Sevilla, orașul unde a apărut flamenco, se odihnește Cristofor Columb și a devenit celebru Duckadam REPORTAJ

Andaluzia e locul de naștere al flamenco-ului, sherry-ului, tapas-ului și al coridelor, iar în miezul acestor ștampile cu valoare mondială stă Sevilla.

Un oraș nici prea mic, nici prea mare, al patrulea ca mărime din Spania, după Madrid, Barcelona și Valencia, un oraș de aproape 700.000 de locuitori, cu multă esență mixt europeană și arabă. E poate locul în care se vede cel mai pregnant influența maură venită din nordul Africii cu sute de ani în urmă și transpusă în arhitectura palatelor, în galben auriul saharian al clădirilor, ori bucățile de mozaic albastru prezent pe fațade.

În noiembrie, Sevilla te întâmpină cu peste 22 de grade, străzi pline cu portocali care dau în copt, trăsuri trase de cai în centrul orașului, spectacole de flamenco gratis, monumente istorice, gastronomie, artă și mult verde, culoarea vieții și a optimismului.

Catedrala adăpostește rămășițele descoperitorului Americii

Sevilla are cea mai mare catedrala gotică din lume, Catedral de Santa Maria de la Sede de Sevilla, cu adevărat impresionantă, loc de odihnă pentru Cristofor Columb, spaniol născut la Genoa, decedat la Valladolid, și ale cărui rămășite au rămas aici, după ce s-au plimbat prin Republica Dominicană și Cuba.

Catedrala din Sevilla este una dintre cele mai impresionante structuri religioase din lume și a fost construită între 1402 și 1528, fiind inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Ea a fost ridicată pentru a comemora puterea și bogăția Sevillei după Reconquista Iberiei de la mauri. Naosul central al catedralei are o înălțime de 42 de metri, iar interiorul – care se întinde pe o suprafață de 9800 m² – este somptuos decorat cu aur.

În mod constant, cozile de acces în interior sunt însemnate, dar nu atât de mari încât să existe tentația anulării unei vizite, mai ales că prețul de 12 euro nu este chiar exorbitant. În plus, cu același bilet se poate urca și în turnul Giralda, iar de la înălțimea celor 104 metri pe care îl are acesta, se poate obține o vedere panoramică superbă asupra Sevillei, un oraș întins, lipsit de clădiri foarte semețe care să obtureze orizontul.

Real Alcazar, palatul familiei regale spaniole

Catedrala din Sevilla conduce în topul atracțiilor orașului andaluz, dar, nu departe de ea, este Real Alcazar, un palat superb, reședința Regelui Spaniei, folosită și astăzi de monarhul iberic. Aici intrarea este ceva mai scumpă, 18 euro, și trebuie ținut cont că timpul de așteptare pentru o vizită poate fi însemnat, deoarece nu este permisă decât intrarea a 750 de oameni în interior. Palatul este un monument architectural demn de orice doctorat stilistic și are niște grădini minunate, fiind folosit ca loc de filmare pentru cunoscuta peliculă Lawrence al Arabiei, dar și pentru scene din sezonul 5 al Game of Thrones.

Plaza Espana, cel mai instagramabil loc din oraș

Al treilea loc care nu trebuie sub nicio formă omis din traseul turistic al Sevillei este Plaza Espana, cel mai instagramabil loc din oraș și în același timp cea mai faimoasă piață din Andaluzia. Aníbal González a proiectat această minunăție, în 1929, pentru expoziția ibero-americană, în stil renascentist spaniol, cu un diametru de 200 de metri. Obiectivul Spaniei prin această expoziție era de a face pace simbolică cu fostele sale colonii din America Latină.

Forma Plaza de España este un semicerc, înconjurat de un șir de clădiri care astăzi sunt, în cea mai mare parte, folosite ca instituții guvernamentale. Pe flancurile pieței se află două turnuri înalte, însă de remarcat sunt cele 52 de bănci și mozaicurile de faianță aferente, care înfățișează toate cele 52 de provincii spaniole. Plăcile sunt tipice Andaluziei, așa-numitele azulejos. În mijlocul pieței este o fântână mare, în jurul căruia curge un canal cu apă rotund cu multe poduri drăguțe și ele adevărate opera de artă. Pe insula din mijlocul pieței se organizează adesea evenimente importante, chiar luna aceasta locul găzduind premiile Latino Grammy, unde Shakira a făcut senzație.

O plimbare la pas prin Barrio Santa Cruz

Deși are multe clădiri istorice, pentru cei care vor altceva, Barrio Santa Cruz este cartierul cu numeroase străduțe mici și înghesuite, ticsite de buticuri în care se vând șaluri, rochii, evantaie și destule alte lucruri care nu te vor face să regreți dacă ai ales să petreci un sejur aici, chiar și cu gânduri shopaholice. Pe vremuri, locul a fost cartierul evreiesc, până la sfârșitul anilor 1300, când s-au închis sinagogile, au fost confiscate locuințe și mii de evrei au fost uciși sau forțați să se convertească la creștinism.

Avantajul unui oraș ca Sevilla este că majoritatea atracțiilor turistice sunt concentrate în centru, într-un perimetru prietenos cu picioarele călătorilor, astfel că transportul în comun poate fi cel mult un moft. Asta nu înseamnă că nu e foarte bine pus la punct și relativ ieftin, ținând cont că inclusiv drumul de la aeroport în oraș e doar patru euro.

Sevilla abundă de muzicanți stradali, dar nimic nu se compară cu spectacolul flamenco. Nici nu e nevoie să mergi la unul organizat în cluburi, pentru în piațetele centrale sau la Plaza Espana e gratis, sau disponibil pentru buzunarul fiecărui om care e dispus să dea mărunțiș ca să răsplătească efortul cântăreților și dansatorilor.

Deși flamenco este dansat peste tot ȋn lume, patria sa este Andaluzia. Se spune că romii care au trăit acolo în secolul al XV-lea nu se simţeau incluşi în rândul populației indigene, iar dansul le-a permis să-și exprime emoțiile. Stilul de viață nomadic i-a determinat să combine ȋn arta lor elemente din cultura arabă și evreiască și așa a rezultat flamenco, pe care majoritatea oamenilor îl asociază cu un dans pasional, ce reflectă temperamentul exuberant al spaniolilor. Pentru cei care înțeleg și versurile, cântecele flamenco nu sunt însă tocmai vesele, ci mai degrabă exprimă durere, suferință, dorință, dar și iertare, iubire și bucurie.

Corida locală are o istorie de peste 250 de ani

Ce mai poți să faci într-o zi de noiembrie însorită în Sevilla? O vizită la Casa de Pilatos, socotit a fi cel mai autentic exemplu de palat andaluz, unde sunt o serie de picturi ale lui Francisco Goya ce ilustrează lupte cu tauri. Apropo de tauri, ca orice oraș care se respectă, Sevilla are și coridă. Și nu una oarecare, ci una cu o vechime de peste 250 de ani, construită în 1761, care e cât un stadion micuț, primind 12.000 de oameni.

Sezonul coridelor începe în Duminica Învierii catolice și ține până în toamnă, de ziua Sfinților Mihail și Gavril, denumită San Miguel în Spania. Deși sunt din ce în ce mai controversate, luptele cu tauri reprezintă o parte importantă a istoriei Spaniei. În cadrul arenei, care poartă numele Maestranza de Caballería de Sevilla se poate vizita (10 euro biletul) și un muzeu cu o colecție de costume tradiționale de matador, fotografii și picturi legate de luptele din ring, dar și capela unde matadorii se roagă înainte de o luptă.

Parcul Maria Luisa, o imensă oază de verdeață în mijlocul orașului, brăzdată de alei și străjuită de felinare arhaice, și cartierul Triana, locul potrivit pentru a degusta bucătăria spaniolă, sunt alte două locuri care nu trebuie omise din circuitul vizitatorilor.

Tocănița din coadă de taur, între deliciile bucătăriei andaluze

Preparatele andaluze specifice sunt supele reci (inclusiv gazpacho și salmorejo), peștele prăjit (adesea numit pescaito frito), șunca de Jabugo, Valle de los Pedroches și Trevélez, măsline și vinurile din Jerez, în special sherry, un vin cu tărie între 15 și 22 de grade, dulce sau sec.

Între specialități se numără și Robo de Toro sau - mai pe românește - tocănița din coadă de taur, care costă în jur de 15 euro și se servește cu cartofi prăjiți sau copți.

Metropol Parasol, cea mai mare construcție de lem din lume

Deși frumusețea Sevillei este dată în special de clădirile istorice, încărcate de povara anilor și a liniei arhitecturale, orașul nu duce lipsă și de modernism. Metropol Parasol, spre exemplu, este cea mai mare structură de lemn din lume, realizată din mesteacăn importat din Finlanda. Poreclită Las Setas de la Encarnacion (Întruparea Ciupercilor), construcția a stârnit numeroase controverse atât prin utilitatea ei redusă, cât mai ales prin prețul exorbitant. Întârzierile și modificările au dublat costul estimat de 50 de milioane de euro, dar până la urmă construcția a ajuns să fie un simbol al orașului.

Andaluzia este o zonă cu mare potențial turistic și prin urmare nu duce lipsă de vizitatori, indiferent de anotimp. Vara este extrem de cald, temparaturile urcând până la 45 de grade, dar primăvara și toamna târzie sunt ideale pentru un sejur. Singura modalitate de a ajunge direct de la București la Sevilla este cu Wizz Air, care zboară de două ori pe săptămână din Capitală în orașul andaluz, drumul durând aproape patru ore, iar biletele putând fi achiziționate cu o programare inspirată, chiar și la 200 de euro, dus - întors. Prețurile la cazare din oraș nu sunt tocmai mici (80-100 euro pe noapte la hotel), pentru că cerere este din belșug, însă Sevilla are foarte multe hosteluri de calitate, unde se poate sta decent (25-30 de euro) și în același timp socializa cu turiști din alte țări, dornici de aventură și explorare la prețuri mici.

Ramon Sanchez Pizjuan e stadionul unde Steaua a mers până la capăt

Sevilla este și orașul singurei victorii supreme a fotbalului românesc, în 1986, când Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni.

Steaua 1986 e o poveste de spus nepoților indiferent dacă se nasc steliști, dinamoviști, rapidiști, petroliști, olteni, clujeni sau cu alt sânge de suporter, inclusiv din Castellon, Bavaria, Londra sau Chicago.

Fie doar și pentru faptul că a fost singura dată când românii au mers până la capăt în cea mai importantă competiție: Cupa Campionilor Europeni. A fost pentru prima și ultima dată când n-am mai auzit poate, păcat, ce ar fi fost dacă ori ar fi fost prea frumos.

Vechiul stadion, pe care acum 37 de ani Lăcătuș, Balint, Belodedici, Boloni, Iovan sau Pițurcă și, bineînțeles, Duckadam au călcat șovăitor și au ieșit în triumf, nu mai există. Noul Ramon Sanchez Pizjuan, stadionul de casă a celor de la Sevilla, a fost reconstruit total în 2015. Poartă tot numele avocatului care a fost președintele clubului timp de 17 ani la mijlocul secolului trecut. Din vechea structură a rămas intactă această plachetă, revigorată coloristic și ea, aflată acum față în față cu intrarea într-un mall.

N-ai cum să ajungi la Sevilla și să nu arunci un ochi, măcar de afară, spre locul în care Helmuth Duckadam a intrat în istoria fotbalului, deși merită cu vârf și îndesat și un tur de stadion, cu intrat la vestiare și sala de trofee, care costă doar 12 euro.

Steaua 86 rămâne dovada veșnică că fotbalul românesc nu a fost mereu de mâna a treia spre a patra, schimonosit și cărpănos în performanțe ca acum.

La o oră și jumătate de Cadiz, un orășel de poveste

Sevilla este așezată pe malurile fluviului Guadalquivir și nu are ieșire directă la Oceanul Atlantic. Cam la o sută de kilometri, accesibili cu trenul sau autobuzul într-o oră și jumătate, se află însă Cadiz.

Cadiz se pretinde a fi cel mai vechi oraș din lume, fiind înființatat de fenicieni acum vreo 3.000 de ani. Nu știe nimeni dacă e chiar așa, dar vechi e oricum. Și mic, și însorit, și cu o faleză lungă, o catedrală uriașă, mulți pescăruși cuminți și câteva restaurante în buza apei, unde poți să mănânci scoici abia aduse din larg.

Pe Plaja La Caleta s-a filmat scena din James Bond (Die Another day), în care Halle Berry iese provocator din apă și dă peste Pierce Brosnan, care trage cu poftă dintr-un trabuc.

Cadiz are un farmec aparte, e genul acela de orășel pe care îl regăsești prin cărți, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea, nu se întâmplă nimic spectaculos, dar în același timp nimic nu e plictisitor. E locul în care viața curge lin, cu bucurii și, probabil, necazuri, care se sparg precum valurile Atlanticului care izbesc digul imens care apără orașul. Iar apusurile, apusurile la Cadiz, sunt absolut uluitoare, demne de orice manual de fotografie.

Huelva, care e la Ocean, Granada și Cordoba, care alături de Sevilla formează Triunghiul de Aur, sunt alte locuri minunate din Andaluzia, care rămâne Țara Soarelui, a oamenilor buni, a dansului și fericirii, și a acelui accent caracteristic sudului Spaniei, considerat cel mai muzical dintre dialectele hispanice.

Românii care își fac vacanțele în zone exotice anul acesta. "Astea sunt destinații mișto, ieftine, unde poți să vezi cu adevărat chestii faine"

Românii așteaptă cu nerăbdare vacanțele din sezonul estival. Unii știu deja unde vor merge, alții planifică să vadă locuri noi. O discuție despre planurile de vacanță pentru anul...

Comercianţii de carburanţi din Ungaria au primit termen două săptămâni pentru a reduce preţurile. „Sunt prețuri de război”

Guvernul din Ungaria a acordat comercianţilor de carburanţi două săptămâni pentru a reduce din proprie iniţiativă preţurile la combustibili la nivelul mediei regionale. Ministrul a...