De ce presedintele nu e arbitru impartial? (Opinii)

Nu e zi sa nu izbucneasca noi controverse legate de guvernarea Romaniei. Astfel, desi rolul de arbitru politic a fost individualizat destul de clar in Constitutie, niciun presedinte nu s-a spetit sa arbitreze intre cele trei puteri ale statului nostru de drept, concept mai mult teoretic deocamdata.

Daca in ceea ce priveste starea de constitutionalitate si legitimitate exista un arbitru desemnat de Constitutie, recte Curtea Constitutionala, un arbitru ce a primit competente sporite prin modificarile din 2003, in ceea ce priveste activitatea politica arbitrul ne lipseste cu desavarsire. Si nu de azi, de ieri.

Ce este arbitrul?

Incercand o rapida ochire a situatiei in discutie, se observa ca absenta arbitrului intern a dus intotdeauna la cautarea altuia extern. Astfel, la inceput, certurile intre diferite entitati politico-statale din Evul Mediu au fost arbitrate de Imperiul Bizantin, Inalta Poarta Suzerana, uneori de Polonia, de Rusia, de Puterile Centrale, de Austro-Ungaria, apoi de URSS...

Primii care au inteles rolul arbitrajului politic intern au fost monarhii britanici, dupa decapitarea postmortem a republicanului Oliver Cromwell, ca apoi istoricii, filosofii si sociologii sa delimiteze clar notiunea de "arbitru".

Romanii si arbitrul

Romanii au beneficiat de o singura perioada de gratie: 1866 - 1947, cu intermitente provocate de jocurile amoroase ale lui Carol al II-lea, de excesele de putere ale maresalului Antonescu si de ocuparea tarii de catre sovietici.

Acum, rolul de arbitru il joaca UE si SUA. De remarcat ca nevoia de arbitri externi a aparut in perioadele de slabire a fortei si unitatii statale, cand degringolada politica nu putea fi rezolvata manu militari.

Presedintele jucator

Intelegand in maniera proprie rolul constitutional de arbitru-mediator-moderator, presedintele Basescu si l-a asumat pe acela de jucator, alegand sa functioneze ca un domn medieval care tine-n propria mana Presedintie, Parlament, Executiv, Justitie, servicii secrete si CSAT...

Partidele din arcul guvernamental, incapabile de initiative, de alte optiuni decat cele ale presedintelui, au fost nevoite, nu se cunosc motivele, sa-i execute deciziile. Demult n-am auzit de vreo propunere care sa nu vina de la Cotroceni. Asa au aparut Legile salarizarii, educatiei, sanatatii, inclusiv ideile de regionalizare si de modificare a Constitutiei.

Cand apare necesitatea arbitrului extern

Sub aspectul arbitrajului politic, perioada actuala este la fel de neagra ca aceea a lui Gheorghiu-Dej, cand Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu i se plangeau lui Stalin, sau pe vremea republicii ceausiste, cand Silviu Brucan, in fruntea unor disidenti comunisti, facea naveta intre Moscova si Washington pentru a testa reusita unei eventuale lovituri de palat. Cu aprobare de la Securitate.

Ceea ce s-a intamplat si in 2012: vazand ca in tara n-are cui se adresa, ca propunerile si criticile sale nici macar nu sunt luate in discutie, Opozitia unita s-a plans de excesele Puterii, de rele tratamente si abuzari ale democratiei atat in plenul Parlamentului European cat si la Comisia Europeana, iar recent o delegatie a USL s-a deplasat in acelasi scop peste ocean.

Discursul regelui Mihai in fata camerelor reunite la Parlamentului Romaniei tocmai asta a scos in evidenta, ca poporul este suveran si "trebuie ascultat", nu invers, ca politicienii, indiferent de culoarea politica, au un singur tel, buna guvernare si bunastarea tuturor, nu cumularea tuturor puterilor in stat.

Ce e de facut?

E clar, boala e veche. Pasoptistii au inteles primii ca nu suntem in stare sa ne desemnam un arbitru impartial, bazandu-se pe transformarile insidioase ale personalitatii lui Cuza. Asa s-a ajuns la monstruoasa coalitie din 11/23 februarie 1866, cand domnitorul a fost fortat sa abdice. Peste ani si ani, fenomenul Cuza a devenit regula.

Chiar daca in Constitutie se spune clar ca "Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid", cu exceptia dlui Constantinescu, nimeni nu a putut face abstractie de propriul partid, de fostii comilitoni, ba chiar si le-au condus cu mana forte.

Insa vremea presedintelui jucator, a omagiilor si a bailor vetuste de multime a apus definitiv, iar politicienii trebuie sa invete a asculta glasul poporenilor, care, satui de experiente nefaste, vor fi nevoiti sa caute cu grija un arbitru intelept. Desi Regele ne este inca aproape.

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...