Cum s-au impartit functiile de conducere in UE si cine decide viitorul comisar european din partea Romaniei Interviu

Joi, 04 Iulie 2019, ora 20:10
21361 citiri
Cum s-au impartit functiile de conducere in UE si cine decide viitorul comisar european din partea Romaniei Interviu
Foto: Arhiva Hepta.ro

Reprezentantii marilor familii politice si-au impartit cele cinci functii de conducere in Uniunea Europeana, care au revenit in totalitate pana acum reprezentantilor statelor traditionale - marii contributori, decidentii politici cei mai semnificativi din uniune, concluzioneaza fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, la finalul unor negocieri maraton purtate la cel mai inalt nivel al UE.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Cristian Diaconescu spune cum s-a ajuns de la Manfred Weber si Frans Timmermans la Ursula von der Leyen si face trimitere la momentul in care Romania va trebui sa isi desemneze noul comisar european.

"Daca avem o logica politica fundamentala in desemnarea acestui comisar, mai ales in ceea ce priveste politica externa, este in regula. Daca este doar o chestiune de satisfactie individuala sau de grup, atunci orice discutie nu isi are rostul", puncteaza fostul ministru de Externe si fost consilier prezidential in interviul acordat Ziare.com.

La alegerile din 26 mai, circa 200 de milioane de europeni au votat stiind ca Manfred Weber si Frans Timmermans sunt potentiali candidati la functia de presedinte al Comisiei Europene, dar iata ca in urma unor negocieri maraton, amandoi au iesit din joc. Cum le explicati acest lucru celor care sunt mai putin familiarizati cu politica de la Bruxelles?

S-a intrat in aceasta negociere in ideea gasirii variantelor de nominalizare, mai ales pentru pozitia de presedinte al CE, pornit de la principiul de Spitzenkandidaten, adica rezultatul votului care s-ar regasi intr-o majoritate a unei familii politice. Din punct de vedere al PE, realitatea astazi este ca cele doua mari familii, care au condus traditional, de zeci de ani, zona europeana - familia social-democrata si familia populara - nu mai au majoritate. Si atunci, se pune problema ca cel de-al treilea grup, constituit in jurul partidului En Marche si cu participarea semnificativa a ALDE din formula mai veche, sa asigure aceasta majoritate.

Folosind acest element, dar si un fel de atitudine pro-activa, presedintele Emmanuel Macron a schimbat regula, nu a mai intrat in aceasta varianta de desemnare. La randul sau, cancelarul Angela Merkel, desi a avut o intelegere la Osaka si o discutie cu liderii europeni in legatura cu aceste nominalizari, s-a confruntat chiar in propriul grup, PPE, cu o opozitie, venind (interesant!) din zona premierului Irlandei.

Fata de aceasta imprejurare s-a intrat intr-o negociere pentru cele 5 functii de conducere a UE. A aparut negocierea formala, "de coridor", la cel mai inalt nivel si iata ca acesta este rezultatul. Practic, reprezentantii marilor familii politice si-au impartit functiile si acestea au revenit in totalitate pana in acest moment reprezentantilor statelor traditionale - marii contributori, decidentii politici cei mai semnificativi din UE.

Varujan Vosganian, unul dintre candidatii aflati pe lista ALDE la alegerile europarlamentare, s-a bucurat ca "detractorii Romaniei", cum i-a numit el pe cei care au cerut cu fermitate Guvernului de la Bucuresti sa respecte statul de drept, adica Frans Timmermans, Manfred Weber si Guy Verhofstadt, nu au fost desemnati sa ocupe vreuna dintre aceste 5 functii de conducere a UE. Care credeti dvs ca este explicatia?

E un sofism amuzant, putem scuza necunoasterea. Astfel de decizii se iau la un nivel care se acceseaza de celelalte state, in conditiile in care au stabilite relatii traditionale, de incredere, de foarte multi ani si bine consolidate raportat la partenerii puternici din UE. Aici nu este vorba despre evaluari punctuale, intr-o forma sau alta.

Pe de alta parte, nu poate fi trecut cu vederea ca nu numai Manfred Weber a pierdut in aceasta cursa pentru nominalizari, ci si Frans Timmermans (ceea ce este interesant), din cauza opozitiei categorice a Grupului de la Visegrad si a Italiei. Adica exact acolo unde au castigat alegerile din 26 mai partide suveraniste, cu mesaj antieuropean clar. Prin urmare, nu stiu in ce masura i-ar fi direct imputabil lui Timmermans ceea ce s-a intamplat.

In orice caz, se arata o anumita tendinta si, sincer sa fiu, pornind de la ideea ca "politica interna face politica externa", chiar daca nu s-a pus problema ca Romania sa faca parte din grupul de blocaj privindu-l pe Timmermans, nu vad ce am cauta noi intr-un astfel de grup.

Cum vi se pare propunerea, negociata si ea tot in ultimele zile, ca pozitia de presedinte al Comisiei Europene sa fie ocupata de Ursula von der Leyen?

Este o propunere interesanta, cu atat mai mult cu cat se pare ca a venit din zona lui Emmanuel Macron. Ursula von der Leyen este un politician cu o foarte mare experienta, a fost ministru in toate guvernele Merkel, si care, cel putin pana acum, a fost un sustinator al federalismului european (UE ca asociatie federala de state suverane) . Este un sustinator al armatei europene, precum si un sustinator foarte serios al unui profil european mult mai clar in relatiile cu celelalte mari puteri, cu Statele Unite si Federatia Rusa.

Face parte din elita politica europeana, ceea ce s-ar putea sa genereze o anumita problema, pentru ca una dintre interpretarile legate de votul din PE a fost tocmai o forma de reactie impotriva unei elite oarecum dispretuitoare fata de problemele si schimbarile prin care trec societatile europene.

Dar, este un om foarte puternic, un politician determinat, deci prezenta in Comisia Europeana (poate cea mai importanta zona de decizie) va fi categoric subliniata prin initiative, prin decizii, prin atitudine, cu atat mai mult cu cat CE are doua mari atributii: bugetele si propunerile legislative.

Urmeaza constituirea noii Comisii Europene, Romania avand si ea dreptul la un comisar. Cine ar trebui sa negocieze si ce post de comisar european ar putea sa obtina Romania, daca negocierile ar merge foarte bine?

Aici vorbim mai intai de o chestiune de principiu: Daca Romania are un proiect strategic, proeuropean, care poate fi subliniat, continuat, inclusiv prin activitatea comisarului european (am auzit, de exemplu, vorbindu-se despre pozitia de Comisar pentru vecinatate si politica externa), atunci negocierea pentru o astfel de nominalizare ar trebui sa fie insotita de un proiect legat de Republica Moldova si de Balcanii de vest. Ambele sunt zone cat se poate de interesante si complicate in egala masura, inclusiv pentru Bruxelles si decidentii europeni.

Daca nominalizarea se face doar pentru a satisface niste interese de grup, nici macar de partid, sau doar pentru a premia vreun prieten politic, fara niciun fel de consecinte in planul politicilor interne, atunci Romania poate obtine oricare dintre pozitiile de comisar. E adevarat ca un comisar european este in primul rand parte a Executivului european, dar pe de alta parte, in mod categoric, el poate, prin politicile pe care le promoveaza, sa reprezinte si acest plan strategic al statului din care provine. Altfel, ramane o persoana europeana si atat, fara niciun fel de alte consecinte practice.

Deci daca avem o logica politica fundamentala in desemnarea acestui comisar, mai ales in ceea ce priveste politica externa, este in regula. Daca este doar o chestiune de satisfactie individuala sau de grup, atunci orice discutie nu isi are rostul.

Cine ia decizia privind desemnarea comisarului european din partea Romaniei, premierul sau presedintele?

In mod normal ar trebui sa se consulte. Si din aceasta consultare sa rezulte o propunere pe care o transmitem ca fiind o decizie consensuala intern. Este un gest de normala eleganta si de atitudine responsabila.

Ideea ca noi transmitem in politica externa mesaje sau proiecte care devin obiecte de confruntare interna (si as aminti aici problema mutarii ambasadei din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim) reprezinta un argument de nelegitimitate pentru respectiva candidatura si un semnal de lipsa totala de maturitate in relatiile internationale. Dupa care ne miram si suntem frustrati ca nu suntem asociati in parteneriate cu alte state pentru decizii fundamentale.

Viitorul comisar european din partea Romaniei are nevoie si de acceptul presedintelui CE, nu-i asa?

Intr-adevar. Mai mult, va fi si o discutie ulterioara in Parlamentul European si au existat situatii in care propunerile au cazut in comisiile din PE.

Se vehiculeaza numele Vioricai Dancila ca viitor comisar european. Ar putea sa fie o solutie pragmatica, pentru ca ea ar parea sa convina si PSD (din varii motive), dar si presedintelui Iohannis, pentru ca ar putea numi, din nou, un guvern de sacrificiu, compus eventual tot de tehnocrati, care sa organizeze urmatoarele runde de alegeri, prezidentiale, locale si parlamentare?

Repet: Avand in spate ce proiect? Si intrebarea este valabila pentru orice alt candidat. Cred ca ar exista dificultati in marea majoritate a celorlalte state cand va fi vorba sa accepte o propunere care, de fapt, nu este menita decat pentru a concilia diverse tabere politice (care, credeti-ma, sunt absolut necunoscute in afara Romaniei).

Deci, indiferent de persoana, trebuie sa stim: Care sunt abilitatile ei europene si care este proiectul national pe care acea persoana il reprezinta?

Citește și:
Mesajul lui Traian Băsescu de Ziua Națională a României: ”Oamenii politici responsabili trebuie să se gândească la un proiect de unificare cu Republica Moldova”
Mesajul lui Traian Băsescu de Ziua Națională a României: ”Oamenii politici responsabili trebuie să se gândească la un proiect de unificare cu Republica Moldova”
Fostul președinte Traian Băsescu a vorbit joi, 1 decembrie, despre beneficiile pe care le-ar avea cetățenii Republicii Moldova dacă țara s-ar uni cu România, potrivit tv8.md Fostul...
Ministrul român al Apărării, despre riscul ca Putin să folosească o armă nucleară tactică: ”România nu se teme de un atac”
Ministrul român al Apărării, despre riscul ca Putin să folosească o armă nucleară tactică: ”România nu se teme de un atac”
Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a afirmat joi, 1 decembrie, că România nu se teme că va fi atacată, în contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, dar că trebuie să fie pregătită...