu, după ce tot ea, într-o primă etapă, i-a admis în principiu cererea și i-a anulat condamnarea de 7 ani.

Reamintim că apărarea lui Puiu Popoviciu a reușit, pe 26 mai, să obțină revizuirea deciziei definitive de condamnare, făcând referire la un document nou, necunoscut instanțelor de judecată la data pronunțării pedepsei, care ar demonstra că terenurile UASMV nu erau în proprietatea statului, ci a Universității.

Pe scurt, în 1929, Regele Mihai I (pe atunci copil, semnând pentru el Principele Nicolae Brana și Patriarhul Miron Cristea) a promulgat Legea pentru Înființarea Academiei de Înalte Studii Agronomice care dădea terenul Fermei Băneasa în proprietatea Universității de Agronomie.

Dacă instanța i-a desființat lui Puiu Popoviciu condamnarea definitivă făcând referire la acest document, atunci sunt șanse mari ca afaceristul să fie achitat în urma revizuirii, deoarece judecătoarea consideră că regimul juridic al terenurilor din Băneasa este „nodul gordian” al dosarului.

În treacăt fie spus, pentru a pune mâna pe terenurile de 224 de hectare, Puiu Popoviciu a intervenit pe lângă fosta conducere a Universității de Agronomie, făcând un „aranjament” cu rectorul Ioan Niculae Alecu.

În dosar au fost pronunțate condamnări grele pentru abuz în serviciu și luare de mită, legate de modalitatea prin care terenul de 224 ha a fost evaluat la valoarea de 1 dolar/mp, în timp ce valoarea de piaţă era de aproximativ 150 euro/mp.

Instanța: Regimul juridic al terenurilor, „cheia” întregului dosar

În schimb, judecătoarea Adriana Pencea a ales să se concentreze pe actul semnat de Regele Mihai I pe vremea când era copil, reținând că acolo rezidă esența acuzațiilor:

• „Cea de-a doua fază a procedurii revizuirii, respectiv rejudecarea cauzei pe fond este reglementată de art. 461 și urm. NCPP.
• Spre deosebire de faza admiterii în principiu, care este o judecată de ordin procesual privind regularitatea cererii de revizuire, pentru a se stabili dacă cele sesizate pot fi supuse unui control judecătoresc în fața instanței competente să le analizeze pe fond, faza rejudecării cauzei supusă revizuirii este o reluare a judecății și are ca obiectiv, fie înlăturarea erorii judiciare, atunci când aceasta este reală, fie reconfirmarea lucrului judecat, în cazul când noile elemente nu au putut modifica constatările judecății anterioare.
• Rejudecarea se face după regulile privind judecata în primă instanță, putându-se administra din nou probele din cursul primei judecăți, putându-se dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, într-un interval maxim de 3 luni, atunci când instanţa, singură, nu poate stabili nemijlocit starea de fapt.
• În cursul rejudecării, instanța poate extinde cauza și cu privire la alte părți, fără a le agrava însă situația și poate lua măsuri pentru restabilirea situației anterioare, soluțiile pe care le poate pronunța instanța în rejudecare fiind anularea hotărârii, când revizuirea este întemeiată, sau respingerea cererii de revizuire când aceasta este neîntemeiată și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat și reluarea executării pedepsei, dacă aceasta fusese suspendată.
• În cauză, Curtea reține că toată construcţia infracţională a abuzului în serviciu, respectiv complicităţii, a fost clădită pe reţinerea unui regim juridic de bun aflat în proprietatea publică a statului a terenului Fermei Băneasa, nesusceptibil de apropriere privată, cu toate caracterele aferente unui drept de proprietate publică (inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesizabilitate, reţinute drept fapte infracţionale), infracţiunea de dare de mită având deopotrivă legătură cu aceleaşi demersuri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului Fermei Băneasa.
• Admiterea în principiu a cererii de revizuire a operat în temeiul disp. art. 453 alin. 1 lit. a C. proc. pen, context în care Curtea apreciază că anularea hotărârii poate fi făcută doar în întregime.
• O astfel de măsură procedurală se impune de vreme ce ipoteza legală ce a fundamentat soluţia pronunţată în cauză are în vedere că faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite şi care nu au fost cunoscute instanţei pot duce singure sau prin coroborare cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea. Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii de admitere în principiu a cererii de revizuire, împrejurările noi descoperite privesc existenţa infracţiunii de abuz în serviciu şi a celei de dare de mită.
• Aşadar, faţă de aptitudinea concretă a motivului de revizuire de a determina pronunţarea unei soluţii diferite, coroborat cu faptul că revizuentul (Popoviciu Gabriel Aurel – n.r.) a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu şi a uneia de dare de mită, judecata prezentei cauze nu poate avea loc altfel decât cu participarea tuturor inculpaţilor, părţilor vătămate, părţilor civile, părţilor responsabile civilmente şi a persoanelor interesate, în scopul exercitării dreptului la apărare, drept reglementat cu titlu de principiu potrivit disp. art. 10 C. proc. pen..
• Complicele este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Complicitatea, adică sprijinul dat de complice capătă aşadar relevanţă din punct de vedere penal atunci când acel sprijin priveşte săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
• Activitatea complicelui se alătură activităţii prin care autorul realizează acţiunea care constituie elementul material al faptei prevăzute de legea penală, astfel încât acea activitate se angrenează în mod firesc în cauzalitatea psihică sau fizică, a faptei.
• Cum întreaga construcţie infracţională are ca premisă nevoia de a asigura transferul terenului Fermei Băneasa din patrimoniul statului în cel al revizuentului Popoviciu Gabriel Aurel – n.r.), având în vedere legătura indisolubilă ce există între faptele imputate revizuentului şi cele ale celorlalţi inculpaţi condamnaţi în cauză, Curtea stabileşte că judecata se va face prin participarea tuturor inculpaţilor, părţilor vătămate, părţilor civile, părţilor responsabile civilmente şi a persoanelor interesate”, se arată în încheierea de ședință a CAB din data de 16.10.2023.

Cum a reușit Popoviciu să își anuleze condamnarea cu un act din 1929

După instaurarea regimului comunist, terenurile au fost naționalizate, ajungând în patrimoniul statului și în folosința Ministerului Învățământului Public.

Înscrisul nou despre care judecătoarea a considerat că e de natură a „răsturna” tot dosarul este o adresă din 06.12.2022, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naţionale prin care se arată că nu au fost identificate solicitări ale Ministerului Învăţământului Public (n.r. - din perioada comunismului) adresate instanţelor judecătoreşti privind transcrierea dreptului de proprietate/folosinţă asupra terenului situat în Bucureşti, sector 1, Soseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-44.

Iată ce a reținut instanța în motivarea admiterii în principiu a revizuirii formulate de Puiu Popoviciu și a suspendării pedepsei acestuia:

• „În cauza dedusă judecății, din analiza cronologiei actelor normative ce au reglementat natura şi regimul juridic al terenului Staţiunii Didactice Băneasa, în plus reţinând că USAMV Bucureşti este o instituţie de stat, de învăţământ superior agricol şi de medicină veterinară, terenul cu care „fusese înzestrată” şi îi fusese „afectat” în anul 1929, a dobândit calitatea de proprietate publică a statului, cu regimul reglementat în art.5 din Legea nr.18/1991 fiind scos din circuitul civil şi, implicit, neputându-se reconstitui un drept de proprietate privată asupra sa.
• Faptul că în unele acte normative sau în vorbirea curentă se uzitează noţiunea „patrimoniu” (susţin aceasta şi inculpaţii), aceasta nu este identică cu aceea de „proprietate”, în sfera mai largă a primei incluzându-se şi alte elemente, ca de exemplu bunuri din domeniul privat sau drepturi şi obligaţii cu caracter patrimonial care nu se confundă cu „bunul proprietate publică”.
• Proprietate – în accepţiunea Dicţionarului Explicativ al limbii române înseamnă stăpânire deplină asupra unui bun (concretizat) în baza unui drept recunoscut.`
• Așadar, în acord cu apărarea, Curtea reține că toată construcţia infracţională a abuzului în serviciu, respectiv complicităţii, a fost clădită pe reţinerea unui regim juridic de bun aflat în proprietatea publică a statului a terenului Fermei Băneasa, nesusceptibil de apropriere privată, cu toate caracterele aferente unui drept de proprietate publică (inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesizabilitate, reţinute drept fapte infracţionale), instanța apreciind că prin noile fapte şi împrejurări invocate de revizuent și preexistente hotărârii pronunţate şi care nu au putut fi cunoscute de către instanţă, însă aflate în legătură de indivizibilitate cu cele pentru care revizuentul a fost condamnat, dovedește, cel puțin aparent netemeinicia hotărârii, respectiv că, în realitate, acest imobil s-a aflat în proprietatea USAMV Bucureşti.
• Curtea reține că prin Procesul-Verbal de predare-primire din (…) 1920, Casa Centrală a Cooperaţiei și Improprietărirei - Direcţia Cadastrului predă Şcolii Centrale de Agricultură de la Herăstrău (în calitate de primilor) terenul arabil în suprafaţa de 301,40 ha. (…) expropriat din moşia aparţinând Dnei Maria Bibescu - contesa de Montesquieu.
• Legea nr. 2746/02.08.1929 pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice, transformă prin art. I Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău şi Academia de Agricultură de la Cluj în Academiile de Înalte Studii Agronomice.
• Dispoziţiile art. 25 alin. 1 din actul normativ antereferit constituie titlul legal ce consacră, mai presus de orice dubiu, dreptul deplin de proprietate al actualei USAMV Bucureşti asupra întregului inventar, clădiri şi terenuri, existente la data promulgării legii în folosinţa şcolii de agricultură de la Herăstrău, inclusiv Ferma experimentală Băneasa - expres menţionată la art. 14 lit. b) din aceasta lege, precum și asupra viitoarelor înzestrări ce urmau a fi afectate celor două academii agricole nou înfiinţate în temeiul dispoziţiilor acestei legi.
• Totodată, în acord cu cele expuse de revizuent, actuala Universitate de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (fosta Academie de Înalte Studii Agronomice) a păstrat în proprietate privată terenurile astfel atribuite, astfel cum rezultă şi din conţinutul listei cu baza materială-terenuri aliate în proprietatea USAMV şi al extrasului de Carte Funciară nr. 327855/16.08.2022 pentru terenul de 16.97 ha proprietatea Staţiunii de Cercetări Horticole (SCH) Cluj Napoca din cadrul U.Ş.A.M.V. Cluj-Napoca, cu care s-a făcut un schimb cu Consiliul Județean Cluj în vederea construirii unui spital şi aprobarea acestui schimb în şedinţa Senatului Universităţii din 24.03.2020.
• Legea nr. 386 din 23.05.1942, republicată în Monitorul Oficial nr. 274/23.11.1943 organiza sistemul de învăţământ superior din România, Academia de Înalte Studii Agronomice de la Bucureşti trecând în subordinea Politehnicii din Bucureşti sub denumirea de Facultatea de Agronomie (art. 4) şi prevedea la art. 151 pct.7 abrogarea înaltului Decret Regal nr. (…) şi la art. 159 păstrarea în continuare a dreptul de proprietate asupra bunurilor deţinute anterior de către Academiile de înalte Studii Agronomice şi eliminarea interdicţiei de înstrăinare a bunurilor deţinute de cele două Academii, noua formulare a art. 159 fiind:
• „Facultăţile de agronomie posedă în plină proprietate bunurile imobiliare de orice fel, cu inventarele respective cu care au fost înzestrate până în prezent sau cu care vor fi înzestrate în viitor”, împrejurări necunoscute de către instanţe, însă preexistente hotărârii atacate şi care ar fi putut influenţa soluţia procesului dacă ar fi fost cunoscute la momentul soluţionării cauzei.
• Curtea reține că prin raportare la cele invocate de revizuent, dispoziţiile exprese ale art. 159 din Legea nr. 386 din 23.05.1942 s-a menţinut nealterată deplina proprietate a tuturor bunurilor prezente, dar si viitoare ale facultăţilor de agronomie și a fost eliminată interdicţia de înstrăinare a bunurilor aflate în proprietatea facultăţilor de agronomie, interdicţie instituită iniţial prin art. 25 alin.2 din Legea 2746 de înfiinţare a Academiilor de înalte Studii Agronomice din 1929 (n.r. - semnată de Regele Mihai I).
• Prin Decretul 266/25.09.1948 se organizează Ministerul Învăţământului Public Anexa 5 şi stabileşte prin art. 51 că „Bunurile mobile si imobile folosite cu orice titlu de instituţiile şcolare de orice grad si categorie, precum şi ale oricăror instituţii culturale şi ştiinţifice administrate sau dependente de Ministerul Învăţământului Public sunt proprietatea Statului si sunt date în folosinţa Ministerului Învăţământului Public”, naţionalizând, practic, inclusiv terenul Fermei Băneasa, aspect consemnat în cele două hotărâri.
• Cu toate acestea, la capitolul „Dispoziţii finale şi tranzitorii”, la art. 51 se prevede (...) că mutaţiile privind dreptul de proprietate şi folosinţă vor fi făcute de instanţele competente la cererea Ministerului Învăţământului Public.
• Prin adresa din 06.12.2022, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naţionale se reţine că nu au fost identificate solicitări ale Ministerului Învăţământului Public adresate instanţelor judecătoreşti privind transcrierea dreptului de proprietate/folosinţă asupra terenului situat în Bucureşti, sector 1, Soseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-44.
• Aşadar, acest înscris nou invocat de revizuent relevă aspecte de fapt şi de drept necunoscute instanţelor judecătoreşti, aprecierea valorii probatorii impunându-se din perspectiva necesităţii susţinerii situaţiei premisă, anume dacă la data de 01.01.1990 terenul se afla în proprietatea USAMV Bucureşti sau în proprietatea statului
• De asemenea, se completează cu cel de-al doilea element nou, respectiv, că aşa cum rezultă din informarea publică a Ministerului Educaţiei, cu ocazia întocmirii inventarelor, în conformitate cu art. 3 din HG nr. 1045/2000, în anexa la inventar nu a fost imobilul teren în suprafaţă de 224 ha, situat în Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-44, sect. 1, întrucât, conform prevederilor art. 166 din Legea nr. 84/1995, „universităţii i s-a conferit dreptul de proprietate asupra acestui imobil care face parte din baza materială încă din anul 1929, ca urmare a Decretului Regal dat de Regele Mihai I, odată cu promulgarea Legii de Înfiinţare a Academiei de Înalte Studii Agronomice.”
• Mai mult, se arată că necuprinderea în anexă a avut la bază prevederile art. 654 din vechiul Cod civil, în vigoare la data adoptării Legii nr. 84/1995 potrivit căruia „legea este unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate”, precum și dispoziţiile art. 135 din Constituţie, înainte de republicare, privnd ocroritea proprietăţii.
• Pe de altă parte, Curtea notează că necunoaşterea faptelor sau împrejurărilor de către instanţă nu trebuie înţeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele şi lucrările dosarului, ci în sensul că el nu au putut fi luate în considerare la soluţionara cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
• În altă ordine de idei, fără a antama fondul cauzei, aceasta situație nou apărută în calea de atac a revizuirii, este în opinia Curții aptă de a conduce la o nouă evaluare a situației juridice a terenului Fermei Băneasa, în suprafață de 226,61 ha sub aspectul titularului dreptului de proprietate și reglementarilor legale relevante”, se arată în motivarea instanței.

Pe data de 23 iunie 2016, Puiu Popoviciu a fost condamnat la 9 ani de închisoare cu executare de către judecătorul Ioan Tudoran Corneliu Bogdan de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul în care este acuzat de fapte de corupţie în legătură cu asocierea firmei sale, SC Băneasa Investments SA, cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti, pentru un teren de 224 hectare.

Omul de afaceri și ceilalți inculpați din dosar au făcut apel la Înalta Curte de Casație și Justiție. Acolo, pe 3 august 2017, Puiu Popoviciu a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în dosarul „Băneasa”.

În acelaşi dosar, au mai fost condamnaţi:

• Cornel Şerban (fostul şef DGIPI) - 2 ani şi 6 luni cu executare,
• Ioan Nicolae Alecu (rectorul USAMV Bucureşti) - 6 ani de închisoare cu executare,
• Petru Pitcovici (fost şef în Direcţia Generală Anticorupţie din MAI) - 2 ani cu suspendare,
• Ştefan Diaconescu - 5 ani cu executare
• Andrei Mihai Bejenaru - 6 ani cu executare.

Crimă odioasă comisă de un român: ”Recunosc. L-am bătut până l-am omorât”. Criminalul va sta după gratii 30 de ani

Daniel Ispas, un român în vârstă de 45 de ani, stabilit în Italia, a fost condamnat la 30 de ani de închisoare după ce l-a ucis pe Mario Piozzi, managerul unei săli de jocuri de noroc din...

Motivul pentru care o profesoară condamnată pentru relații sexuale cu un copil de 10 ani cere anularea sentinței

O femeie din Australia condamnată pentru relații sexuale cu un copil de 10 ani contestă sentința și spune că ar trebui anulată. Ea e de părere că femeile nu ar trebui considerate...