Intalnirea de duminica seara de la Palatul Snagov intre presedintele Traian Basescu si reprezentantii alesi pe spranceana ai PD-L a fost invaluita in mister, dar si intr-o mediatizare plina de presupuneri.
Intalnirea a capatat proportii uriase, in consonanta cu problemele uriase ale Romaniei.
Asteptarile mari au condus la o deceptie mare pentru toate partile. In esenta, au existat trei mari puncte de vedere in interiorul PD-L, corespunzand diferitelor tabere: o tabara a cerut remanierea, o alta a cerut restructurarea Guvernului, iar o a treia a propus acordarea unei perioade de gratie actualului cabinet.
Cu istetimea sa marinaresca si cu instinctul sau de animal politic, Traian Basescu a impus solutia care ii convenea cel mai mult: a temporizat lucrurile si a decis ca evaluarea membrilor Guvernului si eventualele restructurari sa se faca dupa 1 septembrie 2010.
Il putem banui ca a vrut o perioada de respiro si ca simturile i s-au mai tocit, neputand sa dea satisfactie imediat vreuneia dintre taberele care doreau masuri radicale.
Numai ca, in spatele deciziei sale, exista argumente solide si extrem de pragmatice.
Solutia restructurarii guvernului, prin micsorarea numarului de ministere la 8 sau 10-12 este extrem de greu de pus in practica. O asemenea restructurare ar presupune votul Parlamentului si, prin prisma aritmeticii votului la recenta motiune de cenzura, ar fi posibil si destul de probabil ca Guvernul sa cada cu totul.
Solutia remanierii guvernamentale a fost considerata de Basescu drept prematura, intrucat actualul executiv inca nu a incasat toate consecintele masurilor de austeritate adoptate prin netrecerea motiunii de cenzura. Aplicarea masurilor va accentua mania populara si situatia din ce in ce mai tensionata va impune remanierea.
Astfel, Basescu a cumparat timp. In urmatoarele doua luni, va chibzui adanc.