Decizia riscantă a Ucrainei de a nu renunța la Bahmut a avut costuri, dar a meritat, spun experții

Ucraina s-a luptat cu dinții și unghiile luni de zile pentru a apăra orașul din est Bahmut de atacul fără sfârșit al soldaților ruși și al mercenarilor Grupului Wagner. Lupta, care costat viețile a mii de oemeni de ambele părți, a fost atât de brutală încât a fost caracterizată drept un „măcel” sau „mașină de tocat carne”.

Kievul a respins scepticismul din țară și din străinătate care îi cerea să-și regândească abordarea față de apărarea orașului, inclusiv apelurile aliaților săi occidentali de a lua în considerare retragerea și concentrarea efortului în altă parte, de-a lungul liniei frontului.

Decizia riscantă de a rămâne acolo a venit cu costuri semnificative, iar Moscova a capturat în cele din urmă orașul în mai. Dar experții în război spun că a dat roade pentru Ucraina, atât la momentul respectiv, cât și în lunile care au urmat.

Decizia de a lupta pentru Bahmut „a avut niște ramificații destul de serioase”, a declarat George Barros, analist la Institutul pentru Studiul Războiului, pentru Business Insider. Dacă Ucraina nu l-ar fi blocat, Rusia nu s-ar fi putut confrunta niciodată cu o serie de probleme importante care au degradat mașina de război a țării în timpul și după bătălie.

Kievul a reușit să împiedice Rusia să se deplaseze mai adânc în estul Ucrainei

Rămânând și luptând în Bahmut, Kievul a reușit să împiedice Rusia să se deplaseze mai adânc în estul Ucrainei, să pună bazele unor elemente mari ale armatei ruse, inclusiv mai multe unități de elită precum forțele aeriene ale Moscovei și să împiedice capacitatea Rusiei de a menține o rezervă strategică mare.

Mark Cancian, colonel în retragere al Corpului de Marină al SUA și consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice Internaționale, a declarat că Ucraina a epuizat forțele ruse în timpul bătăliei pentru Bahmut și a refuzat Moscovei posibilitatea de a face progrese teritoriale mai semnificative.

„Rușii au sângerat încercând să ia pe Bahmut”, a spus el pentru Business Insider.

El a adăugat că există și elemente politice și simbolice pentru a rămâne acolo, pentru că, indiferent de semnificația sa tactică și operațională, pierderea orașului fără a lupta ar fi fost descurajantă și o lovitură pentru moral.

Prigojin și Grupul Wagner și-au rupt gâtul

Lupta de la Bahmut a contribuit, de asemenea, în mare măsură la căderea finală a celebrului Grup Wagner, au spus Barros și Cancian. Eforturile de a captura orașul au fost efectuate în mare parte de mercenarii nemiloși, care au avut și cea mai mare parte a victimelor - bazându-se pe condamnați prost pregătiți și pe tactici groaznice de valuri umane.

În timpul luptei de luni de zile a Grupului Wagner pentru Bahmut, rupturi în culise între liderul grupului de mercenari, Evgheni Prigojin, și conducerea militară a Rusiei au început să apară public.

Prigojin a atacat în mod regulat cei mai înalți oameni din conducerea armatei ruse din cauza unor probleme precum incompetența și lipsa muniției și a proviziilor și, după ce și-a revendicat responsabilitatea pentru capturarea orașului la mijlocul lunii mai, el a dezvăluit că peste 20.000 dintre luptătorii săi au fost uciși acolo, dând vina pentru decese pe conducerea militară de la Moscova.

„Nu există nicio îndoială că Wagner și-a rupt capul la Bakhmut”, a spus Cancian, adăugând că acest lucru „a spulberat organizația” din perspectivă militară și politică.

Bătălia a afectat atât de mult grupul, încât ulterior, în loc să continue să lupte, grupul a fost forțat să se retragă în spate pentru a se odihni, a se reînarma și a se reconstitui.

Nemaifiind o forță de primă linie care conduce ofensiva, Prigojin și-a menținut relevanța lui și a Wagner în rândul susținătorilor ultranaționaliști, continuând să provoace probleme cu ministerul rus al apărării.

În timp ce armata a încercat să-l înfrâneze pe șeful Wagner, tensiunile de lungă durată dintre Wagner și conducerea militară rusă au ajuns la apogeu în cele din urmă în luna iunie, când Prigojin a făcut un pas neobișnuit de îndrăzneț și a condus o revoltă de scurtă durată împotriva conducerii militare a Moscovei.

Această revoltă a zguduit Kremlinul și a condus la epurări în interiorul armatei și la mai multă supraveghere și control asupra grupului Wagner de către statul rus. Apoi Prigojin a murit într-un suspect accident de avion din august.

Barros a spus el crede că Prigojin nu ar murit și Grupul Wagner nu ar fi ajuns în acest hal dacă nu ar fi participat la bătălia pentru Bahmut.

„Este foarte dificil să vezi seria de evenimente care au dus la ascensiunea și dispariția lui Prigojin petrecându-se fără arcul Bahmut”, a spus el, argumentând că „acesta este crucial pentru toată această poveste”.

Câștiguri pe alte fronturi

Rămân întrebări cu privire la cât de mult din puterea de luptă pe care Ucraina a trimis-o la Bahmut era de fapt necesară. Există, de asemenea, întrebări dacă ar fi trebuit sau nu să-i atragă pe luptători cu experiență înapoi în pozițiile în care forțele Kievului se pregăteau pentru contraofensiva lor de vară și i-au integrat în acele pregătiri. Este greu de spus care ar fi fost mișcarea corectă.

Ucraina a realizat câteva câștiguri teritoriale în sud în timpul contraofensivei și chiar a spart formidabila Linie Surovikin a Rusiei, o rețea complicată de fortificații defensive. Dar s-a luptat în mare măsură să recupereze o mare parte din teritoriul deținut de Moscova, pe care Kievul spera să îl recupereze de la început.

Barros a susținut că dacă Kievul avea mai multe forțe nu era sigur că ofensiva ar fi avut succes.

„Chiar dacă ar fi să te uiți la ceea ce au avut în teorie ucrainenii, asta nu rezolvă problemele cu contraofensiva din sud”, a spus Barros. „Cred că contraofensiva din sud ar fi experimentat totuși aceleași probleme”.

În ciuda faptului că s-a confruntat cu eșecuri în contraofensivă, în același timp, Ucraina a avut mult succes în jurul peninsulei Crimeea ocupată, unde Ucraina a lovit flota rusă de la Marea Neagră cu drone navale și rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune.

Mai recent, forțele de la Kiev par să fi făcut unele progrese prin efectuarea de operațiuni pe malul estic al râului Nipru, lângă Herson, o barieră naturală de care Moscova s-a folosit mult în avantajul său. Este o altă luptă riscantă și rămâne de văzut cum se desfășoară totul.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Românii pregătesc scenariul negru al unui război: "Îmi fac bagajele și plec. Eu pentru gunoaiele de la conducere nu îmi risc nici măcar un deget"

Dacă Rusia ar decide să invadeze spațiul NATO, România ar fi o țintă ușoară. Scenariul de coșmar se bazează pe un raport al Centrului de Analiză a Politicii Europene, publicat în urmă...