Cine este Reza Pahlavi, văzut de iranieni drept liderul care-i va scăpa de ayatollahi: „Un Iran democratic ar schimba lumea”

Reza Pahlavi (62 de ani), moștenitorul șahului Iranului destituit de regimul ayatolahilor în 1979, a declarat că mișcarea de protest după moartea lui tinerei Jinei Mahsa Amini este o revoluție. Prima revoluție din istorie condusă de femei.

Așa cum în urmă cu 43 de ani, femeile au fost primele victime ale revoluției khomeiniste, tratate de atunci ca cetățeni de clasa a doua. Proteste au loc de ani de zile, dar acum oamenii chiar nu mai suportă. Iranul este în mizerie, prețurile cresc, moneda s-a prăbușit. Și în timp ce regimul își acoperă buzunarele, oamenilor le este foame, spune Reza Pahlavi, citat de presa italiană.

Regimul islamic este totalitar, rasist și fascist. Cu toate acestea, unii continuă să se ocupe de reprezentanții lui în speranța că vor „crește și vor deveni niște băieți simpatici care respectă drepturile civile. De aceea protestele continuă și oamenii sunt dispuși să moară. Din acest motiv, oamenii, pe străzi și după gratii, în așteptarea execuției, laudă libertatea“, spune moștenitorul șahului Iranului.

Cât despre rolul său în această mișcare, spune că „este în joc de la început, dar nu aspiră la nicio funcție. Nu vreau să fac parte din niciun aparat de stat. Vreau doar să continui să fiu alături de oamenii. Pentru că eu cred că construirea instituțiilor este garanția unei ordini democratice de durată. Un Iran democratic ar schimba, ar revoluționa lumea“, susține Reza Pahlavi.

Vrem să sensibilizăm toate guvernele, englez, francez și italian. Astăzi pe Biden și mâine pe oricine va fi la Casa Albă. Toată lumea din Riad, din Ierusalim, din Tel Aviv înțelege că un Iran democratic ar fi un element de stabilitate pentru lume. Priviți doar axa de complicitate a Iranului cu Rusia, ce se întâmplă în Ucraina, ascensiunea radicalismului, răspândirea terorismului și Dumnezeu știe ce altceva. Toate acestea ar dispărea instantaneu în momentul în care la Teheran va fi un guvern democratic“, spune el.

Reza Pahlavi crede că energia nucleară nu este potrivită pentru Iran pentru că se află în zonă seismică. „Există și alte tehnologii, cum ar fi energia solară, în care să investești, care ar produce mai multe locuri de muncă pentru țară. Lumea depinde de sursele de energie, iar Iranul ar fi o resursă grozavă pentru toți. În loc să sperii lumea și vecinii cu amenințarea nucleară, am putea spune că Iranul are destule gaze naturale cel puțin pentru Europa, astfel încât în ​​fiecare iarnă să nu mai fie la cheremul lui Putin“, a subliniat Pahlavi.

Și legătura cu Israelul trebuie reconsiderată, susține moștenitorul tronului persan „ pentru că este o legătură care datează de acum 25 de secole, iar la fiecare Shabat, numele lui Cirus cel Mare (rege al Persiei, a fost una din cele mai strălucite personalități ale antichității n.r) este invocat în rugăciunile evreiești. Iranienii o știu și israelienii o știu și ei. De ce ar trebui să existe animozitate între noi? Sufar când aud că Iranul este problema, pentru că acest regim a creat problema, nu poporul iranian“, spune Reza Pahlavi.

Reza Pahlavi, născut la 31 octombrie 1960, este fiul cel mai mare al lui Mohammad Reza Pahlavi, ultimul șah al Iranului, și al soției sale Farah Diba . Înainte de Revoluția iraniană din 1979, el a fost prințul moștenitor și ultimul moștenitor la tronul Statului Imperial Iran.

Pahlavi este fondatorul și liderul auto-numitului Consiliu Național al Iranului, un grup de opoziție în exil, și este un critic proeminent al guvernului Republicii Islamice a Iranului.

Din exil, Reza Pahlavi, fiul ultimului şah al Iranului, Mohammad Reza Shah Pahlavi, care a guvernat înaintea Revoluţiei Islamice din 1979, a vorbit despre necesitatea înlocuirii regimului clerical cu o monarhie parlamentară, care să se dedice drepturilor omului şi modernizării economiei, lucruri acceptabile pentru Occident şi vecinii Iranului.

Fiul ultimului şah, care a fost un monarh prooccidental şi un aliat apropiat al Statelor Unite, nu s-a referit la perspectiva restabilirii dinastiei sale. El a spus că este gata să sprijine o vastă coaliţie de iranieni pentru a înlocui regimul actual cu o democraţie laică.

Orientul Mijlociu a reprezentat în istoria relațiilor internaționale un teritoriu atractiv, față de care marile puteri au manifestat interes, datorită poziției geostrategice și abundenței resurselor de subsol. În cazul Iranului, foarte mulți actori internaționali au apreciat poziția geografică, dar și contextul politic, pe fundalul slăbiciunii guvernelor care au căzut sub influența Marii Britanii, Uniunii Sovietice, Imperiului Otoman (ulterior Turcia) și Germaniei.

În Primul Război Mondial, Iranul a fost ”câmp de luptă” între Marea Britanie, Rusia Țaristă și Imperiul Otoman, din 1914 până în 1918, întrucât poziția oficială a țării a fost neutralitatea față de conflictul mondial, dar poziția strategică era mult prea importantă pentru acestea, în rivalitate pentru exercitarea unei influențe asupra formei de guvernământ.

Prin urmare, teritoriul Iranului a fost succesiv cucerit și disputat între Antanta și Puterile centrale. Iranul a fost condus din 1789 de dinastia Qajar care l-a și unificat într-un singur stat, cu o formă de conducere bazată pe monarhie absolutistă. Până la începutul Primului Război Mondial, Rusia Țaristă a controlat eficient politica Iranului, dar după revoluția bolșevică din 1917, noul regim a anulat concesiunile regimul Țarist asupra Iranului, lăsând Marea Britanie să preia controlul treptat al statului.

Probleme după Primul Război Mondial

Primul Război Mondial a adus în Iran multiple probleme și instabilitate economică, marcată și de pierderea unui număr mare de combatanți în conflictul armat. Dinastia Qajar a fost puternic slăbită și, ulterior, în 1919 Parlamentul iranian a refuzat oferta britanică de ajutor financiar și militar care ar fi transformat Iranul într-un protectorat britanic. Corupția generală a dus la ample mișcări în stat, precum o revoltă orchestrată de Mīrzā Kūchak Khan, care urmărea să instaleze o republică după model sovietic în Gīlān.

Revolta a fost însă înăbușită de Reza Khan, un ofițer iranian, care a și primit ulterior sprijin de la britanici. Pe fundalul administrației statale slăbite, Reza Khan a organizat o lovitură de stat pe 20 februarie 1921, când, alături de o armată de cazaci a ocupat capitala și l-a forțat pe șahul Ahmad să-l numească pe Seyyed Zia prim-ministru și pe Reza Khan – comandatul forțelor armate.

Ulterior, Reza Khan a deținut și titlul de prim-ministru, până în aprilie 1923, când a demisionat din funcție și s-a retras în Rudehen, un sat de lângă Teheran. Demisia lui Khan a generat panică la nivelul elitelor politice, astfel încât Parlamentul iranian a trimis o delegație pentru a-l convinge să se întoarcă. În octombrie 1925, Parlamentul a votat o lege prin care dinastia Qajar a fost alungată de la conducere, iar Reza Khan a fost numit, temporar, la conducerea statului.

Inspirat de modelul turc instituit de Ataturk, Reza Khan a dorit să devină președinte și să instituie o republică seculară pe model turcesc, însă imamul iranian a refuzat explicit acest lucru. Reza a fost încoronat ulterior cu titlul de Șahul Reza Pahlavi. Dinastia Pahlavi a fost la putere până în 1979.

Abdicarea

Direcția reformelor lui Reza s-a concentrat pe modernizarea curentului religios, reforma administrativă și eliminarea treptată a influențelor străine din Iran. Tot Reza a fost și cel care a schimbat numele statului din Persia în Iran, care în persană înseamnă „tărâmul arianilor”. Reza a reformat inclusiv accesul la școlarizare atât pentru bărbați, cât și pentru femei, iar în 1934 a apărut Universitatea din Teheran. Reza Khan a renegociat concesiunile petrolifere determinând naționalizarea petrolului, ulterior. A interzis partidele politice și a ținut sub control presa.

După începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Șahul Reza a manifestat simpatie față de puterile Axei, lucru demonstrat și prin politicile anti-evrei. Din acest motiv, Marea Britanie a considerat că Reza reprezintă un pericol în calea controlului exercitat asupra Iranului și pentru trecerea proviziilor de război către U.R.S.S. Așa încât, alături de sovietici, sub presiune militară l-a obligat pe Reza să abdice pe data de 16 septembrie 1941, fiind înlocuit cu fiul său, Mohammad Reza Shah Pahlavi.

Poliția din Statele Unite a arestat zeci de studenți la demonstraţiile pro-palestiniene din campusurile universitare americane VIDEO

Poliţia a început să aresteze paşnic studenţii protestatari de la University of Southern California miercuri seara, la câteva ore după ce forţele de ordine au arestat violent la o...

"A fost așa toată durata zborului de patru ore". Pasagerul unui avion, deranjat de un cuplu de tineri îndrăgostiți

Nu este niciun secret că a te simți confortabil în avion poate fi o provocare. Pasagerii sunt limitați în pozițiile pe care le pot adopta într-un spațiu restrâns. Asta nu a împiedicat...