Ce șanse sunt să-ți refaci viața după un divorț când ai copii: "Mentalitatea aia, fraiere, crești copilul altuia, e încă bine îngropată în mintea bărbaților"

Numărul românilor care divorțează aproape că s-a dublat în ultimii 30 de ani în Romania. Rata divorțurilor a ajuns la 30 la sută. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică din prima parte a acestui an, avem un divorț la 3,5 căsătorii, în condițiile în care în anii 90 se înregistra unul la șase căsătorii.

Aproape 23.000 de familii de români s-au separat, anul trecut, prin divorț.

În comparație cu alți europeni, stăm rău și la durata a căsătoriilor care se încheie după nici 10 ani de relație.

"E greu să iți refaci viața cu unul doi copii?"

Mulți dintre cei care divorțează încearcă să o ia de la capăt cu o nouă relație. Situația este mai dificilă pentru cei care au și copii, în urma căsătoriei la care au renunțat.

Este tema de discuție lansată de un român pe un grup de pe Facebook.

"E greu să iți refaci viața cu unul doi copii?! Ca bărbat și ca femeie", a scris acesta pe grupul Silviu Iliuta -cronici pe bune.

"E ca la loz in plic!"

În comentarii, mulți sunt de părere că este destul de dificilă o nouă relație atunci când la mijloc sunt și copii.

"Nu intră în viața cuiva dacă nu ești dispus/ă să te implici în relație, să lucrezi la ea, să te adaptezi la situațiile necesare creșterii ei. Copiii au părinți, cei biologici, tu vei avea rol secundar sau deloc, nu poți pune în cârca cuiva niște atribuțîi ce nu îi aparțin.

Sintagma "să îți refaci viața" trebuie să dispară din mentalitatea noastră, viața merge înainte cu bune cu rele, cum ți-o așterni.

Orice este posibil, depinde de implicare și ce sentimente te animă...cu voință, respect, comunicare și omul potrivit."

"Aici e ca la loz în plic!"

"Eu mi-am refăcut viața, după decesul soțului meu. Aveam 29 de ani când am rămas văduvă cu doi copii, unul de 8 ani și celălalt de 4 ani. Mi-a trebuit curaj, dar am reușit. Cu actualul soț mi-am crescut copiii frumos și pentru asta, îi mulțumesc. Tind să cred că mai există oameni, în lumea asta nebună."

"Eu mi-am stricat viața cu căsătoria. Mi-am refăcut -o divorțând. Nu regret nicio clipă că am divorțat. Regret că am așteptat cam mult înainte să o fac. Copilul este cu mine, oricum am crescut -o absolut singură și în curând... va fi tot puiul meu drag, dar considerat adult."

"Stai cuminte, căsătoria e frumoasă, dar e prea lungă! Dacă ai scurtat-o, trăiește liber! Mai răruț că-i mai drăguț! Weekend, concedii, spectacole și alte ieșiri frumoase. Nu îți trebuie bucătăreasă, iei mâncare la pachet. Poate nu m-am exprimat corect, eu am 40 de ani de căsătorie. Nu e totul roz, dar nu m-aș mai fi recăsătorit dacă divorțam. Și nu am copii.

Am zis, nu te lua după mine, sunt vărsător și iubesc libertatea!"

"E greu, clar... Am cunoscuți care au încercat, încearcă."

"Ca sfat, dacă mai ai și un copil, doi și tot vrei să sări din lac în puț asigură-te că partenerul șție că tu vii la pachet cu un kinder! Și dacă vezi că nici măcar nu-și dă silința, măcar de ochii lumii, să fie alături de copilul tău apoi lasă-l. Că multe/ mulți se aruncă cu capul gol înainte și uite așa iau naștere traumele..ale copiilor, zic."

"Este greu și depinde mult și de vârsta copiilor, câți sunt, cât de prinsă ești cu toate îndatoririle. Nu ai libertatea de a exprima ce simți când îți vine, de a trăi clipă când îți dorești, devine dificil să fii spontan fără să ai un sentiment că poate neglijezi pe una dintre părți. E un exercițiu, necesită un bun echilibru și înțelegere."

"Copiii nu-s vinovați de greșelile părinților, orice e posibil dacă există voință, implicare și dragoste sinceră din partea amândurora, copiii se educă și vor asculta de părinți."

"Eu sunt fericit singur, așa că viață mea-i completă și nu trebuie refăcută."

"Eu am divorțat de 3 ani, 1 copil...gândesc cam la fel. Și m-am obișnuit singură, plus că nu mai fac aceleași compromisuri pe care le făceam acum 20 de ani, standardele sunt altele...și e greu să găsești pe cineva care să îți accepte situația, să te susțină și să aveți și lucruri în comun. Nu e imposibil să-ți refaci viața, doar că e mai dificil din punctul meu de vedere."

"Eu abia îi suport pe ăștia ai mei în casă, darmite să-mi vină vreunul cu vrun puradel răsfățat."

"Pe lângă faptul că tu ca părinte poți să iei decizii greșite față de copiii tăi, venind din partea 'externă' vor fi văzute incorecte și probabil atât tu cât și copiii, poate veți vedea un 'interes' ascuns în asta.E greu că cineva din exterior să fie acceptat în totalitate, deși și pt persoană respectivă nu ar fi ușor să accepte să investească (din toate punctele) în membrii străini.Cu bune și cu rele, eu cred că este foarte greu."

"Se poate! Dacă adulții se iubesc și se acceptă ei însuși...restul vine de la sine...și se poate recrea o nouă familie!"

"Eu sunt mama vitregă de 10 ani. Îmi iubesc copiii și nu m-am gândit vreodată că nu sunt ai mei. Contează f mult că să fiți pe aceeași lungime de undă, să nu va submimati autoritatea ( ...nu-l certa că e al meu...) Se poate!"

"Nu este greu, dar dacă ești limitat în gândire, mai bine spune pas și nu încurcă viață nimănui. Când iei o mama singură, trebuie să știi că acea femeie nu este că toate celalalte. Este mult mai aprigă în apărarea copilului, copilul va fi mereu pe primul plan, mult mai independența și îți trebuie răbdare până învață să împartă responsabilitățile cu ține. Copilul acela se va atașa de ține și dacă nu ești pregătit, nu întră în viața lor. Valabil și acolo unde singurul părinte este bărbat."

"Soțul meu are un copil din prima căsnicie, și sincer din partea mea chiar nu au fost probleme Copilul nu are nici o vină că ei nu s- au înțeles Acum,avem doi copii împreună și viață merge înainte Trebuie doar să nu te cramponezi de situație prea tare Și așa viață asta este așa cum este."

"În România e mai greu, datorită concepțiilor învechite și factorilor economici într adevăr în țările mai dezvoltate nu există toate piedicile acestea, eu m am căsătorit din nou după 20 de ani de persoană independentă, am fost eu mai greu să mă acomodez noului statut, am doi copii ai mei...oferte cu români am avut nu știu cum ar fi fost dacă aș fi încercat ..am avut un prieten 7 ani am fost împreună, erau rapoarte bune cu familia lui (părinți, frații) și copiii mei, îi mulțumesc pentru multe, dar nu a fost să fie, soțul pe care îl am are și el două fete, cât erau tineri copiii erau toți acasă cu noi, aveau 18 și 17 ani, același an de naștere, acum sunt la casele lor toți."

"Se poate cu efort, înțelegere, susținere, respect și voință din partea amândurora! Puiuțul meu avea 4 ani când l-a cunoscut pe tatăl ei adoptiv, acum puiuțul nostru are 12 ani. Când cineva intră în viață ta, în situația asta trebuie să știe la ce se înhamă, nu e ușor dar se poate!"

"În primul rând cred că este nevoie ca ambii parteneri să înțeleagă ce înseamnă să fii părinte, inclusiv faptul că fiecare individ implicat este o persoană diferită. E un test de individualitate la care mulți eșuează chiar și într-o relație obișnuită. Dacă este cineva care încearcă să-și impună propriile sale idei și, mai rău, creând un triunghi - atunci vor eșua. Adică, practic, nu e vorba de a creea o singură relație funcțională, ci mai multe: cea de cuplu, cea de părinte-părinte și părinte-copil. Sau... alegi calea simplă: nu te interesează de copiii care nu sunt "ai tăi" și te implici doar în cea de cuplu."

"E greu dar nu imposibil,totul e că adulții să aibă aceeași direcție în viața lor,să își dorească cu adevărat și copiii celuilalt și să nu îi perceapă că pe o povară sau un bagaj de mână."

"Mi-am refăcut viața cu 3 copii. Cred că în România e mai greu. Mentalitatea aia ‘fraiere crești copilul altuia’ e încă bine îngropată în mintea bărbaților și cu greu trec peste (nu toți)."

"Eu am stat singură 4 ani cu fetița mea încă de la naștere. După 4 ani mi-am găsit jumătatea. Avem 7 ani împreună și s-a mai adăugat o fetiță, deci avem 2 fete, suntem fericiți, sănătoși și ne iubim super mult."

"Cred că e ceva ce depinde de la caz la caz. Depinde dacă celălalt părinte este prezent, cât de mult se amestecă în viață voastră. Ce așteptări are un părinte de la partener - să fie un părinte pebtru copil sau pur și simplu un adult care să îl iubească, să fie responsabil financiar pentru copil, să fie responsabil cu creșterea și educația copilului. În teorie, nu e greu, nu. Dar în practică, sunt mulți factori de care trebuie să ții seama. Și toate aceste discuții, cred eu, trebuie purtate înainte de a te implică într-o relație serioasă."

'Când iubești pe cineva și vrei să faci parte din viață lui/ei, îl/o iubești cu toate,, dotările": copii, părinți, frați/surori. "

Bărbat de 45 de ani reținut după ce a încălcat ordinul de protecție emis pentru că-și agresase fosta soție

Un bărbat de 45 de ani din Craiova a fost reţinut pentru 24 de ore după ce a încălcat ordinul de protecţie care fusese emis pentru că îşi agresase fosta soţie. Reprezentanţii...

Lecția de viață a unei românce care îi va pune pe mulți pe gânduri. "Vedeți dacă nu cumva aveți chiar tot ce vă trebuie"

Majoritatea oamenilor se află într-o alergătură continuă, din dorința de a avea mereu mai mult. Adesea ne comparăm cu cei din jur și avem o stare de insatisfacție legată de viață. Unii...