Misuna in cutiile postale de prin blocurile micului Paris plicurile unor societati cu propuneri tentante, printre care predomina secretul imbogatirii, secretul slabitului si oferta de catering: pizza la domiciliu.
Din capul locului, cea cu imbogatitul atrage ca un magnet. Cine n-ar vrea sa se imbogateasca pe baza cutiei postale, in timp ce altii trag mata de coada, iar prin tara bantuie epidemiile: cand gripa, cand criza, cand motiunea de cenzura?
Plicul, expediat de o societate cu cont la banca si cu adresa intr-o casuta postala, da in vileag cu o generozitate de invidiat secretul imbogatirii: castigi garantat 20.000 euro, daca parcurgi, pas cu pas, cele noua etape de imbogatire descrise in instructiune.
Ca sa pui mana pe instructiunea respectiva, fara care n-ai de unde sa stii etapele, sa cunosti pasii si, deci, nu te poti imbogati, este obliagatoriu sa trimiti modesta suma de 200 euro la contul indicat. Odata banii trimisi, instructiunea vine singura, ca si cum ar aduce-o barza sau porumbelul calator de la casuta postala a societatii, direct la cutia postala a blocului.
Cand ai pus mana pe instructiune, zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picior, atat este de tentanta: pasii sunt usor de strabatut, drumul rapid, afacerea sigura.
Este cu atat mai sigura, cu cat casuta postala a societatii garanteaza restituirea investitiei 100%, daca esti atat de imbrobodit, incat imbogatirea nu-ti reuseste in maximum trei luni: primesti toti banii inapoi, garantat.
Daca nu-i primesti - fireste, societatea nici nu se gandeste la asa ceva - probabil ca poti trage la raspundere casuta postala, poti da in judecata barza sau sa joci fotbal cu instructiunea, intrucat alta varianta nici n-ai.
Pentru cine este insa putred de bogat, unul care n-are nevoie de euro, dar s-a ingrasat de prea mult bine, exista in cutia postala a blocului cea de a doua varianta: plicul cu instructiunea de slabit. Trimiti banii, primesti ceaiurile, pastilele, prafurile, pilulele si, daca nu slabesti in noua zile, tot casuta postala iti trimite banii inapoi. In caz contrar, fireste, te judeci cu barza si cu porumbelul, la tribunaluil poporului.
Numai pizza se vede, cat de colo, ca e treaba serioasa: dai telefon la numarul indicat si cateringul ti-o aduce cu motocicleta, calda. Daca pierzi, cumva, numarul de telefon, il gasesti pe bilete imprastiate peste tot: sub stergatorul de parbriz, infipt in clanta usii, oferit de domnisoare simpatice la iesirea din metrou, lipit pe usa blocului, pe stalpi sau comunicat la telefon de catre o voce anonima, care, cu aceasta ocazie, iti ureaza o zi buna.
Cine habar n-are ce este economia de piata, poate crede ca imbogatirea prin posta sau slabitul cu instructiunea sunt o mica vanatoare de fraieri. Cine stie economie de piata, baga usor de seama ca nici afacerea de imbogatit si nici instructiunea de slabit nu dau bon fiscal pentru banii primiti.
In lumea nevazuta a sumedeniilor de plicuri, strecurate in sumedeniile de cutii postale, incolteste economia subterana, inmugureste evaziunea fiscala si numai contrabanda mai lipseste ca sa vezi cat de fazan e statul tocmai in momentul cand se ia la tranta cu sindicatele, se bate cu pensionarii si chiar se lupta cu politistii, din lipsa de bani.
Mai fraier insa decat toti fazanii mi se pare insusi ministrul Finantelor, care primeste si el, desigur, mesaje in cutia postala de acasa, dar le arunca pe toate la cos, convins ca problema nu-l priveste pe dansul.