Spitale in timpul pandemiei. In Italia, un batran cu COVID19 filmat intr-un closet in timp ce murea in urma unui infarct

Italia este pe locul patru in lume in topul celor mai performante sisteme de sanatate. Si totusi, in zilele acestea se deruleaza in fata ochilor nostri un film oribil: un barbat cazut in baia unui spital, langa wc, este filmat probabil in ultimele sale clipe de viata, sau in primele momente dupa ce a trecut la cele vesnice; un batran infectat cu covid-19, dar decedat probabil in urma unui infarct.

Sunt imagini dramatice. Protagonist este un barbat de 82 de ani care s-a dus la spital, locul in care ar fi trebuit sa se salveze dar care a devenit locul in care si-a gasit sfarsitul. Un pensionar, unul dintre cei pe care zilele trecute guvernatorul regiunii Liguria, Giovanni Toti, i-a definit "neproductivi", unii dintre cei definiti prea des si fara rusine "buni de nimic", acei supravietuitori ai primului val al pandemiei.

Cazul sau tine prima pagina a jurnalelor de stiri si transmite un tsunami de nesiguranta, amestecata cu anxietate si cu frica. In ce societate traim? Care sunt vremurile pe care le traim? Ce putem face? Ce se intampla cu batranii nostri? Nu ii putem saluta, saruta, imbratisa. Continua sa moara. Prea des singuri.

Batranul filmat era internat de doua zile in spital, vorbim de cel mai mare spital din sudul Italiei, spitalul Cardarelli din Napoli. Fusese depistat pozitiv la Covid-19, se dusese la spital pentru ca avea probleme de respiratie si isi astepta randul la o tomografie computerizata. S-a ridicat din pat, s-a dus la baie si nu s-a mai intors. Un alt pacient, mai tanar, a vazut ca batranul intarzie sa revina in camera, si a inceput sa il caute. Si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cand a vazut asistentele agitate: il descoperisera in baie si s-au dus sa ia o targa pentru a-l salva. Intre timp au fost filmate acele imagini, postate apoi pe retelele de socializare. Aceleasi imagini arata si multi pacienti pe targi, pe paturi improvizate, in picioare, oameni bolnavi care isi asteptau randul pentru a fi ingrijiti intr-un pat, dar care se aflau, amestecati, covid si non-covid, intr-o sala de asteptare.

In acel video se aude un barbat care spune, indicand pacientul la pamant: "Acesta este mort, acesta este spitalul Cardarelli, suntem la Urgenta, acesta (arata un alt pacient, un barbat pe o targa) este ingropat de urina si mancare, nu stim daca e viu sau mort". Se vede ca lipseste distanta fizica intre pacienti, unii sunt lasati in grija Domnului, in pat, cu mancarea langa ei, probabil nu reusesc sa manance singuri. Sunt cutii de mancare pe jos, bolnavii stau in paturi improvizate neadaptate unor persoane in stare de sanatate critica: incomode, dure, care adauga suferinta la suferinta.

Autorul acelui video spune ca a vrut sa arate cum sunt batjocoriti, cum sunt calcati in picioare batranii, ignorati, cand sunt in viata si chiar in ultimele lor clipe de viata. Asa cum era batranul in cauza, inca viu, dar care nu a putut fi salvat. Domnul Rosario, autorul acelui filmulet, a reusit sa trasmita mesajul dorit, si chiar mai mult decat atat: a reusit sa spulbere credinta celor care inca se duc seara la culcare spunandu-si linistiti ca nu s-a schimbat nimic in lume de la aparitia acestui virus si viseaza sa se trezeasca a doua zi in propria normalitate din urma cu un an.

Aceasta este o poveste de viata si totodata o oglinda pentru situatia dramatica a spitalelor in timpul pandemiei. De ce este importanta aceasta poveste? Din trei motive. Primul: pentru ca daca cineva continua si acum sa nege realitatea, sa calce in picioare suferinta altora, daca cineva continua sa refuze sa asculte durerea profunda a celor care nu se aud pentru ca durerea lor este acoperita de vocea celor sanatosi tun dar exasperati pentru propriul viitor economic nesigur, este corect ca acele minute din filmulet sa provoace un scurtcircuit, necesar pentru o intoarcere, fie ea si extrem de violenta, la realitate, la simtul raspunderii. Sa sugereze ca trebuie sa se inceteze cu contrafacerea, cu falsificarea realitatii.

Citeste si https://ziare.com/psd/stiri-psd/dosar-penal-pentru-construirea-spitalului-modular-de-la-letcani-politistii-cer-toata-documentatia-referitoare-la-achizitii-1644434

Al doilea: fiecare dintre noi trebuie sa actioneze, sa faca tot ce este necesar si uman posibil pentru ca nimeni sa nu ajunga sa bata la usile spitalelor. Sa respectam reguli de baza cum ar fi masca, spalatul pe maini, distantarea fizica. Sa stam departe de cei dragi, in aceasta perioada pandemica infricosatoare, pentru a-i putea imbratisa imediat ce va fi posibil.

Al treilea: imaginile sunt o oglinda a starii de sanatate a sistemului sanitar italian, devenit el insusi pacientul cel mai grav al Europei. In Peninsula, astazi, unul din 4 testati este pozitiv la covid-19. Spitalele italiene nu au fost asa pline nici in timpul primului val. Acum sunt 33.043 pacienti internati cu Covid-19, dintre acestia 3170 sunt internati in sectiile de terapie intensiva; numarul mortilor (joi erau 636) a ajuns la nivelul din luna aprilie (cand Italia era de mai bine de o luna in lockdown total).

Ambulantele stau ore intregi la cozi in fata spitalelor, asteptand sa "descarce" pacientii, la aceleasi cozi la care alti pacienti care s-au incumetat sa ajunga cu masina proprie sunt ajutati sa respire. Recunoastem ca majoritatea bolnavilor se fac bine, dar cand sunt cazuri grave se moare: se moare in spital, sau in propria casa, se moare si in Salvare.

Parca soseste totul prea tarziu. Ne-am dat seama doar din februarie incoace. Planul pandemic nu era actualizat din anul 2006; mastile, desi erau obligatorii, nu se gaseau nicaieri in plina pandemie, in luna martie; bancile cu un singur loc, acelea care trebuiau sa ajunga in scoli la inceputul lui septembrie, sunt inca pe drum, in timp ce elevii fac lectii de acasa, din cauza masurilor restrictive cauzate de a doilea val al pandemiei. La orizont - speranta unui vaccin pentru 1,7 milioane de italieni, in ianuarie. In conditiile in care vaccinul antigripal nu se distribuie inca, pentru ca autoritatile au fost din nou luate prin suprindere, ramane speranta. Pentru ca atata timp cat mai avem timp pentru viata, traieste si speranta.

Citeste si https://ziare.com/stiri/eveniment/incendiu-la-spitalul-judetean-neamt-sanatatea-alegerile-si-politicienii-1644034

Georgiana Baciu este absolventa a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti, cu o experienta de 22 de ani ca jurnalist la cele mai importante publicatii centrale din Romania. In urma cu 14 ani s-a stabilit in Italia, unde a continuat activitatea ca si corespondent de televiziune. In prezent, activeaza in domeniul asigurarilor.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...