28 ianuarie 1990 – ziua în care respectul poporului ceh față de România s-a schimbat cu 180 de grade

S-au împlinit 34 de ani de la demonstrația din 28 ianuarie 1990, organizată de partidele tradiționale reînființate, ca protest la declarația din 21 ianuarie 1990, a FSN, de a deveni partid politic, cu intenția de a participa la alegerile generale, deși în decembrie ’89 declaraseră că nu se vor angaja în lupta politică, gestionând temporar administrarea țării, până la alegeri.

Nu doream să fi revenit asupra unui eveniment, care a schimbat cursul evoluției țării la acea vreme, dacă nu apărea o știre în media, cum că Televiziunea Română Liberă din acel moment, a invocat tot felul de scuze meteorologice pentru a nu transmite imagini de la demonstrația ce a adunat zeci de mii de oameni, după unii, peste 100.000 de mii. Manipularea care a avut loc cu aportul Televiziunii Române, de a diminua protestul masiv al oamenilor ieșiți în stradă, nu a trecut neobservată de democrațiile nou înființate în 1989. În acea perioadă lucram la Praga, având cele mai mari 8 întreprinderi din țara noastră drept furnizori de utilaje, cărora trebuia să le asigur contracte comerciale de export, Cehoslovacia din acea vreme fiind printre puținele țări care mai făceau schimburi comerciale de anvergură cu România, dar având, pe zona mea de activitate, întreprinderi locale consacrate, cu utilaje performante. Dar planul de export trebuia făcut, căci era legat de existența costurilor biroului comercial, altfel plecam acasă.

După 22 decembrie 1989, când spuneai unui ceh că ești român, erai îmbrățișat, toată lumea ne considera martiri, la câte au auzit că am îndurat în perioada comunistă, nu se mai săturau să afle știri din țara noastră, deși ce se întâmplase în 22 decembrie ’89 nu era foarte clar pentru nimeni. Nu reiau teme cunoscute, morții Timișoarei, morții după ’22, s.a.m.d. Așa a fost timp de o lună și 6 zile. După 28 ianuarie 1990, presa a reluat întrebările guvernului cehoslovac și ale președintelui Vaclav Havel, ce trebuiau să clarifice situațiile tulburi, care pluteau încă din decembrie 1989. Din acel moment, de unde până atunci aveam deschise toate oportunitățile să începem parteneriate pe domenii importante din industria grea, s-a produs o răcire bruscă a relațiilor sociale, apoi au urmat și diminuarea ajutoarelor trimise de organizațiile de studenții praghezi în România (vagoane de alimente, îmbrăcăminte, unelte, adunate de studenți pentru români, care le ținuseră partea în 1968. Nu se uită așa ceva.), au urmat anularea, puțin câte puțin, a perspectivelor de cooperare, conturate în acea lună de libertate.

Și ca să fie și mai clară, probabil, atitudinea duplicitară în a da răspunsuri pertinente părții cehe, de la Ministerul Afacerilor Externe a fost trimis la Praga, ca ambasador, un fost ambasador la Moscova. Este ceea ce am observat eu, ca un spectator al peisajului praghez. Degeaba se chinuia însărcinatul cu afaceri al ambasadei noastre, un profesionist în diplomație, să reînnoade ruptura creată de București, nu a mai reușit, ocazia parteneriatului româno-ceh, ivită datorită schimbărilor politice din acea vreme, fiind irosit, din păcate, în dauna cetățenilor celor două țări.

După 34 de ani, nu mă bucură să constat că prietenii mei cehi au avut dreptate, când au judecat corect acțiunile FSN din 1990. Am înțeles și eu puțin mai târziu, mai-iunie 1990, ce se întâmplă. Dar faptul că am pierdut șansă unor realizări prin care puteam deveni o forță care să conteze în schimbul mondial de mărfuri industriale, mă doare, pentru că toată tinerețea mea am consumat-o făcând venit național acestei țări, după care am văzut că tot ce a realizat generația mea, cu sacrificiile cunoscute, s-a dus pe apa sâmbetei, industria grea care fusese construită cu împrumuturile externe, rambursate cu prețul înfometării populației, a fost distrusă și nimeni nu răspunde. Generații de specialiști, care se impuneau deja pe piețe consacrate ca cea de material rulant, de utilaje de construcții, energetică, utilaj petrolier, s-au stins rând pe rând, odată cu închiderea capacităților de producție, experiența lor, cunoștințele acumulate, neavând cui să le predea mai departe, pentru că nu s-a dorit ca industria noastră grea să mai existe. Nu același lucru l-am observat la cehi. După 1992, când s-a destrămat Federația Cehă și Slovacă, Vaclav Havel a devenit primul președinte al Cehiei, iar Vaclav Klaus a fost numit prim-ministru. Era fostul ministru de finanțe din ’89, în guvernul federal. Când a legiferat trecerea întreprinderilor de la economia centralizată la economia de piață, a rămas antologic cu expresia “Any korunu nedavam” (nu va dau nici o Koroană-moneda lor), reușind să restructureze fără subvenții de la stat toate întreprinderile valoroase, cu tradiție în domeniile lor, asigurându-le un climat decent în domeniul impozitelor, în trecerea la economia de piață.

La noi nu s-a putut. Și dacă măcar de agricultură s-ar fi ocupat onorabilii guvernanți, tot ar mai fi fost ceva de făcut. Dar și aici, alte interese, vezi Banca Mondială cu silozurile noastre de cereale date la străini, că noi nu știam să le administrăm, vezi lichidarea uzinelor Tractorul Brașov, Progresul Brăila, Nicolina Iași, care cu parteneriate cu firme consacrate din domeniu ar fi putut livra pieței românești și nu numai, utilaje performanțe, care acum le cumpără fermierii cu sute de mii de euro din import, grevând balanța comercială românească, și așa sufocată de importuri alimentare, bunuri de consum, inclusiv materii prime pentru drumuri. Frumoasă țară… De bine ce le merge, acum, în an de alegeri, fermierii şi transportatorii sunt în stradă, să-și exprime “satisfacția” față de grija guvernanților din sectoarele menționate.

Și mai aud pe unii, binevoitori, cum altfel, că nu se vor găsi fonduri pentru recalcularea pensiilor, inducând în sufletele seniorilor îndoiala, nesiguranța, neputința de a trăi demn, după o viață de muncă.

Aștept cu mare nerăbdare ca cineva să îndrăznească să blocheze și această lege 360, care nu-i perfectă, sigur va crea alte inechități, poate mai mici decât sunt acum, dar să vii să spui că 2 milioane de pensionari, după recalculare nu vor câștigă nimic, e un pic cam mult. Și nu are decât o singură explicație, cineva vrea să amâne aplicarea, din motive de injustiție creată unor categorii de pensionari. Toată stima pentru cine este preocupat de soarta pensionarilor, dar de aici să faci declarații că milioane de contribuabili sunt vitregiți în recalcularea stipulată în lege, e prea mult. Dacă nu cumva ni se induce, subliminal, că aritmetica, empiric explicată de diverși domni la TV, este calcul diferențial sau logaritmic.

Am mai spus-o și o repet. O lege imperfectă aplicată e mai bună decât o lege perfectă neaplicată. Pentru că îți dă șansă să corectezi imperfecțiunile. Dar se pare că mulți s-au obișnuit cu ideea că, neavând fonduri pentru aplicare, seniori se vor consola că, poate, peste 4 ani se vor găsi. Dacă vor mai fi în sistem, până atunci.

Acum s-a găsit și Dl. Baciu să ne comunice deficitul la fondul de pensii, nu prea mare, vreo 15 mld. lei. Dar când era excedentul dat de d-na Raluca Țurcan d-lui Florin Cîțu, în 2021 august, la fondul de rezervă la dispoziția premierului – cca 3 mld. lei – unde erați d-le Baciu? Un conducător de instituție de anvergură CNPP ar fi trebuit întâi să ne explice ce categorii de pensionari sunt plătiți prin Fondul de Asigurări Sociale, cât se colectează de Ministerul Finanțelor pe acest capitol, cât este contribuția statului pentru pensiile celor care nu au fost obligați să contribuie în vreun fel, căci așa au decis politicienii vremii, și apoi să facă un bilanț articulat, care să dea o imagine asupra stării Bugetului de Asigurări Sociale.

Mă mir că nu a mai zis nimic de digitalizare, te pomenești că o fi terminat-o.

E trist că nimic din ce trăim la un moment dat, nu tragem și învățăminte, pentru a evita greșeli cu consecințe grave asupra existenței națiunii. Poate acum, la 34 de ani de la 28 ianuarie 1990, să înțelegem ce am pierdut prin lipsa unității, vezi retragerea oamenilor PNL de la demonstrație, ce am pierdut din cauza unor politicieni cu alte interese decât interesul național, pentru care au jurat la intrarea în mandat, vezi dezastrul creat în industriile existente în ’90, dispărute toate în falimente răsunătoare sau vândute pe nimic investitorilor, veniți pe covorul fermecat, din Orientul Mijlociu.

Și pe care nimeni nu-i trage la răspundere. Până la noi alegeri…

Bine ați venit domnilor politicieni! După 4 ani… mai măsurăm și noi, contribuabilii. Și tăiem ce nu ne convine. De, jocul democrației.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Va candida Marcel Ciolacu la prezidențiale? „După 20 de ani, este cazul să fie un preşedinte mai de stânga. Vedem după 9 iunie”

Liderul PSD Marcel Ciolacu a declarat că va decide dacă va candida sau nu la scrutinul prezidenţial în funcţie de rezultatul alegerilor comasate - locale şi europarlamentare - din 9 iunie....

Marcel Ciolacu: Clotilde Armand a făcut praf Sectorul 1, e plin de mizerie, de şobolani, scandaluri. Nu se pricepe la administraţie

Preşedintele Partidului Social Democrat, Marcel Ciolacu, a afirmat despre Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, că are o atitudine de tipul “noi suntem proşti şi dânsa e deşteaptă”. El...