Dreptul fundamental de a bate campii

Un fost ministru de Externe afirma deunazi ca V. Ponta a plecat de la Palatul Victoria ca urmare a unei lovituri de stat, ceea ce ne-ar readuce... in epoca lui Carol al II-lea.

Cu doua zile inainte, un cantaret relativ cunoscut, apropiat al fostului premier, sustinuse si el ca presedintele ar fi premeditat drama din clubul Colectiv, pentru a-si impune guvernul.

Cele doua declaratii au picat la tanc: tocmai se reluase discutia despre matrapazlacul prin care puscariasi celebri isi diminueaza pedepsele pentru coruptie publicand carti, recunoscute ca stiintifice.

Sa fie oare notorietatea izvorul unui drept inedit, acela de a bate campii? Ofera dreptul cu pricina acces privilegiat la libertate, daca se materializeaza in volume cu autori aflati in spatele gratiilor? Daca vrem sa-ntelegem ceva din toate astea, e bine sa privim fiecare situatie in parte.

In primul caz, e vorba despre o cariera post-decembrista relativ tipica. Cel care vede astazi revenirea la dictatura carlista n-a fost mereu cunoscut publicului larg. A capatat notorietate atunci cand, in 1990, ca tanar ministru urcat pe valul Revolutiei, se revolta impotriva... formulei chimice a apei, cerand interventia urgenta a Primariei, pentru a restabili egalitatea dintre atomii de oxigen si cei de hidrogen.

Nu e gluma, chiar asta voia! In loc sa-l cenzureze, partidul din care facea parte l-a incurajat. Peste sase ani, ipochimenul capata portofoliul Externelor, iar peste alti zece era ales in Parlamentul European.

De la Strasbourg, el explica doct ca presedintele de atunci e necesarmente tiran, fiind la origine tatar. Nici asta nu i-a oprit ascensiunea. Dimpotriva. A fost sprijinit politic, ba chiar a sperat, la un moment dat, ca va putea ocupa o inalta pozitie in cadrul Comisiei Europene.

N-a fost sa fie, dar omul nostru nu s-a lasat. Nici macar dupa ce a fost prins trisand si cerand bani, ca deputat european, pentru a vota intr-un anumit fel...

Intors acasa, e constant invitat, ca expert, sa se pronunte in chestiuni politice. De ce? Talentul de a spune enormitati trebuie probabil exploatat la maximum. N-am alta explicatie, nu cred sa existe alta.

Al doilea caz e diferit, chiar daca se integreaza si el foarte bine in patologia post-comunista. E vorba despre atractia exercitata de asa-numita teorie a conspiratiei, care, la drept vorbind, poate fi orice, dar nu teorie. De ce are succes? Fiindca e mult mai comod - intelectual vorbind - sa postulezi un aranjament de culise, fie el si odios, decat sa faci efortul de a identifica adevaratele cauze ale unui fenomen sau responsabilii unei actiuni.

In politica, recursul la conspiratii e frecvent, mai cu seama printre perdanti. Nu ei sunt responsabili, ci ceilalti. Manevrele cinice ar explica orice esec. In cazul Colectiv, postularea unei intentii criminale din partea presedintelui tarii nu e doar o nesocotire grosolana a bunului simt, ci si o lezare a demnitatii victimelor.

Culmea e ca asta vine din preajma fostului premier, care declara el insusi ca nu poate calca peste cadavre, atunci cand vine vorba despre politica. Incurcate sunt caile conspiratiei...

Last but not least, cartile scrise de condamnati. Intr-o tara ale carei universitati se chinuie sa intre in top 500 mondial, standardele sunt, de fapt, foarte joase. Asa a aparut stiinta scrisa in puscarie. Insi agramati, odata ajunsi dupa gratii, semneaza texte care le dau dreptul de a fi eliberati mai repede. S-au gasit si universitarii care sa gireze impostura, ca si edituri care sa scoata bani din asemenea operatiuni.

Totul pare sa fie justificat de notorietatea "autorilor". E de remarcat apoi ca, la fel ca si-n cazul dezbaterii despre boala plagiatului in randul politicienilor, jurnalistii au fost, in mai mare masura decat universitarii, activi in denuntarea fraudei.

Noul ministru al Justitiei a anuntat ca va interveni. Sa vedem ce inseamna asta. Viteza de reactie nu pare sa fie importanta pentru actualul Executiv. Nu-mi face placere sa reamintesc ca, la doua luni de la dezvaluirile publice despre plagiatul ministrului Toba, acesta e inca in Guvern. De ce, Dacian Ciolos?

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Marcel Ciolacu, după ce a scos Buzăul din Moldova: ”Sunt român, mama era din Tecuci...”

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a revenit cu precizări după ce a declarat că ”Buzăul nu e în Moldova”. Afirmația a fost făcută în legătură cu autostrada care va lega Moldova de...

Strada surpată la Slănic s-a construit peste o mină. Ciolacu: ”Ce vreţi să fac? Să ştiu unde s-au făcut drumurile peste mine?”

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a afirmat, întrebat despre situaţia de la Slănic, Prahova, unde o stradă s-a surpat, formându-se un crater de doi metri, că a fost făcut un drum peste o mină....