Drama femeii taximetrist, in lupta cu viata si sistemul- Reportaj Ziare.com

Nu injura birjeste si nici nu tine bata de baseball in portbagaj. Inainte sa porneasca, te intreaba ce post de radio vrei sa asculti ori daca te supara geamul deschis. Marturiseste si ca barbatii sunt sceptici cand se urca la ea in masina.

Elena insa e veche in breasla, de mai bine de zece ani e taximetrista si nu se simte deloc complexata de indivizii care, cuprinsi de un val de misoginism vecin cu marlania, sunt convinsi ca o femeie nu poate manui bine o masina.

Are o pozitie cat se poate de ferma in ceea ce priveste ideile preconcepute. "Barbatii nu sunt soferi mai buni, insa sunt mai multi. Atunci cand gresesc, femeile sar in ochi, asta se intampla", explica taximetrista de 40 de ani.

Nu face nazuri si nici nu se fereste sa ia pe cineva in masina. Rare au fost cazurile in care a refuzat vreun client cu mutra mai dubioasa. "De meseria asta sa-mi fie frica? Mi-e frica de banci, mi-e frica de datorii, nu de clienti", spune Elena. Conduce sportiv, cu o mana pe volan, cu o alta pe schimbator.

Din cand in cand, isi pune palma batucita de la volan peste burtica. In cateva saptamani, urmeaza sa nasca al treilea copil. Se fereste sa taca, sa nu-si atrofieze mintea, spune femeia. In cazul in care clientul are chef de conversatie, raspunde. Daca nu, ea-si da seama imediat si-l lasa in plata lui.

"Ia uite-l pe asta cum se baga!". Soferita incetineste, deschide geamul. Ar spune ceva mai mult, dar se rezuma la un "nesimtitule". Se aprinde mai rau cand un alt sofer arunca un ambalaj pe strada. "Putreziciuni la nivel de atitudini", eticheteaza Elena gestul.

Drama femeii taximetrist

Cuvinte pentru a califica astfel de incidente, spune banateanca, sunt, slava Domnului, destule. Alta e dilema ei. Cand o femeie isi pierde sotul, se numeste vaduva. Copilul fara parinti ramane orfan. "Dar o mama care-si pierde copilul cum se numeste?", intreaba, mai mult retoric.

Ma gandeam ca am de-a face cu o manifestatie filosofica - tipica taximetristilor bucuresteni - care se incheie cu "facem la dreapta sau o luam pe sina de tramvai?". Bentita neagra din parul soferitei si poza cu o pustoaica vioaie, inramata si pusa la loc de cinste, pe bord, sunt insa indicii ca femeia vorbeste cat se poate de serios.

Taximetrista vireaza la stanga si intra pe o strada ingusta, unde cu greu au loc doua masini sa treaca una pe langa cealalta. Trebuie sa asteptam pret de cateva minute. Elena trage adanc aer din piept, mi se adreseaza respectuos, cu dumneavoastra, desi am cam jumatate din varsta ei. Ma intreaba daca vreau sa-i aud povestea. Buzele-i uscate se misca incet, amortite, rostind cuvinte parca pe care nimeni nu vrea sa le asculte.

In 2009, spune Elena, in ingramadeala de taxiuri si taximetristi fara maniere, ea era fericita. Avea acasa un copil - micuta Alexandra Patricia - si aflase ca este insarcinata a doua oara. Sarcina a decurs relativ normal in primele sapte luni, isi aminteste. Isi tine cateva clipe respiratia, aidoma cum fac copiii atunci cand trec pe langa un cimitir.

"O intorsatura ciudata a destinului a facut sa am contractii in luna a saptea, domnisoara", revine imediat la povestea sa. Imi spune ca a ajuns la Spitalul Universitar din Capitala. "Hemoragie cerebrala difuza, fat nascut mort", au iscalit atunci medicii pe certificatul constatator al decesului. Taximetrista isi ingroapa fata in palme, intr-o incercare de a-si ascunde vinisoarele rosii dispuse radial in jurul ochilor.

Elena stia ca are probleme cu RH-ul negativ. Medicul ginecolog care o supraveghea a trimis-o la zeci de analize costisitoare, insa, acuza acum femeia, nu a primit tratamentul care sa o ajute sa duca sarcina la bun sfarsit.

Puse in oglinda, insa, declaratiile mamei si cele ale doctorilor se bat cap in cap. Nici vorba de asa ceva, aveau sa se apare mai tarziu cei acuzati, care spun ca au urmat procedurile corecte. "Mi-au pus si mie viata in pericol, puteam sa mor si eu. (...) Faptul ca acel copil nu a respirat aerul nostru nu inseamna ca durerea este mai mica", isi aminteste Elena episodul din 2009. Lacrimile i se rostogolesc pana la baza bluzei inflorate.

Ia o pauza si incepe sa vorbeasca din ce in ce mai repede, parca se teme ca va trebui sa porneasca iar masina si nu apuca sa spuna sfarsitul povestii.

Isi aminteste ca dupa ce si-a inmormantat baietelul si dupa cateva zile de repaos, a iesit iar pe strazi, la volanul taxiului, bine lustruit si pe dinauntru si pe dinafara. I-a invatat fiecare particica, iar urechea ei prindea orice zgomot suspect la motor. Cand nu era la munca, isi strangea copilul la piept, Alexandra Patricia era singura ei consolare.

Doi copii pierduti intr-un an

Credea ca viata a incercat-o destul, insa drama prin care trecea Elena era departe de a se fi sfarsit. In vara lui 2010, cand abia isi stersese lacrimile de mama - imi spune Elena - a primit un telefon: Alexandra Patricia avea febra si trebuia dusa la spital. A ajuns cu fetita la camera de garda a Spitalului de Urgenta "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti.

O doctorita i-a prescris atunci copilei Nurofen si a diagnosticat-o sec cu "amigdalita pultacee". "A consultat-o superficial, nici macar nu a ascultat-o la plamani. O femeie iresponsabila, nu vreau sa mai ajunga si alti copii pe mana ei", se revolta taximetrista si acuza medicul de malpraxis. "Doamne ajuta sa nu mai pateasca si altii la fel", adauga Elena si priveste cu admiratie la matania care-i sugruma incheietura dreapta.

"Doua zile si jumatate, fetita mea a stat acasa. Vie", accentueaza soferita. "Vie, domnisoara", repeta, sa se asigure ca am inteles-o. Adauga ca, sub tratamentul prescris de medic, febra ii scazuse Patriciei. Insa un nou telefon urma sa ii sfasaie inima Elenei. Vestea i-a dat-o soacra fratelui sau, femeia pe care o platise, in acea zi, sa aiba grija de copila. Batrana a aruncat o patura peste micuta Alexandra Patricia si a sunat-o pe Elena, s-o anunte ca i s-a prapadit copilul.

Cauza decesului a fost o "pneumonie acuta", i-au spus ulterior si medicii, pe holurile reci ale institutiei.

"Deci, domnisoara, fetita mea a murit", spune soptit. Nu mai poate vorbi. Cand rosteste cuvantul "murit", o napadesc lacrimile. Rimelul i se scurge pe obrajii dati cu pudra. Ia un servetel din torpedou si se sterge, superficial insa, caci darale negre inca i se mai vad pe fata. Strange la piept poza Alexandrei Patricia si saruta smieros tabloul. "E cea mai de pret icoana a mea", marturiseste taximetrista.

Lupta cu sistemul

Mai are inca multe de povestit. Tonul incisiv si incrancenat ia locul lacrimilor. Imi spune ca dupa ce si-a inmormantat si al doilea copil, a decis sa mearga pana-n panzele albe pentru a-i face dreptate fetitei. Pentru a lamuri discrepanta dintre cele doua diagnostice - amigdalita pultacee si pneumonie acuta - taximetrista s-a adresat Colegiului Medicilor.

A primit un raspuns la mai bine de jumatate de an: medicul care a consultat-o initial pe copila nu a gresit, iar micuta s-a prapadit din cauza unei "pneumonii interstitiale", diagnostic nesustinut de niciunul dintre rapoartele efectuate de cei de la Institutul de Medicina Legala (IML).

"Rasunau pavilioanele de plansul meu, zadarnic am batut la usile institutiilor din sistemul de sanatate", isi aminteste Elena. A apelat pana la urma la autoritati, insa povestea taximetristei este la fel de incalcita ca parul ei. Politia si Parchetul au catalogat moartea copilului ei drept una suspecta, asa ca au deschis o ancheta, iar cei de la IML au efectuat o noua serie de analize.

Pentru ca Politia sa intre insa in posesia documentelor de la contra-expertiza, acte care ar fi elucidat cazul Alexandrei Patricia, trebuia platita o taxa suplimentara de 900 de lei. Autoritatile au dat din umeri, Politia nu are acesti bani, desi legal acestia se recupereaza in instanta, iar suma trebuia platita din buzunarul reclamantului.

Elena a facut rost de bani si a achitat taxele necesare. "Un client m-a ajutat, un avocat. Nu ma cunoastea, mi-a dat banii si am reusit sa platesc taxa", marturiseste Elena. Nici asta n-a elucidat moartea copilului sau. Acum, dosarul Alexandrei Patricia este blocat undeva intr-o sectie de politie. In zadar cere Elena explicatii, autoritatile ii inchid usa in nas.

Cine e vinovat?

"Cine e totusi vinovat?" o face pe taximetrista sa tresara. Elena o acuza pe soacra fratelui sau, femeia care avea grija de copila in ziua in care aceasta a murit. "Copilul meu se simtea rau, i-a zis ca nu poate respira. Nu era normal s-o duca la spital? Sau macar sa ma anunte pe mine, mama ei? I-a facut un ceai si a bagat-o in pat, a pus-o sa doarma. Cum a putut face asa ceva, domnisoara?", intreaba femeia, mai mult retoric.

Isi aminteste acea zi de 22 iulie de parca ar fi ieri. A ajuns acasa intr-un suflet. Batrana care primise bani pentru a o supraveghea pe fetita nici n-a vrut sa dea ochii cu Elena, "a fugit pe scari precum un hot". Invaluita de remuscari, batrana s-a sinucis cateva luni mai tarziu. "S-a spanzurat. Faptul ca si-a luat viata nu inseamna ca mi-a dat inapoi viata copilului meu", spune, rece, taximetrista.

Vina cea mai mare - continua Elena - o are insa doctorita care a gresit diagnosticul. "Corb la corb nu scoate ochii, vor s-o scoata basma curata si sa nu iasa vinovata intr-un caz de malpraxis", spune acum Elena.

In mai putin de o luna, va avea al treilea copil, dar nici nu concepe sa se incline in fata destinului. "Daca e nevoie, merg in sala de judecata cu bebelusul in brate". Dupa atatea incercari, taximetrista este de-un patetism molipsitor. Crede ca povestea ei este una despre "viata si lectiile ei, despre lupta si abandon, despre momente in care crezi ca ai pierdut totul si suferinta pentru care nu exista cuvinte". "Si totusi voi reusi pana la urma, domnisoara, sa-i fac dreptate copilului meu", accentueaza femeia taximetrist.

Contactati de Ziare.com, reprezentantii spitalului in cauza au refuzat orice comentariu.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...