De ce vrea Macron să trimită trupe în Ucraina și cât de departe va merge

Președintele francez Emmanuel Macron plănuia să aibă joi, 7 martie, o întâlnire cu liderii partidelor reprezentate în parlament, dedicată „situației din Ucraina” — Palatul Elysée a trimis deja invitațiile. Detaliile întâlnirii nu au fost anunțate, dar este probabil să aibă legătură cu viitoarea dezbatere parlamentară privind cooperarea dintre Ucraina și Franța în domeniul securității.

Experții consideră că președintele francez încearcă să câștige sprijinul larg al tuturor partidelor politice din parlament, mai degrabă decât să ia singur decizii dificile. El înțelege că va auzi critici de la extrema-dreapta Marine Le Pen, dar este încrezător că în prezent are sprijin pentru intențiile sale în parlament, scrie publicația ucraineană Focus.

"Macron și-a dat seama că nicio țară nu poate rezista singură în mod eficient expansiunii lui Putin în Europa, așa că a convocat rapid și eficient un forum la care au participat aproximativ 20 de șefi de stat și de guvern", spune pentru Focus Vadim Triuhan, expert internațional și fost director al Biroului de Coordonare pentru Integrare Europeană și Euro-Atlantică din cadrul Secretariatului Cabinetului de Miniștri al Ucrainei: "În plus, Franța încearcă să joace un rol de lider, astfel încât europenii să îi urmeze exemplul“.

Truhan amintește de o întâlnire inițiată de președintele francez la Paris, la sfârșitul lunii februarie. Aceasta a fost organizată după un program foarte strâns, dar au reușit să asigure prezența tuturor membrilor principali ai coaliției. S-a convenit să se creeze o coaliție pentru aprovizionarea cu arme cu rază lungă de acțiune a Ucrainei, care va include furnizarea de rachete și bombe cu rază medie și lungă de acțiune. În același timp, Macron a admis că trupe occidentale ar putea fi trimise în Ucraina. Nu acum, ci în viitor. Deși a subliniat că nu există un consens în rândul aliaților pe această temă.

Liderii occidentali, nemulțumiți de declarațiile lui Macron

Declarația lui Macron despre posibilitatea implicării soldaților francezi a fost criticată fără milă de reprezentanții atât ai forțelor de dreapta, cât și ai forțelor de stânga ale Franței.

Cea mai radicală a fost Marine Le Pen. Ea a spus că Macron „joacă rolul de general” și „a făcut încă un pas spre război, punând în pericol viețile a 70 de milioane de francezi și, mai ales, forțele noastre armate deja staționate în Europa de Est”.

Premierul Gabriel Attal a reacționat la cuvintele lui Le Pen în timpul unei sesiuni parlamentare. El a reamintit că "în urmă cu doi ani, partidul ei era în favoarea unei alianțe militare cu Rusia", adăugând: "Se pune întrebarea: trupele lui Putin sunt deja în Franța? Mă refer la dumneavoastră și la asociații dumneavoastră".

Pe de altă parte, Macron nu a primit sprijin pentru ideea sa de la aliați. Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Italia și chiar Polonia au anunțat că nu iau în considerare implicarea soldaților lor în ostilitățile din Ucraina. Același lucru a fost repetat și de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg — el a respins posibilitatea trimiterii de trupe pe teritoriul Ucrainei.

Recent, Franța și-a exprimat o poziție mai proactivă față de Ucraina decât oricând, deși până de curând era îndoielnică.

În primul rând, în perioada premergătoare unei invazii la scară largă, Macron a încercat să-și asume rolul de pacificator. Pe 7 februarie 2022, președintele Franței a vizitat Moscova și s-a întâlnit cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. După o conversație de șase ore, liderii au mers la o conferință de presă, unde au spus că nu s-a putut ajunge la un consens. După, Macron a sosit la Kiev. Inițiativele de pace ale lui Macron s-au încheiat cu o invazie pe scară largă a Ucrainei și nu l-a iertat niciodată pe Putin pentru că și-a încălcat promisiunile.

În al doilea rând, istoria relațiilor dintre Franța și Ucraina nu a avut niciodată succes. Înainte de asta, liderii francezi au încercat să ignore Ucraina și au fost oaspeți rari la Kiev. Cu toate acestea, fiecare astfel de vizită a avut loc într-un moment crucial. În 1998, Jacques Chirac a fost la Kiev, deși a ocolit capitala Ucrainei pentru o lungă perioadă de timp. După cum spun experții, el căuta un răspuns dacă Ucraina nu este Rusia. În februarie 2015, când luptele aveau loc la Debalțeve, Francois Hollande a venit în Ucraina, care tocmai se pregătea să semneze așa-numitul al doilea acord de la Minsk.

„În prezent, puteți vedea inversarea întregii politici franceze”, spune Mihailo Gonciar, președintele Centrului de Studii Globale „Strategia XXI”, pentru Focus. El invocă câteva motive principale pentru schimbarea retoricii.

Răzbunarea pentru pierderea Africii

În primul rând, Franța s-a considerat în mod tradițional liderul Europei continentale ca mentalitate geopolitică.

"După cel de-al Doilea Război Mondial, Franța a încercat să joace în propriul interes și în cel al Europei. Și având în vedere ceea ce se întâmplă în SUA, imersiunea internă și contextul intern, Palatul Elysee a decis că există o fereastră unică de oportunitate pentru Franța de a-și afirma poziția de lider pentru a mobiliza Europa să se apere împotriva agresiunii rusești. Și asta în contextul în care Statele Unite își pierd rolul de principal lider occidental", spune Mihailo Honciar.

În al doilea rând este o dispută intercontinentală. Franța, ca și alte țări europene, a încercat să se opună conducerii SUA, care în prezent înregistrează înfrângeri pe frontul politicii externe, în special, când vine vorba de Ucraina.

"Putem vorbi despre o lipsă de leadership în lume. După ce SUA au trecut printr-o criză politică internă destul de neașteptată, care a provocat o întârziere a ajutorului acordat Ucrainei, cineva trebuia să înlocuiască eforturile SUA de a contracara autoritarismul", comentează și Vadim Triuhan. "Având în vedere amenințarea venirii la putere a lui Trump, care și-a declarat în repetate rânduri intenția de a nu apăra acele state europene care nu-și pot proteja securitatea și de a se retrage din NATO, mulți au început să se întrebe ce să facă în continuare și cum să se protejeze. Așa că liderul francez a considerat că Franța, și nu doar Germania, ar putea juca un rol de sprijin împreună cu alte state."

Al treilea motiv este reprezentat de reglarea conturilor între Franța și Rusia, de exemplu, în legătură cu situația din Africa. Rusia a scos Franța din țările tradițional francofone. Regimuri anti-franceze și anti-occidentale au ajuns la putere, cu asistență deschisă sau ascunsă din partea lui Putin. Acest lucru are consecințe nu doar politice, ci și economice. "De exemplu, aprovizionarea cu uraniu din Niger a încetat, iar Franța este obligată să caute o alternativă. Și asta în ciuda faptului că Parisul a încercat să împiedice sancțiunile împotriva Rusiei în sectorul energetic, deoarece Franța are o cooperare cu Rosatom. Deci, în opinia mea, acest șut african l-a înfuriat în cele din urmă pe Macron", explică Gonciar.

Un al patrulea motiv poate să nu fie extern, ci intern. Președintele Franței, făcând declarații radicale, încearcă să câștige avantaje electorale.

"Macron se află la al doilea mandat prezidențial. După aceea, nu va mai avea dreptul să candideze pentru o funcție. Așa că trebuie să se gândească la ce urmează, la modul în care forța politică pe care a creat-o va continua să rămână la putere, cine va fi succesorul. Nu degeaba a făcut schimbări destul de serioase în guvern, l-a numit în funcția de prim-ministru pe destul de tânărul și ambițiosul Gabriel Attal (34 de ani), care are toate șansele să devină succesorul politic al lui Macron. Ba chiar și-a luat libertatea, în timpul unei polemici în parlamentul francez, să o acuze direct pe Le Pen cu care a avut o discuție. Acest lucru a provocat un șoc, pentru că înainte acuzațiile directe erau tabu", adaugă Vadim Triuhan.

Dar, în general, putem spune că asistența acordată Ucrainei este din ce în ce mai mult politizată atât în SUA, cât și în Europa, pentru a culege dividende pe "piața internă". Acest lucru ne permite să împărțim politicienii în două tabere: unii pledează pentru un sprijin maxim pentru Ucraina, inclusiv furnizarea de arme cu rază lungă de acțiune și posibila desfășurare de trupe, în timp ce alții încearcă să evite implicarea în război prin orice mijloace și se concentrează pe furnizarea, să zicem, de ajutor umanitar. Iar această discuție are loc pe fondul popularității tot mai mari a extremei drepte în Olanda, Austria și Slovacia, unde acestea ajung la putere. Iar partidul lui Marine Le Pen nu mai este forța marginală de acum zece ani, ci unul care unește dreapta, iar ratingul său este în creștere. Prin urmare, la următoarele alegeri, ea îi poate învinge pe liberali precum actualul prim-ministru francez.

Perspective realiste

Dar să ne întoarcem la ideea trimiterii de trupe europene în Ucraina. Pentru Ucraina, simpla menționare a acestui lucru este un succes, chiar dacă aceasta înseamnă desfășurarea lor la granița cu UE, lângă Belarus.

Există cu siguranță sprijin pentru această decizie în rândul ucrainenilor. De la începutul invaziei la scară largă, aprobarea aderării Ucrainei la NATO a crescut semnificativ și, în consecință, majoritatea ucrainenilor acceptă desfășurarea unui contingent străin pe teritoriul nostru.

Cu toate acestea, armata oricărei țări NATO este încă doar un plan. Alianța nu susține această idee, așa că soluția este încheierea de acorduri bilaterale.

Pe canalul său de Telegram, fostul ministru de externe ucrainean Pavlo Klimkin a menționat că sunt necesare anumite condiții pentru a pune în aplicare această idee. În special, o încetare durabilă a focului și o coordonare a tuturor acțiunilor cu aliații în ceea ce privește teritoriile ocupate, ceea ce ar însemna rezolvarea în continuare a conflictului doar prin mijloace politice.

"Dacă această decizie este luată și pusă în aplicare înainte de eliberarea completă, se va crea un scenariu "coreean" aproape clasic, cu prezența forțelor de ambele părți", a spus el.

Este vorba despre scenariul Războiului din Coreea din 1950-1953 și despre intervenția Statelor Unite și a coaliției pe care au creat-o, care a avut un mandat ONU. Această coaliție a salvat Coreea de Sud. Cu toate acestea, după ce linia frontului a fost stabilită, nu se mai punea problema victoriei, peninsula a fost împărțită, iar Statele Unite și-au lăsat contingentul în partea de sud. Conducerea sud-coreeană era împotriva unui astfel de armistițiu, dar Occidentul a insistat, folosind pârghii financiare și posibilitatea unui sprijin militar. În cele din urmă, acordul de pace nu a fost semnat niciodată.

"Capacitățile Franței nu sunt nelimitate. Am văzut în acordul de cooperare în materie de securitate semnat între Ucraina și Franța la Paris că Franța și-a propus să atingă pragul de 3 miliarde de euro în materie de asistență militară. În același timp, Germania și-a fixat un obiectiv de peste 6 miliarde de euro", spune Vadim Triuhan. El spune că, în ceea ce privește posibila desfășurare de trupe, nu este vorba despre corpuri de armată terestră sau brigăzi care vor fi aruncate imediat în luptă. "De fapt, președintele Macron a inițiat o discuție în cadrul continentului european potrivit căreia ar putea exista condiții în care europenii vor trebui să se angajeze în luptă directă și să lupte cu Rusia. El a spus ceea ce se gândește de mulți ani", adaugă el.

Pentru Ucraina, pe de o parte, o astfel de discuție este un semnal bun, pentru că războiul este pe ordinea de zi. Pe de altă parte, nu înseamnă că mâine francezii sau soldații altor națiuni vor sta alături de cei ai Kievului. Cel mult, guvernele statelor europene își vor încuraja cetățenii să se alăture serviciului în cadrul legiunii străine, creată în primele săptămâni ale invaziei pe scară largă a Rusiei în Forțele Armate ale Ucrainei”, este de părere Triuhan.

Mihailo Gonciar sugerează că Franța ar putea, să zicem, să desfășoare o escadrilă de avioane de luptă în estul Poloniei. Adică, vor avea sediul într-o țară NATO, dar vor îndeplini sarcini precum protejarea țărilor NATO de atacurile rusești cu rachete și drone. Adică, în acest fel, se va crea o umbrelă de apărare aeriană peste partea de vest a Ucrainei și Europa de Est.

Armele inovatoare ale industriei franceze de apărare care vor fi testate în Ucraina

Noile arme ale industriei franceze de apărare, mai ales cele anti-dronă, vor fi testate în timpul operațiunilor de apărare din Ucraina. Forțele Armate ale Ucrainei ar putea avea nevoie de...

Noapte de coșmar pentru apărarea antiaeriană ucraineană. Rușii au lovit cu mai multe tipuri de rachete și au folosit o tactică sofisticată

Rușii au folosit patru tipuri de rachete, inclusiv temutele Kalibr, în timpul unui atac masiv asupra Ucrainei care a avut loc sâmbătă, 27 aprilie, scrie presa ucraineană. În jurul orei...