George Cușa, unul dintre cei mai vocali martori ai acțiunii violente de la Închisoarea Pitești și supraviețuitor al „Fenomenului Pitești” a murit duminică, 7 mai, la vârsta de 97 de ani.
"Nu te dureau durerile pe care le suportai cum te durea suferința celuilalt, a colegului tău. Când îl vedeai pe celălalt că suferă, aveai impresia că e cineva care face parte din structura ta proprie”, a povestește Cușa în „Jurnal de Pribegie”.
George Cuşa s-a născut pe 22 februarie 1926 la Bazargic, în Cadrilater, într-o familie de macedoneni. A absolvit Facultatea de Filosofie din Bucureşti. A fost arestat în septembrie 1948, la 22 de ani, întâi la Piteşti, unde erau repartizaţi studenţii, apoi la Gherla iar la rând a urmat Aiudul. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare și a trecut, timp de 11 ani, prin mai multe penitenciare.
A fost una dintre victimele torturilor de la Închisoarea Pitești, în 1950, în plină desfășurare a Fenomenului Pitești. A fost eliberat în 1953, primind domiciliu obligatoriu, dar a fost rearestat în 1958. Avea deja o fetiță de 11 luni. Din cauza unei injecții administrate greșit, fetița a murit la vârsta de patru ani și jumătate, când George Cușa era încă în detenție. A aflat prin ce a trecut familia sa abia după eliberare. A ieșit din închisoare în 1964, ca majoritatea deținuților politic, în urma unui decret de eliberare. A fost contabil, apoi economist, însă nu a putut să își continue studiile după eliberare, pentru a deveni profesor, așa cum și-a dorit. Soția l-a așteptat în toată perioada de detenție și au avut împreună doi copii. A fost urmărit de Securitate până în 1989, notează Memorialul Fenomenul Pitești.
George Cușa a murit duminică, 7 mai, la vârsta de 97 de ani. Anunțul a fost făcut de către Corina Cușa, profesoară de limba română.
„Îmi doream ca tata să fie nemuritor... Când îi spuneam asta, zâmbea cu blândețe și-mi povestea multe... Acum este nemuritor în ceruri, lângă mama și Adela, lângă Eugen Ștefănescu, de care l-a legat o prietenie fantastică, și lângă toți ai noștri și ai lui. Este nemuritor în inimile noastre și ale tuturor celor care l-au iubit, prețuit și respectat. Inima lui, atât de încercată - de durere, de entuziasm și de iubire de oameni, deopotrivă - nu a mai putut duce atâția ani și atâtea amintiri, cum ne-a spus până în ultima clipă, parcă scuzându-se că va trebui să ne părăsească și să ne îndurereze. Dumnezeu să te odihnească, Tată, că de iertat nu are ce ierta, așa cum mi-a spus azi-dimineață o persoană la fel de măreață ca tine!", a afirmat Corina Cușa, citată de Ziua de Constanța.