Un istoric summit UE si fictiunile dependentei

Ni se spune ca a fost un summit istoric. Liderii se bat cu pumnii-n piept. Dar e UE pe un drum bun? Poate tine fondul de reconstructie ce promite? Sau clamatele lui intentii bune ii paveaza drumul spre disolutie?

Aplauzele sunt asurzitoare. Toti liderii europeni se felicita zgomotos, exhiband zecile de miliarde pe care sustin ca le-ar fi adus acasa. In genere, exagereaza. Inca n-au adus mai nimic. Daca banii vor curge, vor curge in viitor. Ce-au adus, deci, cu adevarat, liderii europeni dupa un summit care, doldora de tratative contondente, contrapropuneri, incruntari, santaje, scandaluri si usi trantite, ameninta sa depaseasca durata reuniunii record de la Nisa?

O noua UE, cu tot cu noi fictiuni si naratiuni

Realitatea e ca UE a devenit, pentru prima data, o comunitate a transferurilor de la mai bogati la mai saraci. A inceput sa dea fonduri de la statele economic competitive, si din acest unghi prospere, la cele care nu fac fata globalizarii si sunt, deci, mai sarace, fara sa-si fi redus si pretentiile, simultan cu scaderea relevantei lor economice.

Noua UE face, tot in premiera, datorii in contul generatiilor viitoare. Bugetul ei, de peste o mie de miliarde de euro, s-a vazut suplimentat, in numele valorii cheie a solidaritatii si reconstructiei post-pandemie, cu 750 de miliarde, din care granturi nerambursabile de 390 de miliarde.

Vor profita copiii si nepotii nostri de aceasta gigantica suma de 1,8 bilioane? De cadourile pe care Comunitatea le face? Cert e ca vor avea din greu de platit la rambursarea datoriilor.

Fictiunea solidaritatii

Ce familie ar rezista, daca rudele prospere nu-i ajuta pe nevoiasii clanului? Solidaritatea, indiscutabil, e salutara. Statele prospere din Nord profita din plin de pe urma comunitatii, a fortei de munca si a pietelor de desfacere din Sud. E si normal si in interesul lor propriu, pana la un punct, sa puna mana sa ajute economiile mai putin competitive din sud si est, astfel incat sa intareasca mult incercata coeziune a UE, conferind putere unui intreg tot mai subred, mai polarizat si mai dezbinat nu in ultimul rand de imunda propaganda antidemocratica si antieuropeana a Rusiei si Chinei.

Dar nu e solidaritate orice cardasie. In plus, e grea dilema taticului bogat. E important, desigur, sa-si sustina copiii. Dar cum e daca, de mila risipitorului sau fiu toxicoman, tot scoate din buzunar sumele pentru care progenitura ii implora varsand lacrimi in cascada, astfel incat juniorul sa nu cumva sa intre in sevraj? Intrucat n-a priceput ca-i finanteaza generos dependenta, boala si sinuciderea lenta, si-a ratat menirea de parinte. La fel de rau ar gresi, crezand ca ajuta, mamicile, bunicile, surorile si fratii care nu-l conving sa se supuna terapiei.

In Europa, pretentiile, ca si birocratiile, sunt gonflate rau. Nimeni nu renunta nesilit, de dragul productivitatii si competitivitatii, la vreo centima din bunastarea lui. Nivelul de trai e pe mari cai. Doar reformele bat pasul pe loc. In schimb, au luat proportii neajunsurile economice.

S-a accelerat, odata cu pandemia, mai vechea decadere a comertului offline. Dezindustrializarea de care a profitat China comunista, cea ajutata ani la rand cu sume fabuloase de statele apusene, in timp ce fura patente si facea promisiuni fara acoperire, e franata doar de politica Bancii Europene, care pompeaza cu asupra de masura steroizi in economii si firme europene cronic neperformante. Pe baza banilor ieftini si dobanzilor zero, BCE injecteaza si risipeste de ani de zile averi impresionante, achizitionand obligatiuni care amana la calendele grecesti falimentul intreprinderilor neviabile.

Concomitent, au intarziat mortal investitiile. Iar inventivitatea si competitivitatea europeana sunt, fata de concurentii din Extremul Orient, la pamant.

In aceste conditii, UE preia rolul mamicii care, dupa taticul bancher, prea darnic cu fiul sau risipitor, va semna si ea un cec in alb. Dar pentru ce? Ca sa faca juniorul terapia? Ca sa se amplifice pe continent reformele si investitiile, sa se amelioreze infrastructurile, sa se reimplanteze industrii cheie delocate, ca sa se deschida perspective de viitor si sa se daruiasca viata unor proiecte sustenabile?

Ori ca sa sustina si mai generos dependenta copiilor inghitind cu polonicul droguri si steroizi? Si daca e pentru o terapie, cine si cum va controla fondurile menite a o finanta intr-o Europa in care statele de drept au inceput sa dispara sub loviturile niveland justitiile si presa, in timp ce democratiile si libertatea, ca si reformele si inventivitatea, sunt pe duca?

Fisurile europene si testele unui problematic cec in alb

De raspunsul la aceste intrebari ar trebui sa depinda, intre altele, evaluarea summitului european. Care-si merita epitetul de "istoric" si pentru ca s-a ajuns la o intelegere in baza careia se pot perpetua ca niciodata fictiunile utile. De pilda cea despre solidaritate.

E una care n-a fost in fapt decat targuitul la sange pentru avantaje, cadouri si rabaturi. In urma naprasnicelor tocmeli s-a vadit ca Europa si-a amplificat faliile mai vechi. N-are doar o tot mai adanca ruptura est-vest. Si un clivaj, de asemenea profund, nord-sud, acoperit mai nou, la insistentele hispano-franco-italiene datorita clementei germane. In fine, Europa s-a ales si cu o prapastie opunand puterilor gen Franta si Germania statele mici. Din ciocnirea lor a reiesit ca alianta franco-germana nu se mai impune neconditionat. Bunaoara, daca tarile frugale, inmultite la cinci prin aderarea Finlandei la grupul condus de olandezul Mark Rutte, reusesc, ca acum, sa suplineasca locul reformist al Regatului Unit.

Gratie austeritatii si solidaritatii frugalilor s-a ponderat efectul negativ al transformarii UE intr-o organizatie a transferului de fonduri de la bogati la saraci. Fiindca banii destinati redresarii ar urma sa nu se verse neconditionat. Ar urma sa fie insotiti de perspectiva unor reforme si de un mecanism de control care ar ingradi suveranitatea beneficiarilor, amplificand-o, in caz de indoieli privind respectarea conditiilor, pe a donatorilor. Orice altceva ar spori fragilitatea unei UE oricum casabile, care depinde, totusi, de vointa de a da si de increderea natiunilor prospere ca nu dau degeaba.

In fine, tot frugalilor avem a le multumi, daca iubim o Europa libera si nu vrem s-o vedem jertfita tiraniei. Li se cuvine respect celor cinci pentru insistenta, vituperata de liderul maghiar Viktor Orban, de a corela ajutoarele UE de respectarea principiilor statului de drept. Incalcarea lor ar urma, teoretic, sa fie constatata si amendata prin blocarea platilor de catre o majoritate calificata. Una insa, daca aceasta clauza se va adopta realiter, dificil de obtinut, intrucat ar insuma 55% dintre statele membre si 65% din totalul populatiei comunitare.

Ditirambica lauda de sine a liderilor europeni nu serveste doar sporirii popularitatii dregatorilor implicati. Ori sanselor unui Mark Rutte de a se vedea in curand reales. Ar trebui sa fie clar, totodata, ca redresarea economiilor europene, precum si increderea in ele sunt imponderabile ce tin in buna masura de psihologie. Iata de ce seful Consiliului European, Michel, a calificat acordul ca unul "bun, puternic si necesar...semn al increderii in Europa". Dar soliditatea naratiunii despre "succesul istoric al summitului" e indoielnica. La fel, caracterul durabil al increderii pe care a generat-o. Pentru ca burselor le e clar ca, daca Parlamentul European le aproba, uriasele datorii contractate prin acest pachet si costurile rambursarii lor vor greva si impovara puternic viitoarele bugete comunitare.

Cazul romanesc

Dupa ce a mintit la Bruxelles cu privire la imaginara absenta a problemelor Romaniei cu statul de drept, desi procurorii DIICOT au clasat scandalos, in tacerea vinovata a presedintelui, dosarul "10 august", Klaus Iohannis s-a felicitat strident cu privire la cele aproape 80 de miliarde rezervate Romaniei.

Or, romanii nu primesc cadou decat vreo 20 de miliarde. Apoi, banii vor intra in buzunarul Romaniei conditionat si esalonat pe sapte ani. Infima e, in fine, increderea romanilor ca nu vor fi furati de o cleptocratie mereu vorace. Una inca intacta si prospera pe malurile Dambovitei, dupa condamnarea definitiva a nesatulului Liviu Dragnea si punerea pe butuci a justitiei si a codurilor penale ale unui stat de drept ramas, vai, neredresat. Vor fi refacute oare justitia si codurile penale astfel incat sa se poata controla si canaliza judicios banii primiti?

In acest context, importante nu sunt fictiunile, naratiunile si marimea sumelor vehiculate ca o momeala, menita sa-i faca pe oameni sa saliveze, sa justifice triumfalismul scamatorilor si sa distraga atentia de la trucurile retorice ale liderilor reveniti acasa de la summit. Decisiva e solutionarea rapida, veritabila si verificabila a problemelor complexe si reale confruntandu-i pe europeni.

Acest text a aparut si pe Deutsche Welle.ro

Petre M. Iancu a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania. A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle. A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Atac cu un cuțit într-o gară din Bruxelles: ”Încă mai e sânge, sunt şocată. A devenit un lucru banal” VIDEO

O persoană a fost rănită într-o agresiune cu un cuţit la Gara Bruxelles-Midi luni, 22 aprilie. În urma incidentului, un bărbat a fost arestat, anunţă poliţia belgiană. Potrivit...

Înghesuială electorală la inaugurarea șantierului Spitalului Regional al Olteniei. Lia Olguța Vasilescu a venit cu o bordură VIDEO

Lucrările la noul Spital Regional al Olteniei au început vineri, 26 aprilie, cu ceremonia ”primei lopeți” la care au participat mai mulți politicieni aflați în febra campaniei electorale....