Slujitorul poporului și simbolul luptei împotriva invadatorilor

„Slujitorul poporului” (în ucraineană Слуга народу) este un serial de televiziune ucrainean, produs între 2015 – 2019, despre un profesor obișnuit devenit președinte al Ucrainei, care muncește pentru a construi o țară nouă și luptă împotriva birocraților corupți.

Aceasta este descrierea de pe site-ul IMDB a unei ficțiuni, a unei comedii politice cu mare succes la public, avându-l în rolul principal pe Volodymyr Zelenskyy. În anul 2017 ficțiunea începea să devină realitate: în Ucraina, o formațiune politică, proaspăt apărută în peisajul politic, printr-un incredibil joc de marketing politic, își schimba numele în același cu al serialului amintit. Partidul pleca de la 4 %, dar în ianuarie 2019 ajungea la 24,6 % în preferințele electoratului și se gândea serios la președinție. La alegerile prezidențiale din anul 2019 candidatul partidului a fost desemnat Volodymyr Zelenskyy, actorul de 41 de ani (devenit și politician), carismatic și foarte cunoscut acum datorită serialului. A câștigat alegerile în turul al doilea, cu peste 73 % și a început să joace în rolul vieții sale.

Necunoscut publicului consumator de politică din afara Ucrainei, Zelenskyy a început un mandat prezidențial în timpul căruia țara sa a fost invadată de armata Federației Ruse, iar acțiunile sale l-au propulsat în centrul atenției opiniei publice internaționale.

Am citit (și am auzit) de-a lungul timpului diverse luări de poziție cu privire la statul ucrainean: că în istorie a fost foarte puțin timp independent, că este o creație artificială, fără consistență statală și națională și așa mai departe. Este dreptul fiecăruia de a avea (și de a exprima) o opinie (unii în cunoștință de cauză, alții fiindcă se pricep și la fotbal și la politică!). Am comentat în trecut atitudinea lui Zelenskyy (și a unor politicieni ucraineni) față de România și de românii din Ucraina. Nu era război și aveam timp și ochi (cum sper să mai am în viitorul apropiat) pentru analiza vecinătății nu tocmai liniștite ale României, cum este și cea Ucrainei. Astăzi nu pot să nu apreciez modul în care președintele ucrainean, parcă pentru a da o lecție tuturor detractorilor, reușește să-i strângă pe ucraineni în jurul său. Îngrijorat de soarta țării sale, conștient că viața sa este în pericol, în ciuda ofertelor occidentale, nu a părăsit Kievul. A devenit, fără discuție, simbolul luptei împotriva invadatorilor. Tot carismatic, cu naturalețe și simplitate, ține discursuri mobilizatoare care ridică moralul compatrioților săi. Nu ne plac toate cele pe care le auzim. Câteodată am fi tentați să ne simțim jigniți, ca occidentali, pentru modul în care Zelenskyy ne apostrofează pentru „frica” de a acționa împotriva Federației Ruse. Îi acord circumstanțe atenuante. Probabil că la fel ar fi acționat oricine în locul său.

La chemarea lui ucrainenii se bat ca dracii pentru fiecare palmă de pământ. Au scos la iveală simboluri naționale, care, în unele democrații occidentale, inclusiv a noastră, par desuete. Drapelul, patria, gloria patriei, măreția acesteia, patriotismul sunt pe buzele tuturor. Sunt cozi interminabile la centrele de înrolare. Sub ochii noștri se naște o națiune! Zelenskyy este liderul pe care orice națiune l-ar vrea în stare de război.

Cred că foarte puțini dintre analiștii occidentali anticipau un război ca cel care tocmai a început. Eu unul nu credeam într-un atac la scară largă împotriva Ucrainei. Ucrainenii însă da. Dacă veți avea curiozitatea să „răsfoiți” site-urile ucrainene de informații, cum ar fi cel al agenției UNIAN, veți vedea analize foarte realiste a ceea ce urma să se întâmple. Mi-a reținut atenția un articol din iunie 2021 în care sunt descrise corect inclusiv fronturile care ar urmau să se deschidă, implicarea belarusă și faptul că escaladarea tensiunilor era așteptată în toamna lui 2021. Înspăimântătoare acuratețe de predicție ca urmare a analizei operațiunilor din teren! Ucrainenii se așteptau la o invazie, iar SUA a confirmat acest lucru în apropierea declanșării acesteia.

Războiul este o realitate care amenință să escaladeze. Este la granițele României și conflictul fierbinte este dublat de unul al declarațiilor al amenințărilor și completat de componenta hibridă.

România, pe lista țărilor „selecte” declarate neprietenoase de către Kremlin

Astăzi, prin sprijinul acordat Ucrainei, România se află pe lista țărilor „selecte” declarate neprietenoase de către Kremlin. Sigur că în limbaj diplomatic este destul de grav. Mă gândesc că în primă instanță ne vor lua (din nou) tezaurul (îmi permiteți o glumă amară în vremuri pe care nu credeam să le trăim). Asigurările liderilor noștri cu privire la cât de protejată este România, mai degrabă mă sperie decât să mă liniștească. N-avem, din păcate, luări de poziție realiste, directe, asupra eventualelor pericole externe, așa cum au făcut ucrainenii, pentru a nu crea panică și a nu agita populația. Mă tem că n-avem lideri de război! Totuși nu pot să nu mă-ntreb de ce rulează obsesiv la tv spotul unei campanii de informare a guvernului cu privire la măsurile pe care ar trebui să le luăm în caz de cutremur.

Nu știu care va fi cursul războiului, unde, dacă sau cum se va opri Putin din această nebunie. Dacă aș ști, mi-ar fi rezervat scaunul academic. Cel puțin! Dar știu că drama umană din Ucraina este de dimensiuni colosale. Că este în desfășurare o criză umanitară în Ucraina. Că a început o criză a refugiaților. Că va urma o criză economică majoră. Că suntem deja într-un război hibrid pe care mulți nu-l percep. Că după 24 februarie nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Nici în geopolitică, nici în relațiile internaționale și chiar nici în relațiile interumane. Că Europa va da testul unității sale. Că nu se teme de agenții psihotronici ai Moscovei ci de o armă mult mai periculoasă: arma energetică.

Astăzi a început Postul Paștelui, iar ieri, în Ortodoxie, a fost Duminica iertării. Nu va fi iertare pentru sutele de victime, ci o zi a judecății, a spus Slujitorul poporului, Volodymyr Zelenskyy, într-un discurs. Dar la ce să te aștepți de la un reprezentant al „forțelor răului”, așa cum îi cataloghează Patriarhul rus Chiril pe toți opozanții Moscovei!? Eu cred că în contextul actual, în Calendarul ortodox (de rit vechi) nu vom vedea canonizat (încă) un Sfânt Chiril. Un Sfânt Javelin, da.

Marius-George Cojocaru este lector univ. dr. la Facultatea de Istorie si Stiinte Politice a Universitatii "Ovidius" din Constanta. Interesat de geopolitica in general si de NATO si geopolitica zonei Marii Negre in special.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Românii pregătesc scenariul negru al unui război: "Îmi fac bagajele și plec. Eu pentru gunoaiele de la conducere nu îmi risc nici măcar un deget"

Dacă Rusia ar decide să invadeze spațiul NATO, România ar fi o țintă ușoară. Scenariul de coșmar se bazează pe un raport al Centrului de Analiză a Politicii Europene, publicat în urmă...

Rușii au arestat un jurnalist care realizase videoclipuri pentru echipa lui Navalnîi

Un jurnalist rus care colaborează cu mai multe instituţii de presă a fost plasat în arest preventiv pentru "extremism" pentru că a participat la realizarea unor videoclipuri pentru canalul de...