Daca n-ar fi atat de orbiti de ura si de dorinta de a se vedea, daca s-ar putea, chiar maine in fruntea bucatelor, unii dintre cei ce au stat in spatele protestelor si cartelilor cu ocazia recentei sedinte comune a executivelor din Romania si Republica Moldova ar intelege ca poate au ratat cu brio un eveniment cu o semnificatie speciala in evolutia relatiilor dintre cele doua state in care astazi este distribuita romanitatea.
Ar fi trebuit ca aceasta noua ocazie de reinnodare a legaturilor simbolice si de aceasta data si pragmatice ale celor doua entitati statale de pe marginile Prutului sa genereze, daca nu emotie sau entuziasm, macar o unda de satisfactie, pentru ca, iata, sentimentul romanesc al fiintei comune n-a sucombat cu totul in pofida lipsei de sansa sau de vointa, impotriva intrigilor si indiferentei care au survenit dupa epoca de neuitat a podurilor de flori.
Ceea ce se intampla cu noi uneori sfideaza nu numai orice logica, orice bun simt, ci chiar un instinct elementar de conservare a interesului superior al natiei din care facem deopotriva parte, indiferent din ce grup partizan ne-am revendica. Caci, ca sa parafrazez pe Delavrancea: "Romania nu e a noastra, ci a urmasilor si urmasilor, urmasilor nostri, in veacul vecilor!".
Un moment care putea sa fie o ocazie pentru afirmarea vointei de unitate si solidaritate a tuturor romanilor, sub semnul tricolorului care este arborat pe ambele maluri ale raului amintit, a fost folosit pentru aceleasi razboaie jalnice si meschine de care este sastisit orice roman de buna credinta si cu capul pe umeri.
Reuniunea romano-moldoveneasca, care s-a produs in spatiul simbolic al Universitatii iesene, intr-un loc de unde a fost proiectat pe orbita si domnul Cuza, reuniune care a avut ca principali protagonisti pe cei doi tineri prim-ministri: Mihai Razvan Ungureanu si Vlad Filat, ambii absolventi ai prestigioasei institutii mentionate, a fost maculata (stricto-sensu) de niste manifestari sordide si neavenite de protest la adresa conducerii in exercitiu a tarii gazda, din care face parte, nu-i asa, si cel care in acel moment reprezenta la masa discutiilor tara-mama, Romania.
Ce sa zicem, un moment cat se poate de potrivit de exprimare a idiosincrasiilor de partid si de persoane!
Sa ne amintim de atmosfera ce circumscria momentele care a fost pusa in lucrare reunificarea celor doua state germane. Sau chiar de atmosfera clipelor de apropiere ale celor doua tari romane, de dupa 1989. Acum parca au capiat cu totii. Cu exceptia Noii Drepte care se manifesta in felul ei pentru reunirea Basarabiei cu patria-muma, altii s-au trezit, printre altele, sa agite pancarte cu sloganuri de cea mai trista amintire, precum: "Proletari din toate tarile, uniti-va!".
Unde dai si unde crapa! Nu mai lipsea decat: "Traiasca prietenia dintre poporul roman si poporul sovietic!" sau "Stalin si poporul rus libertate ne-a (sic!) adus!" Sa ne imaginam ce impresie au facut cele de mai sus asupra fratilor nostri basarabeni!
Ceea ce, din pacate, s-a intamplat ilustreaza cat se poate de bine ravagiile politicianismului fara frontiere si fara scrupule, pentru care nu exista nimic sfant. Pentru ca nu a avut sau nu trebuia sa aiba nicio relevanta in acel moment ca prim-ministrul tarii este Boc sau Ungureanu sau Ponta sau oricare altul si ca acesta reprezenta un partid, sau altul, sau pe niciunul, ori ca la Cotroceni se gaseste actualul ori fostul, ori viitorul presedinte. Toti acestia sunt trecatori, numai tara ramane, ciuntita sau intreaga.
A fost o reuniune care trebuia sa fie una istorica a guvernelor ce reprezentau doua ramuri ale romanitatii intr-un moment poate determinant pentru viitorul lor, speram, comun si nimic nu trebuia sa impieteze asupra puritatii semnificatiei unui asemenea moment.
Sa speram ca istoria nu va retine acest episod jenant!
-se derajeaza la urechi sentimentele patriotice... Vezi tot