Sughitul oligarhului de Zombielands (Opinie)

Exista o seama de perspective ignorate de Liviu Dragea si pensionarii de intelligence ce-i fac punctajul strategic de un an incoace. Cum ar fi, spre exemplu, figuratia de pantomima din Washington D.C. in care Liviu Dragnea a jucat fara a intelege mare lucru din decor si personaje.

Doar pentru a declara mai apoi la intoarcerea in tara ca seful statului aclamat in strada de cetatenii Bucurestiului, ales cu de doua ori mai multe voturi decat cele primite de partidul lui Dragnea la ultimele alegeri, se ocupa cu organizarea de lovituri de stat in timpul liber.

In acelasi timp, noi perspective ar putea fi deschise de incapacitatea lui Dragea & Co. de a intelege ca este inacceptabil ca un stat ca Romania sa fie transformat intr-un stat esuat, capturat de mafie, precum Republica Moldova.

Suspendarea de facto a Romaniei din arhitectura institutional-legala a organizatiilor euro-atlantice va crea conditii favorabile pentru evolutii dramatice si dinamice, similare celor din Ucraina intre 2008-2014.

Apartenenta la zona gri a continentului vine la pachet cu deschiderea simultana a ambelor sensuri ale parcursului, nu doar de la democratia liberala a statului de drept la democratia liiberala a oligarhiei, ci si retur.

Si in acest context va fi mereu surprinzator cum hotii ce si-au pacalit prea mult norocul si mult prea multi oameni cinstiti se cred in general imuni in fata altora capabili sa foloseasca mijloace similare.

Prin legiferarea flagranta a raptului patrimonial din domeniul public si consacrarea impunitatii de jure a oligarhiei, preconizata de ordonantele gratierii si modificarii de Cod Penal, la pachet cu uzurparea inainte de termen a functiei presedintelui Iohannis, se va crea, printre altele, si o sansa istorica relativ nesperata pentru o reglare posibil definitiva a conturilor cu beneficiarii sistemului creat de Ion Iliescu dupa mineriadele din 1990-1992.

Daca actuala agenda antistatala si antidemocratica preconizata de conducerea PSD-ALDE va fi implementata pana la capat, jocul va escalada proportional cu mizele, iar restabilirea echilibrelor constitutionale va deveni in viitor posibila doar prin mijloace radicale, in ordine, dupa cum urmeaza: revolta populara, revolutie, lustratie, exproprierea marilor averi nejustificabile, insotita de pedepse exceptionale, exemplare, lipsite de clementa retroactiva a legii penale mai favorabile.

Imposibile in conditiile Constitutiei actuale, insa perfect posibile in conditiile alunecarii statului roman in zona gri de Zombielands, din care fac parte Balcanii, Ucraina, Georgia, Moldova si alte state post-sovietice, ce prezinta un joc politic mai deschis si mai flexibil.

Pentru oligarhii romani neavizati merita subliniat ca si oligharhii rusi se bucurau si se bucura in teorie de protectia CEDO si a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, insa din motiv de domnul presedinte Putin acest lucru nu le-a fost de prea mult folos (cu notabila exceptie partiala a cazului Yukos-Khodorkovsky).

Iar in ceea ce priveste UE si NATO, fiind deja cunoscut apetitul oligarhilor romani pentru eliberarea de acestea si dorinta de a se afla in afara acestor organizatii, acestia chiar nu au a se teme ca vor exista constrangeri ori apeluri de la aceste organizatii pentru protectia drepturilor domniilor lor si ale familiilor lor extinse, dupa ce au binevoit a parasi incinta cu tara si popor cu tot.

Arbitrariul invita arbitrariul, iar curentii apelor tulburi nu au obiceiul de a da socoteala poporului, atata vreme cat va fi loc de prezentat capete frumos infipte in tepi.

Modelul a fost aplicat cu succes la Moscova dupa anarhia oligarhilor din regimul lui Boris Eltin. Si cum lumea politica a Bucurestiului este mai degraba, ca mentalitate, si din motiv de Ceausescu, mai aproape de Moscova decat de suratele ei din fosta lume comunista, nu va plange nimeni pentru oligharhii ce golesc de continut formele constitutionale si submineaza sistematic autoritatea legilor drepte prin reglementari injuste, selective si preferentiale.

Mai ales cand singura garantie de supravietuire a acestora va ramane exercitiul fortei arbitrare pentru a asigura permanentizarea propriei lor impunitati.

Context in care e util de observat ca forta pura, discretionara si personalizata e instabila prin constructie, fiind rezultanta compunerii unor dinamici dependente de competenta si calibrul actorului principal, de forta sistemului de patronaje ce il capaciteaza si de conditiile ecosistemului politico-social, in care cei doi factori antementionati evolueaza.

Doar prin forta unei ideologii de mase suficient de solide si prin crearea de birocratii relativ puternice, functionale, poate aceasta substitui partial lipsa de legitimitate generata de absenta unui dialog democratic robust cu ansamblul societatii. Si chiar si atunci, e nevoie de o societate suficient de traumatizata pentru a se putea garanta perpetuarea cu succes a experimentului.

Pentru cei care se uita cu speranta la Turcia, experimentul e doar la inceput si sfarsitul se prefigureaza prost. Mai prost decat isi inchipuie fostul primar al Istanbulului ce declara cu spontaneitate ca "democratia e ca un tramvai, te dai jos din el cand ai ajuns la destinatie".

Or, in aceasta privinta, Romania nu are totusi un istoric prea convingator in realizarea unei verticale a puterii eficiente. Ultimul experiment-om (sau om-experiment, depinde de perspectiva) ce a esuat in aceasta directie, Nicolae Ceausescu, a sfarsit impuscat langa zidul unitatii de tancuri din Targoviste, in ziua de Craciun a lui 1989, ca fost sef de neconstestat al unui stat slab, dezbinat si cvasi-esuat, ramas repetent si intre scaune la momentul marilor reasezari de placi tectonice din anii 1989-1991.

Punct in care trebuie sa reamintim ca succesul lui Ceausescu avea totusi la baza un sistem de patronaj temeinic institutionalizat oficial, un aparat represiv extensiv patruns de constiinta propriei impunitati si o societate reeducata durabil prin efortul prealabil al unei prime generatii de stalinisti romani ce au beneficiat de asistenta nemijlocita a tancurilor lui Stalin si a consilierilor sovietici.

Prin comparatie cu zestrea lui Ceausescu si cu vremurile predictibile, fara Internet si noua anarhie globala, in care acesta isi facea de cap cu un popor intreg si cu un stat slab, zombificat, Liviu Dragnea e acum liber sa aprecieze la ce categorie crede el ca (se) joaca in Romania.

Gabriela Firea: ”Mă bazez foarte mult pe bucureşteni, pe cei care sunt nemulţumiţi de ineficienţa actualului primar” VIDEO

Gabriela Firea, candidata PSD la Primăria Capitalei a afirmat că este optimistă şi convinsă că bucureştenii doresc un primar dinamic, eficient, care să fie permanent pe teren, în mijlocul...

Firea la depunerea oficială a candidaturii pentru Primăria București: ”Propunem o colaborare cu toţi colegii de la sectoare, indiferent de culoarea politică” VIDEO

Gabriela Firea a declarat duminică, 28 aprilie, la depunerea candidaturii pentru un nou mandat de primar general al Capitalei, că ea şi echipa sa propun o administraţie dinamică şi o...