Relevanta "cazului Rafila" in procesul abandonat al tortionarilor. "Era comisar-sef in Biroul de Siguranta al Chesturii Politiei Arad. Adica seful de facto a ceea ce urma sa fie Securitatea"

Zilele acestea, o stirea potrivit careia tatal lui Alexandru Rafila, reprezentantul Romaniei in Organizatia Mondiala a Sanatatii, si mai nou pe listele PSD pentru parlamentare, a ocupat o pozitie importanta in aparatul represiv al comunistilor, implicat in preluarea puterii si instaurarea unui regim de teroare si de exterminare, s-a aflat pe toate platformele online, in mediul virtual, in jurnalele de stiri.

Dincolo de legatura de rudenie, stirea este ca de fapt acest capitol al istoriei legat de tortionari nu a fost niciodata tratat cu seriozitate. Informatiile despre cei care au fost instrumentele care au pus in aplicare ordinele menite sa instaureze regimul terorii au fost intotdeauna disparate, superficiale si fara sa clarifice trecutul, sa aduca o reparatie morala si juridica a faptelor. Fara a intenta procese de intentie, "cazul Rafila" vorbeste tocmai despre lipsa interesului in a repara trecutul, despre superficialitatea la nivelul societatii romanesti, al tuturor regimurilor care s-au perindat de-a lungul celor peste 30 de ani de la caderea comunismului, esecul major de a aseza lucrurile in locurile exacte.

Relevanta pe care ar avea-o punerea in context a "cazului Rafila" nu este legata de fiul acestuia si ascensiunea sa profesionala si, acum, politica, ci este legata de nevindecarea trecutului. Tortionarii si victimele lor, acest raport oficial instrumentalizat criminal nu a fost niciodata sanctionat. Nivelul la care s-a incercat o simulare a sanctionarii acestui raport este infim si ridicol in contextul real al actiunii cu adevarat criminale in acea epoca la care ne referim. Cum arata contextul istoric in care Alexandru Rafila, tatal, a activat in regimul de atunci, mai precis in perioada 1945 - 1949, este relevant pentru ca explica natura raporturilor, actiunilor, deciziei de a fi de o parte sau alta a regimului, alaturi de regim, ca tortionar, sau impotriva, ca victima.

(Sursa: facebook Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei)

Monitorul Oficial publica la 30 martie 1945 Decretul-Lege nr. 446 privind purificarea adminstratiei publice. Actul de fapt consfiintea punerea in aplicare a marii epurari. "Dupa preluarea puterii de catre Guvernul dr. Petru Groza, actiunea informativa a Directiei Politiei de Siguranta a fost intensificata pentru a se cunoaste intregul "complex al vietii politice, sociale si economice care avea tangenta cu ordinea si siguranta statului. In acest sens a fost elaborat un plan general de informatii ce cuprinde urmatoarele directii de actiune:

A. Starea de spirit a populatiei: 1) populatia romana; 2) nationalitati minoritare; 3) supusi straini;

B. Actiuni subversive: 1) Miscarea legionara; 2) actiunea hitlerista; 3) actiuni sovine;

C. Actiuni de destramare a autoritatii statului: 1) terorism; 2) sabotaj; 3) alarmism; 4) greve; 5) spionaj;

D. Activitatea partidelor politice.", se arata intr-un studiu despre Organizarea si activitatea Directiei Generale a Politiei (6 martie - 1945 - 31 decembrie 1947) din "Arhivele Securitatii - Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii", aparut intr-o colectie de studii si documente publicata de Editura Nemira in 2006, studiu semnat de Alexandru Alin-Spanu.

In acelasi studiu se arata ca dupa 23 august 1944, practic conducerile institutiilor publice au fost inlocuite, anticipand de fapt "vanatoarea de vrajitoare" care a urmat dupa instalarea guvernului Groza. In martie 1945, au fost arestate "cadre superioare din DGP, Prefectura Politiei Capitalei si Serviciul Special de Informatii, la care s-au adaugat toti comisarii-sefi din Bucuresti". Au urmat procese, condamnari, sentinte de munca silnica pe viata sau ani de inchisoare. Pretextul era inlaturarea elementelor "antidemocratice, afaceriste si incapabile". Mai mult, potrivit aceluiasi studiu, Partidul Comunist a "initiat penetrarea principalelor institutii de siguranta nationala, infiltrarea unor oameni de incredere la conducere si utilizarea informatiilor ca arma politica".

In acest context de sovietizarea brutala, epurarile au devenit generalizate, precum si deportarile, arestarile, confiscarea averi, exproprierile. Toate aspectele vietii sociale-economice si politice au trecut sub control strict al regimului comunist. Controlul sovietic impunea si exploatarea resurselor Romaniei ca urmare a unei "datorii de razboi". In acest climat de teroare, epurari, arestari, de violenta instrumentalizata, de foamete, procesul colectivizarii agriculturii romanesti ce a urmat traumatizand si executand fie prin crima, teroare, deportare, o intreaga categorie sociala - taranimea. Instaurarea regimului comunist, cu ajutorul trupelor sovietice, a insemnat o veritabila operatiune de inginerie sociala operata la toate nivelele societatii romanesti.

(Intrarea Armatei Rosii in Bucuresti. sursa facebook Muzeul de fotografie)

In acest context istoric, Alexandru Rafila era, potrivit fisei CNSAS, maior intre 1948 - 1949, in cadrul Directiei Regionale Timisoara, Serviciul Judetean Arad, in pozitia de sef de serviciu. In fisa mai apare notatia potrivit careia a fost trecut in rezerva la 01.06.1949.

Aparitia acestei informatii in spatiul public legate de trecutul tatalui sau l-a determinat pe dr. Alexandru Rafila sa afirme ca trecerea acestuia in rezerva s-ar fi petrecut tocmai pentru ca ar fi devenit indezirabil. Potrivit istoricului Madalin Hodor, cercetator CNSAS, nu exista deocamdata informatii oficiale referitoare la motivul trecerii acestuia in rezerva, explicand intr-o postare ca "Alexandru Rafila, tatal, nu si-a inceput cariera in 1948 (fisa de pe site-ul CNSAS contine strict activitatea din cadrul Securitatii, institutie care, dupa cum stiti, a fost formal infiintata in acel an), ci chiar din 1945.

Ei, Alexandru Rafila, tatal, si-a inceput cariera exact in aceasta perioada, direct in functia de comisar sef al Chesturii Politiei Arad. Era seful Biroului de Siguranta al Chesturii. Adica seful de facto a ceea ce urma sa fie Securitatea. Si asta din 1945, adica imediat dupa "eliberarea" de catre Armata Rosie. Nu e nevoie, cred, sa mentionez ca o astfel de functie nu putea fi ocupata in acel moment de cineva a carui loialitate absoluta fata de sovietici era discutabila.

Dovada ca a ramas sef si in 1947, cand Biroul de Siguranta a fost transformat in Serviciu de Siguranta.

Evident, cand Siguranta a devenit in 1948 Securitate, a primit functia de sef serviciu judetean Arad, regiunea Timisoara.

Asta ca sa lamurim putin perioada in care Alexandru Rafila a lucrat in ceea ce se numeste Securitate.

Nu am date care sa confirme participarea lui la masacrarea taranilor despre care s-a vorbit, dar sunt absolut sigur ca intre 1945 si 1949, o perioada in care represiunea a fost de maxima intensitate, un sef de securitate judeteana, mai ales intr-o zona ca Aradul, nu avea cum sa nu fie implicat in actiuni de politie politica. Decesul, survenit in 1998, a impiedicat CNSAS sa il verificare si sa promoveze o actiune in instanta.

Ceea ce nu inseamna ca adevarul despre activitatea sa nu va iesi candva la iveala.

LE. A. Si locul de nastere este Hamutati (Hamutati) URSS. Nu am gasit date despre localitatea respectiva.".

In ceea ce priveste scurta notatie legata de Alexandru Rafila pe site-ul CNSAS, Madalin Hodor a declarat pentru Ziare.com ca notatia apare pentru ca "exista solicitari adresate CNSAS pentru verificari si informatii legate de Alexandru Rafila facute de persoane in legatura cu evenimente in care acesta a fost implicat. Trebuie sa precizez ca in 2010, in cadrul CNSAS, am avut intentia de a publica 10.000 de nume de ofiteri pentru care existau date de urmarire, date procesate, insa conducerea consiliului a considerat ca nu ar fi potrivit, ca am putea fi dati in judecata, astfel ca au fost publicate doar numele celor care apareau in Monitorul Oficial sau erau deja decedati".

Cat priveste un episodul din Memorialul Durerii realizat de Lucia Hossu-Longhin in care apare Alexandru Rafila vorbind despre trecutul sau, dar si in care realizatoarea foloseste un document din care ar reiesi ca Asociatia Fostilor Detinuti Politici Arad l-ar fi denuntat pe Rafila drept autor moral al uciderii in perioada 1947 - 1949 a numerosi opozanti, Madalin Hodor declara ca nu exista deocamdata informatii oficiale despre cele relatate in film. Mai mult, in documentarul respectiv, Hossu-Longhin relateaza despre un episod care s-ar fi petrecut la 31 iulie 1949, un masacru de pe Valea Crisului Alb, judetul Arad. "Daca masacrul a avut intr-adevar loc la 31 iulie 1949, Rafila deja trecuse in rezerva in iunie, potrivit fisei CNSAS", a precizat Hodor. In film exista si o discutie intre realizatoare si Rafila despre cum opera securitatea/siguranta statului atunci avand toate informatiile ca in zona Aradului existau miscari de rezistenta impotriva statului comunist care se instala cu forta.

Istoricul Madalin Hodor declara ca la nivelul CNSAS nu exista astfel de informatii, cel putin nu legate de Rafila, "dar asta nu inseamna ca nu ar exista astfel de informatii in dosare. Cert este ca acesta intrase in Securitate/Siguranta cum i se spunea atunci, inca din 1945, iar institutiile de forta au fost primele care au fost acaparate si ghidate de sovietici, infiltrate cu oameni loiali.

Institutiile aveau planuri clare, iar oamenii care le formau aveau in fisa postului urmarirea si reprimarea opozantilor. Oameni ca Rafila erau instrumente ale noului regim. Trebuie spus ca la acea vreme, Partidul Comunist nu avea o mare aderenta la populatia Romaniei. Daca nu ar fi existat situatia politica pe care o stim cu trupele sovietice si toata zona estica cedata, comunistii nu ar fi ajuns sa preia puterea. In acest context, il avem pe Rafila la vremea aceea un tip tanar, ambitios. Instaurarea regimului s-a facut decisiv folosind teroarea. Nu stim exact ce a facut Alexandru Rafila, informatiile sunt trunchiate cum este si informatia vehiculata potrivit careia ar fi participat la uciderea unui social-democrat. Din pacate, noi nu avem o imagine clara, de ansamblu, consistenta, a intregului fenomen, al celor care au participat efectiv la instaurarea si consolidarea regimului comunist. Probabil ca adevarul e mult mai crunt decat putinele informatii pe care le avem. Aflam lucruri disparate atunci cand mai izbucneste un scandal politic. Nu avem o cercetare sistematica, sunt 2-3 insulite care se ocupa de partea asta de istorie. Memorialistica e destul de consistenta, insa fara document istoric este doar relatare care ar putea avea doar o incarcatura subiectiva. De aceea documentele sunt necesare. Din nefericire, procesul tortionarilor a fost abandonat.".

In peste 30 de ani de la caderea comunismului, cazurile tortionarilor care s-au judecat si condamnat in instanta au fost: Alexandru Visinescu - condamnat pentru infractiuni contra umanitatii. Instanta a dispus si degradarea militara. Procesul sau a avut loc la 50 de ani de la savarsirea faptelor. Al doilea este Ioan Ficior, colonel in rezerva, fost sef al lagarului Periprava, la 20 de ani de inchisoare, si degradarea militara la rangul de soldat.

Lipsa vointei politice in cei peste 30 de ani de la caderea comunismului a facut ca inventarul dosarelor penale care sa duca la procese si condamnari sa fie foarte subtire si irelevant avand in vedere dimensiunea represiunii, a crimelor savarsite. Golurile in istoria de dupa 1945 sunt uriase. Fara aceste procese, numarul victimelor este necunoscut, iar crimele au ramas nepedepsite.

Frustrarea românilor, cu privire la admiterea cu granițele terestre în Schengen. Rațiunile care ar fi fost la baza blocajului

Aproape două treimi dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen. Ei sunt de părere că unele state europene...

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....