Germania, veriga cea mai slabă. Incompetența și tergiversarea Berlinului pun în pericol pe toată lumea ANALIZĂ

Lacomi, ipocriți, iresponsabili și nedemni de încredere: Germania primește o binemeritată bătaie de joc din partea aliaților săi. Aceștia au o mulțime de motive să fie supărați de-a lungul multor ani. Timout-ul strategic al Germaniei a început odată cu Gorbimania din anii 1980 și a durat până în 2022. Decenii de trafic de influență de atunci au dat Rusiei o penetrare alarmantă a societății și economiei germane, scrie analistul Edward Lucas pentru Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).

Pentru a enumera doar câteva probleme: Jan Marsalek, fostul director operațional al gigantului financiar Wirecard, care s-a prăbușit și care a fost cândva una dintre cele mai mari companii din țară, tocmai a fost dat în vileag ca spion al serviciilor secrete militare rusești GRU. Wirecard avea acces la o cantitate uriașă de date financiare private, nu în ultimul rând la plățile pentru site-urile porno de pe internet: foarte util pentru spionii interesați de oportunități de șantaj. Wirecard s-a bucurat de o protecție politică extraordinară, chiar și într-un moment în care modelul său de afaceri fraudulos era deja evident. Aceasta a venit din partea ministrului german de finanțe de atunci, Olaf Scholz, lucru pentru care nu și-a cerut niciodată scuze.

Structurile de apărare, informații și securitate care ar trebui să protejeze Germania de aceste atacuri sunt prea adesea vectori pentru ei. Cel mai recent scandal de spionaj implică un înalt oficial al serviciului german de informații externe, identificat în conformitate cu regulile presei germane doar drept Carsten L, și un presupus complice, Arthur E. Ambii bărbați au fost judecați în decembrie pentru spionaj pentru Rusia. Cei doi au fost arestați nu datorită vigilenței germane, ci din cauza unui pont de la FBI.

Spionii și escrocii ruși au făcut ravagii sub nasul poliției și serviciilor de contrainformații germane, care se află sub presiunea birocrației. John Sipher, fost om de frunte al CIA pentru Rusia, le descrie ca fiind „arogante, incompetente, birocratice, inutile”. În calitate de corespondent străin în vechiul Berlin divizat, îmi amintesc că un spion britanic mi-a spus cândva: „Dacă vrei ca Kremlinul să ia ceva în serios, dă-le ceva nemților și spune-le că este un secret. Zvonul va răsuna în fiecare birou din Politburo a doua zi dimineață”. Această glumă veche încă stârnește un râs complice.

Nepăsarea agravează trădarea, fie că este vorba despre ofițerii Luftwaffe care discută detaliile donării de rachete Taurus Ucrainei, fie de cancelarul Scholz care lasă să se întrevadă prezența personalului militar francez și britanic acolo.

Ucrainenii și prietenii lor sunt în mod justificat furioși pentru toate acestea. Zeitenwende [schimbarea de direcție] pe care liderul german a anunțat-o după invazia pe scară largă a Rusiei din 2022 s-a dovedit profund dezamăgitoare. Armata Germaniei rămâne subechipată, prost condusă, lipsită de finanțare și supraîncărcată.

Aversiunea auto-indulgentă a Germaniei față de gândirea serioasă la securitate constă parțial în cele două înfrângeri catastrofale ale sale din ultimul secol și în rolul său ca potențial câmp de luptă nuclear în timpul Războiului Rece. Asta alimentează antiamericanismul și antimilitarismul. „Chiar și cea mai rea pace este mai bună decât cel mai bun război”, a spus un important think-tanker german în timp ce Ucraina își începea lupta pentru supraviețuire. Ideea că libertatea ar putea merita să mori pentru nimic nu contează degeaba.

Aversiunea Germaniei față de o gândire dură în materie de securitate are la bază în parte cele două înfrângeri catastrofale suferite în secolul trecut și rolul său de potențial câmp de luptă nuclear în timpul Războiului Rece.

Acest lucru alimentează antiamericanismul și antimilitarismul. „Chiar și cea mai proastă pace este mai bună decât cel mai bun război”, spunea un important think-tank german când Ucraina și-a început lupta pentru supraviețuire. Ideea că ar putea merita să mori pentru libertate nu contează.

Lăcomia, în schimb, contează foarte mult.

Cu toate frustrările pe care aliații le simt față de guvernul german în acest moment, ar trebui să-și amintească când a fost mai rău. Epoca lui Gerhard Schröder, când Germania era cel mai de încredere aliat european al lui Putin, pare inimaginabil de îndepărtată. Germania susține sancțiunile împotriva Rusiei. Este al doilea cel mai mare donator al Ucrainei, cu 27,8 miliarde de euro (30,4 miliarde de dolari). A jucat un rol uriaș în asistența umanitară, de la refugiați la îngrijirea medicală pentru soldații răniți. Ministrul de Externe Annalena Baerbock este perfectă. (Păcat că nu ea conduce politica externă a țării sale). Germania a depășit așteptările prin faptul că a pus capăt dependenței sale de gazele naturale rusești.

Aliații occidentali pot evita luarea de decizii toxice în țări mici precum Austria, Ungaria și Slovacia. Dar Germania este prea mare pentru a fi ignorată. Germania are nevoie în mod clar de o nouă politică de securitate. Dar noi, ceilalți, avem nevoie de o nouă politică față de Germania, conchide analistul Edward Lucas pentru CEPA.

Document secret. Armata Germană face planuri cum va hrăni mii de soldați americani în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO

Șefii armatei germane întocmesc planuri privind modul în care vor hrăni mii de soldați americani și le vor realimenta tancurile în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO, ca parte...

Dacă SUA trimit Ucrainei rachete ATACMS, Germania trebuie să dea Taurus. Solicitarea, făcută de șefa comisiei de apărare din Bundestag

După ce Congresul american a decis să furnizeze arme în valoare de miliarde de dolari Ucrainei, ar trebui să fie rândul Germaniei să furnizeze rachete Taurus, a declarat Marie-Agnes...