Norocul si ghinionul romanilor

E induiosator ca unii occidentali mai incearca sa poarte un dialog in fond imposibil cu potentatii de la Bucuresti. Sa le atraga atentia, pe drept, ca gresesc grav in raport cu interesele romanilor. Dar nu pare sa ajute.

Spre norocul romanilor se mai gasesc dregatori apuseni care sa contrarieze autismul politic al mai-marilor regimului Dragnea, aratandu-le cartonasul galben pentru torpilarea intereselor cetatenilor lor. Si, implicit, pe ale partenerilor lor din Vest.

Iata, de pilda, tentativa laudabila de trezire la realitati a responsabililor damboviteni, lansata de crestin-socialul bavarez Manfred Weber, care conduce principala formatiune din Parlamentul European, in speta grupul Partidului Popular, si ar putea prelua de la Jean-Claude Juncker stafeta la conducerea Comisiei Europene.

Influentul om politic s-a declarat "extrem de ingrijorat de situatia din Romania" dupa ce a stat de vorba, pe tema coruptiei si independentei Justitiei, cu premierul Dancila.

Din reactia lui a reiesit "ca Romania face pasi inapoi in ceea ce priveste lupta anticoruptie", ca se fac "presiuni asupra independentei Justitiei", ca s-au vazut "in aceasta vara in Bucuresti oameni batuti de fortele de ordine si, sincer, asta este inacceptabil" si ca "lupta impotriva coruptiei nu este un lux, ci o necesitate absoluta pentru a ne proteja cetatenii si afacerile impotriva abuzurilor din partea statului".

Niciun observator de buna credinta nu poate nega veridicitatea observatiilor lui Weber si temeiul faptic al ingrijorarii sale exprimate mai clar decat oricand in trecut de un demnitar vest-european.

Nici un om cu scaun la cap nu va contesta ca iresponsabilii responsabili romani in frunte cu Liviu Dragnea, carmaciul Guvernului sau marioneta si cu o tot mai fragila majoritate parlamentara pesedisto-aldeista, torpileaza interesele economice romanesti.

De pilda, denigrandu-i pe nemti pentru a puncta contra lui Iohannis si a face placere Moscovei. Pana si foarte diplomaticul ambasador al Berlinului a sfarsit prin a iesi din rezerva sa spre a reliefa existenta unui ambuteiaj investitional din pricina neincrederii pe care dregatorii damboviteni o alimenteaza in mediul de afaceri german. Intre altele, cu asemenea atacuri. Si cu lipsa scuzelor dupa declansarea lor.

Prea putin, prea tarziu

Din pacate, aceste reactii vesteuropene, salutare in sine, sunt putin cam putin. Nu doar pentru ca un dialog presupune parteneri de discutie inzestrati cu valori cat de cat compatibile, dispusi sa asculte si sa-i ia pe ceilalti in serios.

Net mai drastice ar fi trebuit sa fie aceste reactii ca sa faca fata insolentei, ticalosiei si impenitentei unui regim Dragnea a carui politica de alienare a partenerilor occidentali si de demontare a statului de drept merge mana in mana cu demersurile sale de scindare a majoritatii anticleptocratice a Romaniei.

In raport cu duritatea acestui asalt dragniot pe front larg asupra democratiei si economiei romanesti si a valorilor europene, pe care pretind ca le-ar apara, demnitarii apuseni isi rostesc obiectiile si cam prudent si cam tardiv.

Bubele lui Merkel si Macron

O fac, din pacate, dupa o ampla opera de autodiscreditare materializata, mai nou, in usturatoarea, daca nu decisiva infrangere pricinuita crestin-democratiei germane de greselile in serie comise de Angela Merkel.

O nemasurata pofta de putere a determinat-o in prea multe randuri sa opteze pentru viraje ametitoare spre stanga. In siajul lor a aparut pe scena un partid populist de dreapta ca AfD, care n-ar fi avut nicio sansa in absenta eronatei politici financiare a Guvernului Merkel, de dupa criza din 2008, ori a nefacutelor conducerii de la Berlin in domeniul granitelor si migratiei.

Aceste erori si efectele lor asupra electoratului au convins mai nou grupul parlamentar crestin-democrat din Bundestag sa se revolte, ca niciodata, fatis, impotriva unui cancelar in functie.

Astfel, grupul l-a debarcat din fruntea sa pe omul cancelarei, Volker Kauder, inaugurand de buna seama faza finala a epocii Merkel. Nici principalul partener european al Berlinului nu se descurca stralucit.

La Adunarea Generala a ONU, presedintele Frantei, Emmanuel Macron, a tinut o cuvantare nu numai inflacarat globalista, ci si contondent anti-trumpista, dar argumentele lui sunt slabe si usor casabile.

Caci presedintele SUA se poate lauda cu un bilant economic infloritor si somaj zero. De partea lui Trump e si o politica externa care, desi nu fara greseli serioase, izvorand din ispite izolationiste, incearca totusi sa redirectioneze spre matca apele antioccidentale inundand, sub Obama, globul, in detrimentul Americii, in dezavantajul aliatilor ei si al democratiei liberale in genere.

Or, in loc sa intareasca puntea transatlantica, astfel incat sa nu-i ajute pe izolationistii americani s-o arunce in aer, Macron s-a apucat sa-i distruga ultimii piloni, sustinand un multilalteralism care, in locul si in contra SUA, propune Europei sa faca echipa cu Rusia lui Putin, China comunista si cu Iranul fundamentalist-islamic.

Deriziune mai mare si bataie de joc mai crunta la adresa valorilor euopene, a liberalismului si democratiei calcate in picioare cu brutalitate de tustrei, valori pe care le exalta Macron staruitor, sunt greu de imaginat.

Celebrandu-si astfel ipocrizia (materializata si in propria sa politica fata de migranti), Macron isi da un autogol istoric.

Fiindca, minati de o tot mai alarmanta mefienta fata de clasa politica, presa si biserici, europenii s-au saturat pana peste cap de orice duplicitati. Nu intamplator francezii il detesta pe Macron, la un an de la alta inflacarata cuvantare prezidentiala, rostita la Sorbona, chiar mai rau decat pe impopularul sau predecesor socialist. Fiindca economia europeana e departe de a dudui, precum cea de peste ocean.

Iar Berlinul, departe de a se alatura Parisului, da semne, sub presiunea electoratului, s-o apuce perceptibil spre dreapta, parasind progresismul nelimitat al erei Merkel.

Cum pierd romanii si Europa

In aceste conditii, est-europenii sunt mai departe decat oricand de Vest. Iar romanii au, vadit, mare ghinion. Caci deprecierea progresiva a autoritatii Europei apusene nu amplifica sperantele de redemocratizare la Bucuresti, in ciuda degradarii galopante a autoritatii lui Liviu Dragnea.

Evident, gratie democratiei, daca supravietuieste in Apus, lucrurile se vor aseza si rearanja mai devreme sau mai tarziu in Vest, oricate suvoaie de lacrimi va mai provoca Brexit-ul si oricate hohote de ras ar mai recolta pe drum spre refacerea maretiei americane Donald Trump.

Intrucat succesele economice i-ar putea furniza actualului presedinte american triumful unei realegeri, in confruntarea cu SUA risca sa ia plasa, pana la urma, nu prietenii lui Trump, ci ostirea celor care continua, imperturbabili, sa parieze impotriva lui.

In rastimp, insa, romanii, tot mai dezbinati de tentativele PSD de a-si combate crescanda impopularitate agatandu-se de putere prin diversiuni polarizatoare, precum un referendum care numai despre familia traditionala nu e, isi vad pozitia tot mai subrezita in concertul natiunilor libere, democratice si demne.

Nu pierd, insa, evident, numai romanii.

Cot la cot cu ei pierd libertatea, democratia si o Europa, care, spre bucuria Rusiei lui Putin, se arata tot mai divizata si debila.

Petre M. Iancu

Drulă critică eșecul coaliției PSD-PNL: „Nu e inevitabil să fim conduși de neterminați și șpăgari. Economia României gâfâie”

Deputatul Cătălin Drulă, preşedintele USR acuză liderii coaliţiei PSD-PNL că au blocat Guvernul României timp de 16 ore, timp în care au făcut negocieri politice fără niciun rezultat...

Cum se votează cu urna mobilă. BEC a stabilit regulile pentru alegeri

Biroul Electoral Central a stabilit, vineri, 26 aprilie, măsurile pentru exercitarea dreptului de vot prin intermediul urnei speciale la alegerile din data de 9 iunie, menţionând, între altele,...