Minciuna, ca drept uman garantat (Opinii)

Daca omul e singura faptura care nu se plictiseste, tot el este unica fiinta cultivatoare de minciuna. O face dintr-o sumedenie de motive. Pentru a salva aparente, esecuri prefigurate, amoralitati absconse. De la ratiuni de stat pana la cele de ferchezuire a spiritului gaunos. Din narcisism, pentru infundarea inamicului (prin delatorie ticaloasa) sau pur si simplu in vederea apropierii bunurilor ravnite.

In doze mici farmaceutice, abaterea de la regula adevarului face parte din pitoresc, are un sarm aparte. Individual si de multe ori inconfundabil. Desigur, minciuna se construieste pe un fond particular, este masurabila in efect, repetabila ori nu, provoaca schimbari sau mentine o stare de fapt.

Falsul depinde in mod direct de persoana ce il emite, de context si de mediul in care e vizat a fi perceput. Permisiv ori dimpotriva. Minciuna poate fi exprimata cu naturalete, fara o programare initiala, de tipul scolarului prins cu soalda. Altfel, ticluita, cu slefuire riguroasa pe toate muchiile ei colturoase.

Hubbard spunea ca este un inlocuitor palid al adevarului. Nu-i dau deplina dreptate idealistului american. Sa nu uitam, era opinia cvasigenerala a lumii sfarsitului de secol XIX. La trei decenii dupa disparitia distinsului scriitor, compatriotul sau Roosevelt baga adevarul sub pres, la Yalta, impreuna cu buldogul Churchill si tartorul exterminator in masa, Stalin. In acceptiunea de fundament, temei sau lege pentru impartirea sferelor mondiale de influenta.

Fiindca veni vorba. Dintre toate categoriile de masluitori ai veridicului, de departe cei mai nocivi sunt politicienii. Foarte rar ajuns in varful lantului trofic social gratie calitatilor sale intrinsece, homo politicus este de obicei o aglutinare de fapte si de trasaturi demne de intreg dispretul. Astfel de bipede public desemnate pot minti senin fara a fi incercate de dubii si insomnii.

Arivist, mare cu cei mici si neinsemnat cu puternicii momentului, poate rosti neadevaruri continue cu zambetul pe buze sau ochii umeziti. Dupa cum o cere actul si scena unde performeaza. Amusineaza ca un coiot de stepa prada maririlor la care pofteste de cand a fost dus la ursitoare.

Iti poate strange amical mana, strecurandu-ti o promisiune pe care este convins ca n-o va respecta. Daca miza e considerata ca "se merita", iti ofera ca bonus un parole d'honneur. Nu-l costa nimic si in nimicnicie se va pierde. Cuvantul dat, nu ventrilocul ocazional. Jivina isi va cauta alte "lesuri", posibil receptoare de josnice falsuri. Le va infecta cu secretii verbale.

In asemenea cazuri, minciuna nu mai este intamplatoare. Devine o practica. Nu mai are rol pasager, ci al unui proprietar de persoana. Victima e bantuita de norul toxic al viclesugului, nu-l incearca remuscarile, problemele de constiinta. Apare ca un dizgratios in ochii semenilor? Nici macar nu-i pasa. Pentru sine, mesajul a fost corect, dar prost interpretat.

Cred ca o conditie sine qua non a mincinosului ce vrea sa treaca la profesionism este memoria. Aceasta trebuie sa fie prodigioasa. Imensul bagaj al denaturarii adevarului e musai a fi sustinut de aduceri aminte pe masura. O contrazicere a inselaciunii spuse candva descalifica "faptuitorul". Plus ca dezicerea de fals inseamna adevar. Un port de unde a plecat de foarte mult timp si in care nu mai poate ancora.

In haina ei de gala, brasoavei i se mai zice diplomatie. Ca arie de raspandire poate fi gasita in saloanele puterii. Acolo unde este rostita fara evitarea cautaturii, insotita de o gestificatie atent controlata. Fiindca limbajul nonverbal e masurat de ochi avizati. Asta nu inseamna ca plasmuirea de rang superior nu poate malversa realitatea. Ba da. Si cu efecte mult mai adanci, uneori imprevizibile. Poate de aceea se spune ca un diplomat autentic gandeste de doua ori inainte de a nu grai nimic.

In fine, fara a cautiona pe de-a intregul aceasta trasatura exclusiv umana, Andrei Plesu ne aminteste ca nimeni nu e scutit, in viata curenta, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. Problema nu este sa nu minti, ci sa cantaresti cu discernamant care sunt, in anumite circumstante, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevarului partial.

Departe de epuizarea acestei teme extrem de vaste, orice asemanare cu personajele reale ce o pun in practica este, se intelege, absolut accidentala.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...