Localnic din Rosia Montana: Gold Corporation mi-a blocat 10 ani din viata

S-a nascut la Rosia Montana si face parte din "mana de oameni" care nu accepta sa-si vanda proprietatile companiei Gold Corporation pentru a-i permite sa demareze proiectul minier de extragere a aurului, folosind cianura.

Calin Capros are 42 de ani, iar ultimii 10 i-a petrecut luptand impotriva "goldistilor".

El a fost martor la numeroase presiuni din partea companiei si a contracarat fiecare pas "de cotropire" al RMGC. Cand compania si-a pus placi cu "proprietarea RMGC" pe casele cumparate, membrii Alburnus Maior au pus placi cu "aceasta proprietate nu este de vanzare".

Desi cele din urma sunt mai putine, ele ar putea face diferenta daca rosienii nu vor fi expropriati cu forta ca urmare a modificarii Legii Minelor.

De cat timp faceti parte din Asociatia Alburnus Maior?

Sunt membru al Asociatiei Alburnus Maior din 2002. Nu am fost unul dintre fondatori, pentru ca am fost mai reticent, m-am inscris la doi ani de la infiintare. Am vrut sa vad daca e o chestie serioasa, daca se urmaresc niste principii si nu exista alte scopuri.

Pana la urma am constatat ca se urmaresc niste principii, iar daca ai asta poti ajunge undeva. De asta am si ajuns cu asociatia in instanta, sa ne cerem drepturi, nu atat pentru noi personal, cat pentru comunitate.

Din 2004, sunt prim-vicepresedinte. Am participat la un curs de aproape un an de scriere de proiecte, acolo am cunoscut niste oameni de la Universitatea 1 Decembrie, care mi-au zis ca poate ar fi bine sa fac si sociologia. Si am facut-o, sa nu gresesc prea mult in cadrul asociatiei, unde am de-a face cu lucruri de natura sensibila, contexte, formari de perceptii, comunicare, n-am vrut sa gresesc fata de oamenii astia.

M-am nascut in Rosia Montana, aici am parintii, care locuiesc la cinci minute de noi, sotia este profesoara de engleza la scoala de aici. Eu am lucrat ca suplinitor la scoala dupa ce am terminat liceul la Alba Iulia, am continuat cu o afacere de familie. In parteneriat cu mama, farmacista de profesie, am avut o farmacie.

Cum va amintiti Rosia Montana din copilarie?

Daca inchid ochii ma vad intr-un studio de filmare, pentru ca primele amintiri sunt din perioada cand in Rosia Montana s-au turnat filmele "Nunta de piatra", "Fefeleaga". Piata din targ era inchisa, era renovata, erau oameni pe cai, nu ne lasau sa circulam intre anumite ore, erau multi actori, regizori, scenaristi pe aici.

Totul se invartea in jurul mineritului, dar noi nu constientizam care e impactul pe care il are si ce inseamna derularea in viitor a acestui gen de activitate. Erau mai multe beneficii decat prejudicii, pentru ca noi nu eram ingraditi sa locuim in zona, sa derulam alte activitati.

Activitatile extractive erau in Cetate, iar cand puscau masiv ne mai spuneau sa parasim casele. Dar era un gen de protectie sociala mineritul pe vremea lui Ceausescu, dupa revolutie se ajunsese la 300 de angajati care dadeau aceeasi productie ca 1.200. Foarte multi oameni din regiunea mai extinsa Abrud-Campeni, pana spre ape in sus, spre Scarisoara, si-au facut o pensie din minerit, dar asta nu mai e valabil pentru ca mineritul se face la scara mai mare si cu prejudicii mult mai mari, cu oameni mai putini, undeva la 200 de angajati. Faci praf aici o regiune si nu-i mai oferi nicio sansa de dezvoltare.

Cum e astazi viata in Rosia Montana?

E o stare de razboi, un conflict cu care ne-am obisnuit de zece ani. Altii considera ca venirea companiei este un lucru bun, se bucura de un salariu din partea companiei, un salariu care nu le ofera nicio responsabilitate. Nu li se cere nimic in compensatie pentru venirea la serviciu, practic RMGC ii foloseste pe post de masa de manevra. Sa ii aiba ca angajati, sa poata manifesta in caz de nevoie, sa participe la dezbateri publice.

Acestia sunt facuti sa creada ca, daca isi dau casa, vor avea serviciu, vor ramane cu ceva la schimb pana iau decizia capitala de a-si valorifica proprietatea, sa se obisnuiasca cu gandul de a se muta si sa nu le vina prea greu sa se transforme in "parteneri" ai companiei pentru demolare de biserici, deshumari, chestii din astea destul de morbide.

Ei sunt "ajutati" sa treaca mai usor prin chestia asta prin prisma unor bani, alocati inspre ei doar in prima faza, pana iau decizia, semneaza niste acte si apoi se vor trezi ca si cei mutati la Recea, Alba, ca dupa promisiuni cu locuri de munca si cu naveta facuta de la Alba incoace cu autobuze, sa ramana la Alba, cu cheltuielile, cu daravelile, cu problemele de rigoare.

Pe urma nu mai are nimeni nicio obligatie fata de ei, dupa vreo doi ani in care compania constata in hartiile lor ca au trecut usor oamenii prin faza de tranzitie de la sat la oras, dar te trezesti ca vin cheltuielile pe capul tau si esti fara loc de munca si intr-un loc pe jumatate strain.

Sursa: Think Outside The Box.

O bucată de drum național s-a rupt până la jumătate din cauza ploilor. Pericol pentru traficul rutier într-o zonă intens circulată din județul Alba FOTO

O porțiune de aproximativ 100 de metri din DN 74A s-a surpat, în urma ploilor din ultimele zile, pe raza localității Cărpiniș din comuna Roșia Montană, județul Alba. În zonă circulația...

Cum se votează cu urna mobilă. BEC a stabilit regulile pentru alegeri

Biroul Electoral Central a stabilit, vineri, 26 aprilie, măsurile pentru exercitarea dreptului de vot prin intermediul urnei speciale la alegerile din data de 9 iunie, menţionând, între altele,...