Unde sunt marii barbati de stat ai Romaniei de ieri?

Ma provoaca un simt al mandriei, cand ma gandesc la marii barbati de stat din trecut, fauritori ai Romaniei, atat de multi si de intelepti, incat nu stii de unde sa incepi.

As incepe de la Cuza Voda, cel care a unit principatele cu o dibacie fara seaman, autorul unei adevarate revolutii de catifea, menita sa-l faca respectat de contemporani si venerat de posteritate.

Un refuz politicos

Poate nu toata lumea stie ca, dupa detronarea provocata de "monstruoasa coalitie", in exil fiind, A.I.Cuza a primit vestea surprinzatoare ca, dincoace, in tara, electoratul l-a ales, in lipsa, deputat de Mehedinti. Era invitat cu respect sa-si preia mandatul.

Se compara un asemenea stralucit omagiu cu dubioasele noastre sondaje de opinii, facute anume ca sa-si etaleze pretentiile la scaun niste sefi, de care s-a saturat electoratul?

Raspunsul printului exilat a fost superb: onoarea il copleseste, dar intoarcerea in tara ar starni noi intrigi si rivalitati, care nu vor face bine poporului roman.

Ma minunez privind prapastia dintre demnitatea fostului domnitor si disperarea cu care se agata de fotoliu demnitarii nostri, aparandu-se cu imunitatea, atunci cand sunt banuiti de potlogarii.

9 mai 1877

Trecand de la barbatul Cuza la barbatul Kogalniceanu, iti vine in minte faimosul discurs din 9 mai 1877, cand a apucat taurul de coarne cu propriile maini, declarand solemn independenta tarii, o independenta pe care inca n-o recunostea nimeni, dar nici nu cracnea cineva.

Trebuie sa fi adulmecat mult Kogalniceanu, ca sa pandeasca momentul favorabil si sa simta ca, oricat i-ar enerva pe cei tari, tot nu va cracni nimeni.

Turcia scrasnea din dinti, dar era stransa cu usa, in preajma unui razboi, gata sa izbucneasca.

Rusiei nu-i pica bine un stat independent in coasta, dar nici n-avea nevoie de conflicte cu cei care, la o adica, ii pot fi aliati - asa cum au si fost.

Austro-Ungaria n-ar fi facut eroarea de a se amesteca in cazanul clocotind a razboi, cand ii era neclar incotro va inclina balanta finala, cand luptele se vor termina, iar dupa razboi, cum se stie, multi viteji se vor arata.

Diplomatul Kogalniceanu a indraznit sa le puna la toti piciorul in prag. Unde este diplomatul de azi, capabil sa puna piciorul in prag, nu zic vreunei puteri, dar macar unui FMI, unei comisii de pe la UE sau numerosilor sfatuitori, popositi la Bucuresti, intre doua avioane?

Respectul intre adversari a ramas o amintire

Autostrazile nu erau inca la moda, insa barbatii de stat faceau cai ferate fara ajutoare nerambursabile, iar seful statului s-a implicat personal, pentru ca, la Cernavoda, sa apara cel mai mare pod din Europa de atunci.

Si seful statului de acum s-a implicat cu podul de la Maracineni, dar, in Europa, ne-am facut cunoscuti mai mult cu inundatia decat cu podul.

Mare noroc pe noi ca Orban, Mitrea, Berceanu, Boagiu au gasit la Cernavoda podul gata facut. Daca se apucau de el acum, nu ne vaitam doar ca ne lipsesc autostrazi. Ne vaitam ca trecem Dunarea cu barca.

Citesc corespondenta dintre Iuliu Maniu si maresalul Antonescu, adversari neimpacati. Cat de contradictorii erau opiniile si cat respect era in limbaj!

Seamana, macar pe departe, limbajul lui Maniu cu invectivele de cartier ale lui Crin Antonescu atunci cand se refera la seful satului, cu sintagma "acest domn - ca nu prea stiu cum sa-i spun"?

Monumentul lui Victor Ponta, ecvestru

Privesc harta Romaniei si planul Capitalei. Posteritatea a imortalizat personalitatea marilor nostri barbati de stat in numele strazilor, ale bulevardelor, pietelor, parcurilor. Le-a ridicat monumente - in mare parte distruse de comunisti, de altfel.

Ma intreb, va indrazni posteritatea sa imortalizeze bulevardul Emil Boc, strada Udrea, bulevardul Nastase, piata Anastase, scuarul Tariceanu, splaiul Basescu, esplanada Iliescu sau parcul Viorel Lis?

Vor gasi urmasii nostri motiv sa inalte la vreo intersectie statuia de bronz dedicata lui Voiculescu-Felix, monumentul lui Ponta calare pe cal sau macar bustul lui Crin Antonescu cu dedicatia "patria recunoscatoare"?

Codul bunelor maniere? A fost, dar s-a terminat

Pare gluma, dar vorbesc serios. Ne lipseste omul care sa atraga admiratia, stima si respectul nostru. Refuz sa cred ca lipseste, prefer sa gandesc ca exista multi, dar se feresc.

Ar avea motive. Daca s-ar ivi un Bratianu contemporan, el ar fi ori subalternul lui Boc ori seful lui Ponta, ori egalul lui Felix, ori colegul lui Crin, cel care se pretinde a fi chiar urmasul lui Bratianu.

Cred ca niciunul din ilustrii barbati de ieri nu s-ar preta sa accepte macar ceva din comportarea, manierele, discursurile, si, mai ales, din limbajul celor de azi, pe care Bratianu sau Koganiceanu nu-l auzeau folosit, la vremea lor, nici macar intre birjari.

Înțepături între candidații Alianței PSD-PNL. Burduja o șicanează pe Firea: "Dacă era o alternativă pentru Primăria Capitalei, nu m-aș fi înscris în cursă"

Candidat PNL la funcţia de primar al Capitalei, Sebastian Burduja, susține că s-a înscris într-o cursă electorală "strânsă", în care toți cei "patru candidaţi cu şanse", iar voturile...

Ce urmărește Ciolacu prin restrângerea atribuțiilor primarului Capitalei. Anticipează un eșec de proporții? „O dezavuare subtilă a doamnei Firea”

A mai rămas aproximativ o luna și o săptămână până la alegerile locale, iar PSD de-abia a lansat-o în cursa pentru Capitală pe Gabriela Firea. Social-democrații sunt conștienți că...