Pestera lui Fingal, situata pe pustia insula scotiana Staffa, este o caverna marina de 82 de metri adancime si 22 de metri inaltime, sustinuta de coloane din bazalt, perfect hexagonale.
Este un monument al naturii despre care s-ar putea crede ca provine dintr-un roman fantastic, reprezentat, de exemplu, in filmul american SF "The Lego Movie".
Potrivit unei legende celtice, grota a fost candva capatul unui pod, unde marea a construit doi dusmani gigantici, scrie Slate.
Cealalta extremitate a puntii este Causeway Giant din Irlanda de Nord, care pastreaza acelasi aspect geometric. Stiintific vorbind, aceste coloane hexagonale sunt construite din blocuri uriase de lava care s-au racit treptat, precum namolul uscat la soare.
Din 1772, cand biospeologul Sir Joseph Banks redescoperea pestera lui Fingal, aceasta a captat rapid imaginatia britanicilor din acea vreme, devenind o fecunda sursa de inspiratie pentru artisti, scriitori, muzicieni si nu numai.
In 1832, compozitorul german Felix Mendelssohn Bartholdy canta pentru prima data Uvertura Hebridele (denumita si Grota lui Fingal). In acelasi an, artistul britanic reprezentant al romantismului, J. M. W. Turner o picteaza in maniera care l-a consacrat.
In secolele ce au urmat, aceasta capodopera geologica nu si-a pierdut nimic din forta inspirativa. Dovada o constituie celebrul grup englez Pink Floyd, care, in 1970, inregistreaza coloana sonora a nu mai putin apreciatului film "Zabriskie Point". Una dintre piese, care poarta numele grotei, nu va fi insa inclusa niciodata pe albumul original al formatiei.
In 2002, Matthew Barney s-a inspirat din acest halucinant decor creat de natura pentru a da nastere partii a treia a proiectului de arta Cremaster Cycle.