Calea Victoriei si ziua triumfala cand a fost botezata astfel

Calea Victoriei din Bucuresti, asa cum o stim noi astazi, si-a primit numele cu mare fast in ziua de 8 octombrie 1878, cand armata romana isi facea intrarea triumfala in Capitala, intorcandu-se victorioasa de pe frontul Razboiului pentru Independenta.

Pana in respectiva zi solemna, aceasta importanta artera care strabatea Capitala pe axa Nord-Sud s-a numit Podul Mogosoaei, dupa aspectul de pod dat de bustenii din lemn, cu care fusese podita pe vremea domnitorului Constantin Bancoveanu.

Toponimicul Mogosoaia

Asa cum explica Ionnescu Gion (sic!) in monumentala sa Istorie a Bucurestilor, numele de Mogos era foarte raspandit in Tara Romaneasca, inca din secolul al XVI-lea.

Mogosii erau oameni avuti, inmultinu-se cu timpul pe tot intinsul tarii. Un astfel de Mogos stapanea un sat intins si o mosie chiar langa Bucuresti si, murind el intr-o zi, averea i-a mostenit-o sotia, pe care toti o stiau de Mogosoaia, dupa cum sotia Banului Vacarescu era cunoscuta ca Baneasa.

Cele doua sotii - vaduve amandoua - au dat numele unor frumoase imprejurimi ale Bucurestilor, iar pe mosia Mogosoaiei, cumparata desigur, si-a facut Voda Brancoveanu palat.

Ca sa aiba legatura de la resedinta sa bucuresteana de langa Curtea Veche la palatul din Mogosoaia, Brancoveanu a podit aceasta axa Nord-Sud si a facut drum in continuare.

Axa asta era constituita din doua segmente: Ulita Mare care ducea de la Dambovita cam pana la locul unde se afla astazi Cercul Militar si Drumul Brasovului care incepea in acest punct si se termina cam prin Piata Victoriei de astazi.

Drumul mergea si de aici inainte, spre Ploiesti, trecand peste mosia vaduvei lui Vacarescu, Baneasa, care insa incasa vama pentru oricine calca pe drumul ei. Drumul spre Mogosoaia era gratis.

Zile de glorie pentru Podul Mogosoaei

Podirea axei Nord-Sud a starnit interesul tuturor, noua ulita pomenindu-se cu ceea ce numim astazi un rating neobisnuit. S-au inaltat numaidecat hanuri de lux, biserici, case boieresti, cafenele si institutii.

La inceputul secolului al XVIII-lea, strada era iluminata cu somoioage imbibate cu pacura, care te faceau sa nu umbli orbecaind chiar in intuneric, dar raspandeau un fum inecacios, greu de suportat. Aceste somoioage au fost primele incercari de iluminat public in tara noastra.

De cateva ori, somoioagele cazand peste bustenii de lemn care alcatuiau podul, au provocat adevarate incendii, unele chiar de proportii, ceea ce a ingrijorat la modul cel mai serios municipalitatea. Exista riscul sa ia foc intregul oras, de la strada podita cu lemn.

Astfel, pe la 1825, domnitorul Grigore Ghica a hotarat sa inlocuiasca bustenii cu piatra cioplita. Era prima incecare de a pava o strada in Capitala Tarii Romanesti.

Pavarea nu-i lucru usor, ba chiar parea imposibil: piatra uza pematur potcoavele cailor si le deteriora copitele in cazul cand ciculau nepotcoviti. Totusi, domnitorul s-a impus si, in cativa ani, intregul pod al Mogosoaei era pavat. Lumea mirata spunea ca asta e strada domneasca.

Calea Victoriei

Cand Podul Mogosoaiei era rebotezat Calea Victoriei in 1878, pe strada se circula greu. Pavajul era din piatra de rau, iar zdruncinaturile insuportabile. Noaptea nu se cicula aproape deloc, lumina somoioagelor nefiind suficienta.

Adevaratul progres s-a facut in 1882, cand au aparut primele instalatii electrice, in fata Palatului Regal si a catorva institutii. Pana la inceperea Primului Razboi Mondial, iluminatul public functiona pe toata lungimea Caii Victoriei.

Concomitent, s-a dezvoltat arhitectura urbana, ingreunata de ingustimea strazii si de un traseu care a ramas pana astazi cam serpuit. Au aparut primele monumente de arhitcura, unele din ele adevarate bijuterii, care au adus Bucurestiului faima de "Micul Paris".

Ne putem mandri cu palatal CEC, cu Palatul Postelor (in prezent Muzeul de Istorie), Palatul Telefoanelor, Teatrul National (distrus de aviatia germana in ziua de 24 august 1944), Palatul Regal (in prezent Galeriile de Arta), Ateneul Roman un simbol al orasului - Cercul Militar, Fundatia Carol I (in prezent biblioteca universitra), Palatul Cantacuzino (Casa Enescu), superbul Palat Sturdza (avariat de cutremuurul din 1940 si distrus de rebeliunea legionara) si multe altele.

Chiar daca intre timp au aparut bulevarde de anvergura, cu mai multe benzi pe ambele sensuri, cu cladiri moderne si pretentioase, emblema orasului ramane tot Calea Victoriei, drumul cam serpuit, pe care au defilat soldatii nostri, intorsi dupa victoriile de la Plevna si de la Grivita.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...