Dacian Ciolos e cinstit

Autor: Radu F. Alexandru , scriitor
Luni, 07 Decembrie 2015, ora 12:00
11518 citiri

"Am spus-o inca de la investirea Guvernului si pare ca timpul imi da dreptate, ba chiar evenimentele arata mult mai rau decat mi-as fi imaginat.

Ciolos trebuia sa fie cinstit si sa spuna exact care este targul pe care l-a facut cu partidele politice parlamentare pentru sustinerea Guvernului. Sa spuna ce oameni din actualul Cabinet i-au fost propusi de PSD, PNL si UNPR, sa spuna ce masuri luate de fosta guvernare sunt de neatins, sa spuna care sunt domeniile tabu impuse de sponsorii sai politici in actul de guvernare si, in fine, sa declare raspicat care sunt oamenii pe care, sub niciun motiv, nu-i poate clinti."

Preiau in extenso randurile cu care Sebastian Lazaroiu isi incepe rechizitoriul impotriva premierului Dacian Ciolos ("Dacian Ciolos e necinstit" - "22", nr. 48/7/dec.) nu pentru originalitatea tezelor pe care le vehiculeaza, ci pentru ca vin din partea unui om care, de regula, stie ce vorbeste.

Dar, mai ales, pentru a propune o citire mai putin sau deloc avansata pana acum asupra unor evenimente de maxima importanta consumate pe scena politica in perioada imediat anterioara.

Momentul care a declansat seismul este indestructibil legat de grozavia numita "Colectiv". Fireste, nu uitam ca, acum putina vreme, o tara intreaga a fost socata de moartea absurda a tanarului subofiter de politie, antemergator in suita abuziva a ministrului Gabriel Oprea, si revoltata de comportamentul necinstit si cinic in care cei de la putere au incercat sa ignore sau sa minimalizeze accidentul.

Iesirea in strada si marsurile de protest au provocat imediat acumularea unor tensiuni ce, stim bine, nu se resorb prea usor.

Impactul emotional al incendiului de la club a fost coplesitor si reactia oamenilor, aceeasi in situatii similare peste tot in lume, nu putea fi decat de infinita durere si de totala solidaritate cu victimele si familiile lor.

Ce a dat insa o nota particulara celor intamplate in Bucuresti a fost dublarea hohotelor de plans si a urletelor de durere cu explozia de furie sincron impotriva clasei politice. In ansamblul ei. Fara nicio exceptie.

Toate partidele politice si toti politicienii s-au trezit pusi la stalpul infamiei si declarati vinovati pentru tot raul acumulat de ani de zile in viata romanilor. Prada unor complexe de vinovatie de care, poate, nici macar nu a fost vreodata constienta clasa politica s-a pus la zid, cu mainile ridicate, inganand de atunci la nesfarsit unul si acelasi refren: "Strada are dreptate! Facem ce ne cere Strada!"

Nu impartasesc optiunea pentru o asemenea atitudine. Si nu cred in sinceritatea ei.

Nu uit nicio clipa gravele tare care insotesc indelebil prestatia clasei politice din Romania. De la lipsa, in general, a unui minim profesionalism la cotele himalaice la care au ridicat coruptia, de la permanenta incalcare a celor mai multe dintre promisiunile facute la opulenta desantata pe care atat de multi dintre politicieni nu se sfiesc s-o afiseze etc., etc. - toate sunt pacate peste care nu se poate trece.

Dar dincolo de raul la care asistam neputinciosi de atatia ani, nu mi se pare corect sa nu inregistram cu satisfactia care se cuvine si binele care s-a facut.

Cred ca o judecata dreapta, fara nicio idee preconceputa si fara costisitoare resentimente, este instrumentul cu care trebuie sa operam si lucrul pe care trebuie sa ni-l dorim cu fervoare.

Mai cred ca societatea civila, miile si miile de oameni de incontestabila competenta si onestitate, trebuie sa ajunga sa se impuna ca un interlocutor permanent al politicului.

Dar stiu bine ca nicaieri in lume, in niciun stat de drept, intr-un regim democrat, nu strada e cea care guverneaza. Nu strada dicteaza legile si nu strada decide evolutia tarii. Sunt obligatii ce revin in exclusivitate clasei politice si, functie de capacitatile probate, un partid sau altul este chemat si ramane sa guverneze.

Votul este singurul instrument prin care strada isi exprima acordul sau dezacordul fata de politic si frecventa acestui exercitiu prin definitie democratic este prevazuta in orice constitutie.

A inversa rolurile, a "delega" strazii indatoririle sacre ce ii revin este, pana la urma, o proba de lasitate, de impardonabila iresponsabilitate a clasei politice. Asta, fireste, in conditii normale.

Ceea ce inseamna ca nu se potriveste in buna masura cu ceea ce traim astazi in Romania. Iar nasterea Guvernului Ciolos este o proba de necontestat. Sunt sigur ca Dacian Ciolos a spus deplinul adevar cand a sustinut ca nu a facut niciun targ cu niciun dintre partide si ca nu si-a ales echipa dupa o recomandare sau alta.

Inaintea lui a spus-o presedintele Iohannis care, dupa consultarile cu toate partidele parlamentare, a declarat ca nu a primit nicio propunere, pentru formarea Guvernului, din partea niciunui partid.

Intre a veni in fata presedintelui si, eventual ulterior, in fata Parlamentului cu un program de guvernare si o optiune pentru un nou prim-ministru si a opta pentru politica "ciocul mic", partidele au ales cea de a doua varianta.

Vezi, Doamne, ca proba ca au inteles mesajul strazii! Si peste cateva luni, la alegerile locale; si peste un an la alegerile parlamentare, cu ce obraz se va veni in fata strazii? Nicio promisiune mestesugit articulata, niciun lifting, nicio pomada nu vor aduce partidelor si candidatilor credibilitatea pe care strada pe buna dreptate o pretinde.

Si ea nu poate fi probata decat prin fapte. Faptele de care astazi partidele nu s-au simtit in stare si au aplaudat si au respirat usurate cu solutia Ciolos. Acesta este tristul adevar, sigur greu de crezut, al "jocurilor de culise" care, intr-un timp extrem de scurt, au oprit alunecarea Romaniei intr-o grava criza politica.

Ciolos a fost astazi aceeasi solutie salvatoare care a fost Stolojan, la sfarsitul lui '90, cand guvernarea trebuia data pe mana cuiva care avea habar despre ce este vorba si trebuie facut.

Nu l-am intalnit niciodata pe Dacian Ciolos; nu am schimbat macar o privire sau un cuvant. Dar tot ce a facut pana ca ministru si in dificila functie de comisar european au fost probe de rigoare, de competenta. Asta, mi se pare, ca exprima si acum, in ingrata postura pe care a acceptat-o. A-i "citi" gandurile ascunse, a-l banui de toate tertipurile si "ingineriile politice" in care, spre paguba tarii, excelam inseamna a ramane etern prizonierii micimii care, din pacate, ne defineste.

Uneori merita sa incercam sa mai iesim din propria noastra piele si sa incercam sa ne oferim sansa unei priviri mai limpezi. Uneori.

Radu F. Alexandru este un dramaturg, prozator si politician roman, vicepresedinte al PNL si fost senator.



Citeste si:
Marcel Ciolacu cere USR PLUS și AUR să retragă moțiunea și să voteze varianta PSD: „Eu cred că sunt oameni serioși”
Marcel Ciolacu cere USR PLUS și AUR să retragă moțiunea și să voteze varianta PSD: „Eu cred că sunt oameni serioși”
Președintele PSD Marcel Ciolacu a declarat marți, 28 septembrie, că formațiunea sa a depus o moțiune de cenzură împotriva guvernului Cîțu și a transmis o cerere către USR PLUS și AUR....
CCR dă dreptate Guvernului în conflictul cu Parlamentul pe tema moțiunii de cenzură. Ce se întâmplă mai departe cu inițiativa
CCR dă dreptate Guvernului în conflictul cu Parlamentul pe tema moțiunii de cenzură. Ce se întâmplă mai departe cu inițiativa
Curtea Constituțională a admis marţi, 28 septembrie, sesizarea Executivului şi a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională Guvern - Parlament pe tema moţiunii de...
Sursa: Ziare.com