Articol citit de 1968 ori
Specific romanesc
Ce romanesti sunt astăzi căsutele din Schei!...
Sunt vesele si albe si cu rate -
Si totusi, altădată, ce triste si-ncruntate
Te-ntampinau aceste căsute strămosesti,
Prin care tărăncutele minore,
De teama slujitorilor domnesti,
Isi ascundeau panglicele lor tricolore,
Căci zbirii stăpanirii din cetate,
Cand năvăleau in Schei să-si incaseze birul,
Le despuiau de salbe,
Inele
Si cercei;
Si le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,
Ca să-nmultească crucile din cimitirul
Bisericutei Sfantul Niculaie...
Asa era pe vremea-aceea-n Schei
Cand zbirii stăpanirii din cetate
Vanau doar pungi de aur
Si... femei...
Dar bunul Dumnezeu, care veghea
Cu ochiul său triunghiular de peruzea,
S-a maniat de-atata răutate...
Si-atunci, toti zbirii din cetate,
Cat ai clipi din ochi, au dispărut
Brasovul n-a mai fost cetate
Si-n Schei dreptate s-a făcut -
Dreptate sfantă, pentru lumea toată -
Asa cum nu se mai făcuse
In Schei de nimeni... niciodată...
Dar dacă atunci, in Schei, s-au petrecut
Minunile pe care le-ati văzut,
In Schei rămane totusi si astăzi, neschimbat,
Un nume vechi,
Un nume de mare Impărat,
Pe care, Dumnezeu chiar - dacă-ar vrea
Să-l schimbe -
Dumnezeu nu l-ar schimba!...
De-aceea "Impăratul Solomon"
Din firma carciumii cu-acelasi nume
A renuntat la sceptru si la tron
Si-n carciuma din Schei, plină de lume,
Inveseleste si-astăzi la fel ca-ntotdeauna
Perechile de tineri - drumeti indrăgostiti -
Clienti care se-mbată cu bere si cu glume,
In timp ce lăutarii le miorlăie-n urechi
Refrenul nou al unei romante de sezon,
Ce nu-i decat refrenul romantei foarte vechi,
Pe care-o stiti cu totii -
Romanta vietii noastre,
Cu "banca solitară".
Cu "brazii"
Si cu "luna"!...
poezie de Ion Minulescu din Cuvantul liber, nr. 22 (27 aprilie 1934)