Cine e Marian „Ceaușescu”, protestatarul de serviciu al României. Împușcat la Revoluție și bătut crunt la mineriadă: „Pavel Abraham a scos pistolul și l-a îndreptat spre noi” INTERVIU

Duminica, 19 Iunie 2022, ora 03:01
48323 citiri
Cine e Marian „Ceaușescu”, protestatarul de serviciu al României. Împușcat la Revoluție și bătut crunt la mineriadă: „Pavel Abraham a scos pistolul și l-a îndreptat spre noi” INTERVIU

Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, spune că îi face „borfași” și „hoți” pe politicienii pe care îi așteaptă în instanțe pentru a le reaminti că simplii cetățeni i-au pus în funcții, iar ei în loc să „facă ceva pentru noi, fac pentru ei”.

Revoluționar în 1989, bătut la mineriada din 1990 și protestatar în era Facebook, „Ceaușescu” spune că plănuiește să se țină cu telefonul mobil după inculpații VIP încă 20 de ani. Am încercat să aflăm ce-l „mână în luptă”.

Marian „Ceaușescu” Moroșanu (53 de ani) a vorbit într-un interviu pentru Ziare.com despre lupta lui cu „sistemul”. Spune că n-a început în 2017, odată cu protestele #Rezist împotriva Ordonanței 13, ci în primele zile ale Revoluției din Decembrie 1989, față de un regim pe ai cărui exponenți încă îi întâlnește și acum, în funcții publice sau în instanțe.

Moroșanu a rămas cu traume după bătăile crunte încasate în vara anului 1990, la protestele reprimate sălbatic de regimul Iliescu. Se exprimă cu greutate, asemenea dictatorului comunist care a distrus România, fapt care i-a atras porecla "Ceaușescu".

L-am abordat la procesul în care este inculpat fostul procuror Flavius Cristea de la DIICOT Craiova, sub acuzația că și-ar fi însușit banii confiscați la percheziții.

Între depozițiile a doi martori l-am întrebat pe Marian „Ceaușescu” cum a reușit să-i retragă titlul de revoluționar lui Ion Iliescu:

Marian Moroșanu: Am reușit retragerea certificatului de revoluționar lui Ion Iliescu împreună cu Asociația 21 Decembrie 1989, prin președintele asociației, Doru Mărieș. Totul a început în urmă cu ani de zile. M-am chinuit să vorbesc cu foarte mulți deputați, ca să depunem un proiect de lege. Nimeni nu a vrut, au spus că nu se bagă. A fost o discuție despre Iliescu și foarte mulți secretari de stat de la SSpR (n.r. - Secretariatul de stat pentru Revoluționari) au spus că nu vor face așa ceva.

Singurul care a avut curajul și care a spus că da, este de acord, a fost Adrian Sanda. Dar, după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat – că a fost reținut pentru anumite acuzații – în 2020 m-am hotărât să fac eu un proiect de lege. L-am inițiat eu și i l-am dat deputatului Florin Roman de la PNL, pe care l-am rugat să-l depună în Parlament. El l-a depus în data de 4.01.2021 și a avut numărul 1, adică a fost primul proiect depus la Secretariatul Camerei Deputaților.

Acest proiect prevedea ca persoanele care au făcut parte din conducerea Partidului Comunist Român între anii 1947-1989, cei care au făcut parte din aparatele represive – Securitate, Armată, Miliție, Gărzile Patriotice – să nu aibă dreptul să fie revoluționari. Că nu putea să fie revoluționar cel care a făcut parte din conducerea PCR sau acei securiști sau milițieni care au tras în noi. Avem încă mulți milițieni sau securiști care sunt revoluționari.

Unul dintre securiști este Silvian Ionescu, căruia i-am retras certificatul de revoluționar. Mai sunt cei din PCR care aveau funcții de conducere locale și naționale, cum ar fi Vasile Blaga – care a avut o funcție pe timpul lui Ceaușescu – și lui i s-a retras certificatul. I s-a retras și domnului Toni Greblă, actualul prefect al Capitalei: în orașul lui nici măcar vântul nu a bătut și cică el a ieșit împotriva comuniștilor. Mai este unul dintre deputați, Moga, de la PSD Constanța, care a fost și ministru de interne.

Să vă mai zic unul, Alexandru Mironov, care era în timpul serviciului în 22 decembrie 1989, la Radio. Mai este Alexandru Arșinel, care n-a ieșit în decembrie. Dacă e s-o luăm așa, el era secretar PCR la Teatrul Constantin Tănase. El (n.r. - Arșinel) era cu propaganda comunistă, cel care trebuia să avizeze toate spectacolele din partea PCR.

Ziare.com: Ce făcea mai exact secretarul cu propaganda în regimul comunist?

Secretarul cu propaganda aducea elogii sistemului, conducătorului, trebuia să pregătească tablourile când erau acele vizite ale Tovarășului, adică se ocupa cu „linsul” președintelui Nicolae Ceaușescu, să o spunem pe față. Adică nu-l ataca niciodată, dar, în schimb, culmea-culmilor, când avea glume mai deocheate, mai scăpa și el.

Un alt actor care urmează să fie verificat este Dorel Vișan, care și el – când era la Cluj – era președintele UTC-iștilor comuniști de la Teatrul din Cluj.

Cine se ocupă de verificări și de retragerea certificatelor de revoluționar?

Instituția SSpR – Comisia Art.49. Orice persoană care face o sesizare contra unui revoluționar, comisia trebuie să îi ia dosarul din arhivă, să vadă ce a declarat el, ce au declarat martorii. Comisia verifică dacă cele declarate de tine ca revoluționar sunt adevărate și, cumva, dacă se potrivesc cu prevederile din acea ordonanță dată în 2015, Ordonanța nr.95, care spune că această nouă calitate – revoluționar cu rol determinant – înseamnă că tu ai făcut ceva diferit față de acea mare mulțime de oameni.

De exemplu, cum am avut eu în decembrie 1989, când eu am ieșit (n.r. – în fața unor) oameni de la mitingul lui Ceaușescu. Unul dintre ei avea steagul tricolor cu emblema RSR. Eu, unul, știind că la Timișoara s-a tăiat acea stemă, l-am rugat să-mi dea steagul să tai acea stemă. În prima fază nu a vrut, că îl avea pe inventar de la fabrică. A spus: nu, că, dacă ți-l dau trebuie să îl plătesc și pot să mă și aresteze. Și atunci îi zic: Dă, mă, încoa, spui că l-ai pierdut. Mi l-a dat și am întrebat cine are o unghieră sau o forfecuță, care erau la brelocuri. A venit unul cu o forfecuță și a, luat stema, am tăiat-o pe rotund, iar când am terminat de tăiat ultima bucățică s-a văzut tricolorul cu o gaură. Asta se întâmpla după-amiaza, pe 21 decembrie 1989.

Apoi a început să vină Armata, mașini... Am fost de față – norocul meu a fost că am reușit să mă dau la o parte – când a venit un camion al Armatei (condus de un soldat în termen pe care îl cheamă Câșmaru Nicolae) dinspre Piața Unirii către Universitate, către Sala Dalles. (Camionul-n.r.) era plin de soldați în spate, iar în față era un maior, șeful de cabină, și cu încă un locotenent. Numărul de înmatriculare era A 848. Camionul a intrat într-un grup de oameni care scandau vizavi de Biserica Colțea: „Jos comunismul!”, „Jos dictatorul” și „Timișoara”. A intrat în plin în acei oameni, apoi a trecut peste spațiul verde și și-a continuat drumul fără să oprească. Atunci ne-am dus, l-am luat pe un băiat în brațe și l-am dus la Spitalul Colțea, crezând că scapă, dar din nefericire...

În noaptea de 21 decembrie am fost împușcat, rănit în picior la pulpa dreaptă. În schimb, celui care era în spatele meu (glonțul – n.r.) i-a zdrobit genunchiul și acuma are proteză din partea statului german. Statul român nu i-a dat nimic, nu l-a ajutat. Asta se întâmpla în Piața Universității, seara, când au început să tragă și am fost și bătut. S-a tras și din mulțime și dinspre Sala Dalles, unde erau comasate trupele. Culmea, acolo era și generalul Milea și alți securiști, milițieni, care acuma sunt revoluționari cu merite deosebite, dar atunci erau de partea sistemului.

Marian „Ceaușescu” a relatat că l-a dus la spital pe cel împușcat în genunchi, în seara zilei de 21 decembrie 1989. Acolo, o asistentă i-a acordat bărbatului cu rotula zdrobită primele îngrijiri medicale, apoi a observat că și Moroșanu este rănit la picior. A plecat din spital imediat după ce i s-a aplicat un bandaj.

Cum a fost pe 22 decembrie 1989?

La orele 9.30 – 10.00 eram pe la Piața Universității, unde era un cordon de armată, tancuri de care nu puteam trece. După ce s-a dat informația că generalul Milea a fost împușcat, atunci Armata s-a retras, n-a mai fost contra noastră. Așa a ajuns în Piața CC, adică a Comitetului Central, în fața actualului MAI. Eram chiar la intrarea A, principală, în partea dreaptă, unde este un geam. Unul (n.r. - dintre manifestanți) a spart geamul cu coada de lemn a steagului și așa am intrat eu pe geam. Eu, unul, m-am dus să deschid ușile principale, care erau închise. Ele se deschid în interior, nu în exterior și erau blocate cu un teu (n.r. – unealtă sanitară). Când eu m-am dus să deschid ușile, Ceaușescu încă urca spre etajul 6, îl aștepta elicopterul. Acolo în fața ușii, la intrare, erau vreo trei de la Securitate cu armele.

Care a fost reacția lor când te-au văzut acolo?

Reacția lor? Au îndreptat arma spre mine.

Și ce le-ai zis?

Am spus: Ceaușescu a fugit, Armata e cu noi! Și unul dintre aceia a spus: așteptați un pic să putem pleca, să nu fim linșați. Eu nu am ținut cont (n.r. – dacă au plecat sau nu), m-am dus spre ușă să ridic acel teu. Când am ridicat teul, atunci au năvălit oamenii în interior, erau să mă calce în picioare.

Am intrat la parter, în partea dreaptă, unde am găsit o armă care nu avea încărcătorul. Era un pistol-mitralieră rusesc, din ăla de care aveau înainte toți soldații în termen. Dacă n-am făcut Armata, nu știam să-l folosesc și a venit unul, civil: dă-mi-o mie! Ia-o, mă, i-am zis. I-am dat-o.

Și respectivul unde s-a dus cu ea?

Nu știu. Că eu m-am dus în acel birou de unde ne vorbea Ceaușescu de Revelion, de unde a vorbit și pe 18 decembrie 1989. Acolo erau generali – am o poză și s-a și filmat – și acolo a venit și Petre Roman. Eram acolo mai mulți civili. Țin minte că o persoană a zis: blocați ușile pe hol să nu mai intre nimeni! După ce a intrat Petre Roman nu a mai intrat nimeni. Era un civil cu o stație în mână care comunica, un general și încă vreo doi colonei de Armată. Ulterior, uitându-mă la filmare, (n.r. - am văzut că) Petre Roman avea niște bodyguarzi. O spun, că eram de față. Când s-a pus Petre Roman pe acel scaun a luat un pix și o foaie și atunci a spus că dictatorul a fugit și că de astăzi Partidul Comunist să fie scos în afara legii. Adică, acest lucru s-a dorit. După ce s-a înregistrat, am înțeles că acele aparate nu funcționau dacă nu erau puse în funcțiune de la Casa Scânteii (n.r. – actuala Casa Presei Libere). La Casa Scânteii era legătura dintre TVR și acea încăpere. După ce am mai stat, era acolo un steag; l-am rupt și le-am pus tuturor banderole pe mână, ca să ne recunoaștem și să nu fim considerați teroriști.

Ca să facem legătura cu prezentul, ce ai cu inculpații care vin la instanță, că de fiecare dată te legi de ei?

Înainte nu puteam să fac așa ceva, că nu eram așa de cunoscut ca acum. Lupta mea în stradă nu este din anul 2017, ci din din 1989. Diferența dintre aceste ere sau aceste timpuri e că înainte nu exista acesta tehnologie, ca să poată vedea cetățenii ce fac eu. De fapt, o făceam și înainte, dar nu aveam această vizibilitate cum o am acum pe Facebook.

Aceștia nu sunt inculpați oarecare, aceștia sunt foști politicieni care în urma votului nostru, a încrederii noastre, în loc să își facă treaba pentru care au fost votați – că noi le-am oferit încrederea! – ei au luat șpăgi. Nu au făcut ceea ce trebuie, adică ceea ce spune Statutul deputaților și al senatorilor, care spune că tu (n.r. – ca politician) ești în slujba cetățeanului. Unii dintre ei s-au folosit de votul nostru, de încredere, ca să ajungă sus, ca să se îmbogățească. Pe mine asta mă deranjează și asta fac când îi văd: le aduc aminte că datorită nouă au ajuns ei sus. Și, în loc să facă ceva pentru noi, cetățenii, fac pentru ei. Ceea ce eu, unul, le spun – că sunt hoți și borfași – ei asta sunt.

Ai avut probleme din pricina abordării ăsteia?

Am avut și am amenințări și cu moartea, și cu bătaia. Primul care m-a amenințat a fost Tăriceanu.

Ce ți-a zis?

M-a arătat cu degetul și a spus: Cred că ție ți s-a urât cu binele! Așa a zis, ai grijă, că ți s-a urât cu binele.

Rudel Obreja a spus așa: dacă ne vedem pe stradă o să vezi tu ce pățești! Și atunci i-am zis eu că nu cred că o să apuce, că o să fie condamnat. Și după câteva zile a fost condamnat.

Altul care m-a lovit și care m-a amenințat așa a fost Vișoiu, cel din dosarul fostului primar PSD de la Pitești, Tudor Pendiuc. Și ăla m-a lovit pentru că le-am spus să dea banii înapoi. Că toți acești borfași nu se supără când îi fac hoți și infractori, ci atunci când aud le spun dați banii înapoi. Asta îi supără.

Al treilea care m-a lovit a fost Videanu. M-a lovit peste telefon de două ori, iar a doua oară chiar în interiorul Înaltei Curți m-a amenințat. A spus așa: fii atent că asta este ultima oară când îți mai permit să mă faci așa! Cum, l-am întrebat, adică borfaș, hoț, ceea ce tu ești? Și a spus: ai mare grijă că n-o să mai vii pe aici, că poate nu o să mai poți merge. Astea sunt amenințările. La toți le-am spus că nu mă speriați, că n-am murit eu în Revoluție, de gloanțe. Altuia i-am spus că o bătaie după o anumită vârstă înseamnă repunerea oaselor la loc!

Altul care m-a lovit a fost Mitică Dragomir, să nu îl uităm pe acest milițian, care s-a supărat când eu l-am făcut jigodie comunistă, când l-am întrebat câți bani a luat ca să distrugă Craiova? Asta l-a deranjat, adică tot de bani. Și ăla m-a amenințat voalat.

Altul care m-a lovit a fost Vanghelie, care m-a și scuipat, dar de la o distanță mai mare. Tot așa, când i-am spus de bani: dă, bă, banii înapoi! Și domnul Vanghelie a fost supărat când l-am întrebat la Curtea de Apel dacă a venit la școală. El, când aude de școală... M-a lovit și un avocat și i-am zis: ce faci, mă, îl aperi în instanță, acum au ajuns să fii și bodyguardul lui? De atunci s-a mai potolit, dar nu prea mă vede cu ochi buni.

Ultimul care m-a lovit a fost Pavel Abraham, fostul șef al Școlii de Securitate Băneasa, cel care în 21 decembrie 1989 era în Piața Universității alături de elevii din ultimii doi ani de la Școala de Securitate și Miliție Băneasa. Nu pot să uit nici vocea, nici ochii, nici fața lui – că avea și atunci o față dolofană – când le-a spus așa: „Să nu mai văd picior de golan, de haimana, aici în Piață! Trageți fără nicio somație! Sunteți apărați de acel ordin dat de Ceaușescu, Radu cel Frumos”. Care însemna că suntem în război. El a scos pistolul și l-a îndreptat spre noi, dar i s-a blocat.

Același personaj, până la 13 iunie 1990, când au fost protestele alea maraton în Piața Universității – Golaniada – a încercat de vreo două ori să ne scoată de acolo, tot el era în fața acelor soldați în termen. Tot el era conducătorul lor, tot el îi aducea pe acei elevi în autobuze.

Pe 13 iunie 1990 dimineața, Pavel Abraham era împreună cu Chițac, Diamendescu și Cico Dumitrescu. Pe mine m-au bătut și m-au dus în fața lui Chițac și a mai multor șefi de la Miliție – Poliție, că așa se numea deja – care m-au înjurat și m-au lovit în acea dimineață, când s-a eliberat Piața Universității.

Înțeleg că tocmai ai primit o clasare.

Nu, am trei clasări. Primul care mi-a făcut plângere a fost „Altă întrebare” – Ciordache (n.r. – Florin Iordache). Când a arătat el din parlament către parlamentari degetele... plăcuța suedeză ca să nu spunem așa. Acele semne obscene au fost arătate de la tribuna Parlamentului, reprezentantul țării, și arătând către parlamentari – care vrem-nu vrem, sunt reprezentanții noștri – acele semne au fost arătate și către noi, cetățenii. Și atunci mi-a venit ideea să-i duc înapoi semnele, că eu n-am nevoie de ele.

I le-am dus înapoi pe hârtii: semnul din partea mea, și altele de la lumea care m-a rugat să le pun și lor. Atunci, într-o sâmbătă, împreună cu alți protestatari, ne-am dus dimineață la el acasă și i le-am lipit pe ușa garajului. Dar ca să nu ne acuze de distrugere le-am lipit cu aracet cu multă apă. Am mai luat și un spray cu zăpadă artificială și i-am desenat semnul respectiv pe poartă. Și el ne-a făcut plângere pentru distrugere. M-au chemat la parchet, m-au audiat și s-a clasat cauza.

Altul care mi-a făcut plângere penală a fost Eugen Nicolicea. Apropo, că o să intre la control (n.r. – la SSpR) și Nicolicea pentru certificatul de revoluționar. Și Dragnea m-a chemat în instanță că l-am făcut borfaș, că l-am făcut hoț. A cerut 10.001 de euro daune morale în civil. A pierdut.

Ultima pe care am primt-o în dimineața asta a fost cu SIIJ, care în data de 10.06.2019 prin Adina Florea și Giani, adjunctul ei care acum e la Curtea Constituțională (Gheorghe Stan, judecător CCR), au depus o plângere către PICCJ că s-au simțit în pericol din cauza mea. Așa scrie în plângere, că s-au simțit amenințați. Am avut 6 acuzații de ultraj judiciar. La care PICCJ a spus că nu e de competența lor, deoarece eu, unul, nu sunt magistrat. Atunci s-a trimis plângerea către Parchetul Sectorului 1. Am fost chemat, am spus că n-am amenințat cu moartea, chestii, lucruri.

În schimb, Adina Florea a fost chemată ca martor, precum și alți procurori, și au spus că nu s-au simțit în pericol sau că nu consideră că au o temere față de mine. Eu doar i-am făcut criminali, comuniști, că au atitudine de procurori comuniști și că această Secție trebuie desființată, că a fost înființată special de către sistem. Și astăzi am primit clasarea acestei plângeri. Dar eu mai am vreo două. Asta este, orice cetățean care are curajul să se exprime este intimidat prin amenzi, amenințări. Dacă aceste lucruri nu țin, atunci încearcă să te sperie prin plângeri penale. Ăsta este sistemul: dacă îi critici nu ești bun, dar dacă îi aplauzi esti prostu’ lor.

Ai mulți urmăritori pe Facebook. Câți sunt fani, câți sunt dușmani?

Știi că există o vorbă: viu, nu poți să ai decât fani. Când ești mort te uită, când ești viu te apreciază sau te înjură după cum le convine lor. Când era la putere PSD, când atacam doar PSD, PNL-iștii, AUR - mă apreciau toți-toți. Când am început să mă iau și de reprezentanții partidelor lor, au început să mă înjure și să îmi spună că sunt trădător, că sunt vânzător, că nu mai sunt patriot, că mă plătește Soros.

Cât vei mai face asta, cât vei mai protesta?

La această întrebare vreau să îți răspund așa. M-am dus la doctor să îmi fac analize, să îmi ia sânge, iar când au venit rezultatele am auzit o discuție între medici care spuneau că bă, vai de politicieni că ăsta, după rezultatele astea, mai poate sta cățărat pe garduri minim 20 de ani. (...) Multe așa avea să spun despre viața mea, dar nu are timp ziarul sau pagini în care să le scrie pe toate. Că eu, unul, am trăit acele evenimente, am participat. Mai ales în Piața Universității, am stat închis, am fost bătut de nu mai aveam în gură dinți.

Sunt multe, dar eu am făcut ceva pentru această schimbare a României care, din păcate, arată cum arată. Nu este din vina democrației, cum îi aud pe foarte mulți inși. Că ce ne-a adus nouă democrația, că democrația ne-a luat fabricile. Eu i-am explicat unuia: se vede că tu nu gândești cu acel creier, gândești cu urechile cu care au auzit de la alții. Măi, democrația nu conduce, democrația este un simbol, oamenii pe care noi îi punem în acele funcții, ei conduc în numele acestei democrații și ei distrug țara.

Îți dau un exemplu și gata: vezi mașina asta? Las-o tu aici 100 de ani și nu va intra în pom. Urcă tu în ea pe unul care nu știe să conducă, urcă-l tu pe unul beat sau drogat. O să intre în pom? Așa este și cu democrația. Pune tu politicieni incompetenți și analfabeți și asta o să ai!

Citeste si:
Ce au înțeles politicienii despre educația sexuală în școli: „Nu avem nevoie de masturbarea copiilor”; „Sex, sex, sex. Na, sunteți mulțumiți?”; „Colega are gura plină”
Ce au înțeles politicienii despre educația sexuală în școli: „Nu avem nevoie de masturbarea copiilor”; „Sex, sex, sex. Na, sunteți mulțumiți?”; „Colega are gura plină”
Camera Deputaților a votat marțea trecută, 21 iunie, un proiect de lege prin care se introduce educația sexuală în școli, de la clasa a 8-a, cu acordul scris al părinților. În timpul...
SUA alocă 14 milioane de dolari pentru o nouă etapă a programului de reactoare modulare mici în România
SUA alocă 14 milioane de dolari pentru o nouă etapă a programului de reactoare modulare mici în România
Preşedintele Klaus Iohannis a transmis că salută anunţul liderului de la Casa Albă Joe Biden privind cooperarea energetică dintre România şi SUA, cu 14 milioane de dolari pentru o nouă...