Plagiatul la nivel inalt: cazul Ponta vs cazul Guttenberg - Interviu

Reactia fireasca a premierului roman in fata acuzatiilor de plagiat aduse de revista Nature ar fi fost sa vina cu argumente solide ca teza sa de doctorat este originala, nu sa se ascunda in fata unui raspuns al Guvernului plin de greseli, subliniaza Vlad Cojocaru, un tanar cercetator roman aflat de ani buni in Germania, la Max Planck Institute for Molecular Biomedicine.

Invitat de Ziare.com sa faca o paralela intre scandalul de plagiat al fostului ministru al Apararii, Karl Theodor zu Guttenberg, si cel al premierului roman Victor Ponta, Vlad Cojocaru ne-a explicat mai intai ca in cea mai puternica tara a Uniunii Europene furtul intelectual este cu totul accidental, iar cele cateva scandaluri publice au avut in centrul lor tot politicieni, ca si in Romania.

Universitatile germane sunt institutii cu un statut moral foarte inalt, cu o reputatie care nu le permite sa tolereze frauda intelectuala, adauga el.

Pe de alta parte, ministrul Apararii Karl Theodor zu Guttenberg a fost supus unei presiuni publice tot mai mari pana cand a decis sa demisioneze, chiar inainte de finalizarea anchetei Universitatii din Bayreuth, care a si decis sa ii retraga formal titlul de doctor, ne-a explicat interlocutorul nostru.

Vlad Cojocaru este de parere ca mai grav si mai compromitator decat cazurile in sine de plagiat ar fi lipsa de reactie a universitatilor la care cei acuzati si-au dat doctoratul. Acestea ar trebui sa finalizeze rapid anchetele si sa isi exprime public pozitia.

El crede ca, daca se stie nevinovat, premierul Ponta ar trebui sa demonstreze rapid acest lucru si sa ceara retragerea articolului defaimator din Nature, putand chiar sa dea revista in judecata.

Vlad Cojocaru ne-a povestit cu cata munca si emotii si-a obtinut doctoratul in Biologie Moleculara, lucrand deseori mult peste program, pe salariu de jumatate de norma, dar alaturi de oameni de stiinta exceptionali. Tocmai de aceea, furtul intelectual este de neconceput pentru el.

"Romania nu are nevoie de politicieni doctori, dar are nevoie de oameni cu un statut moral inalt, de incredere, daca vrem schimbari adevarate in viitorul apropiat", subliniaza Vlad Cojocaru, care nu ezita sa puncteze cele mai importante si mai urgente masuri care ar trebui luate pentru ca cercetarea din tara noastra sa evolueze cat mai repede in directia cea buna.

Incercati sa ne explicati, pe cat posibil, cum gandesc germanii atunci cand exista suspiciuni de furt intelectual, indiferent la ce nivel? Ce se intampla daca esti prins ca student copiind la examene sau la alte proiecte sau referate?

In general, in Germania autonomia universitara este sfanta si deciziile se iau de fiecare universitate in parte. Din punct de vedere legal, nu va pot spune exact care sunt consecintele, dar am gasit un articol ilustrativ, aparut in 2009 in Sueddeutsche Zeitung (unul dintre cotidienele reprezentative din Germania), in care se precizeaza ca pedepsele pentru frauda in examene pot varia intre descalificarea din examenul respectiv, imposibilitatea de a mai sustine acel examen si chiar exmatricularea.

Mai important este insa ca, in Germania, studentul se gandeste in primul rand ca invata pentru viitorul lui, nu pentru nota la examen. Studentii nici nu prea isi imagineaza de ce ar trisa la un examen.

La nivel de doctorat, fenomenul fraudei este si mai putin intalnit. Totusi, mai exista cazuri de frauda, unele dintre ele descoperite recent la anumiti politicieni. Aceste cazuri sunt insa rapid rezolvate de universitatile care au acordat doctoratele respective.

Universitatile sunt in general institutii cu un statut moral foarte inalt, cu o reputatie care nu le permite sa tolereze frauda intelectuala.

Exista softuri antifrauda in intreg sistemul universitar?

In general, frauda nu este o preocupare majora pentru ca fenomenul este restrans si intreaga activitate academica se bazeaza pe incredere. Din aceasta cauza, fenomenul este uneori ignorat. Eu nu am auzit de folosirea softului antifrauda pana de curand, odata cu aparitia cazului ministrului Apararii Karl Theodor zu Guttenberg.

Ca urmare a acestei partiale ignorari, spiritul academic nu este transmis prin educatie in masura in care poate ar trebui sa fie. Cred totusi ca, odata cu explozia publicatiilor electronice, lucrurile se vor schimba pentru ca va deveni foarte important ca toti cei ce scriu articole ce apar in mediul online sa inteleaga notiunea de plagiat, de furt intelectual.

Din cate ati vazut in presa germana, de ce a demisionat ministrul german al Apararii? A fost obligat de lege sau de presiunea opiniei publice?

Fara indoiala a demisionat din cauza presiunii opiniei publice. De la inceputul scandalului si pana la demisia sa, toata mass-media din Germania (indiferent de culoarea politica a anumitor televiziuni si ziare) s-a concentrat exclusiv pe acest subiect si a pus o presiune ce crestea de la o zi la alta.

Universitatea din Bayreuth a facut foarte rapid o ancheta si i-a retras titlul imediat. Dar demisia sa a venit chiar inainte de retragerea titlului.

Ponta risca sa piarda titlul de doctor - Universitatea Bucuresti analizeaza acuzatiile de plagiat

In aceste conditii, credeti ca scandalurile de plagiat de la Bucuresti, Mang si Ponta, afecteaza reputatia cercetarilor romani, indiferent unde lucreaza ei, in tara sau peste hotare? Ati discutat vreodata despre acest subiect cu cei alaturi de care lucrati, conationali sau nu?

Deocamdata in Romania sunt doi politicieni acuzati de plagiat, in Germania au fost deja trei-patru cazuri in ultimii doi ani. Nu stiu cat de mult afecteaza in acest moment aceste doua cazuri singulare comunitatea stiintifica romaneasca in ansamblul ei.

Cred ca vom avea o problema majora daca vor aparea multe alte cazuri si daca se va dovedi ca frauda este o boala raspandita larg in mediul academic din Romania.

Ce ar afecta insa si mai tare decat cazurile in sine ar fi lipsa de reactie a universitatilor de unde provin aceste cazuri. Un semnal excelent pe plan international ar fi dat daca universitatile ar dovedi promptitudine, ar initia si solutiona rapid ancheta la fiecare caz semnalat si ar da un verdict corect si transparent. Asta ar usura misiunea Consiliului National de Etica.

In Germania, organismul similar CNE nici nu se ocupa de frauda academica, universitatile sunt cele care dau verdicte definitive.

Bineinteles, aceasta presupune ca universitatile ancheteaza cazurile cu profesionalism, strict pe baza documentatiei, fara influente politice sau de alta natura.

In ce masura si in ce sens un verdict clar de plagiat, care ar putea fi dat de autoritatile statului in cazul premierului, ar afecta reputatia Romaniei ca tara? Victor Ponta a declarat ca nu se agata de titlul de doctor, este gata sa renunte la el, dar nu isi va da demisia din fruntea ZGuvernului pentru ca totul i-a fost pus la cale de presedintele Traian Basescu.

Un verdict de plagiat in acest caz ar afecta in primul rand credibilitatea, reputatia si imaginea domnului Ponta. Ma intreb daca ar mai putea purta discutii la nivel inalt cu alti sefi de stat si de guvern in conditiile in care acestia din urma ar sti despre verdictul de plagiat.

Implicit, Romania ar fi afectata de lipsa de credibilitate a prim-ministrului pe plan international.

Nu vreau sa comentez declaratiile politice ale domnului Ponta, insa ceea ce mi s-a parut foarte grav a fost replica politicianista la articolul din Nature (una dintre cele mai prestigioase reviste internationale de stiinta). Domnul Ponta in loc sa trimita o scrisoare autorului articolului in care sa aduca argumente solide ca teza sa de doctorat este originala si ca si-a meritat titlul, s-a ascuns in spatele unui raspuns al Guvernului Romaniei plin de greseli gramaticale si de limbaj in care totul era pus pe seama unui complot politic, iar revista Nature era acuzata ca face jocuri politice in Romania. Ma intreb oare ce interese ar putea avea Nature in politica din Romania?

Guvernul Ponta, scrisoare cu greseli catre revista Nature (Video)

Guvernul confirma scrisoarea plina de greseli trimisa catre Nature

In mod normal, un om nevinovat sau un om care a gresit din diverse motive iese demn in public, aduce documentele si argumentele care sa dovedeasca ca este nevinovat sau ca, desi a gresit in anumite locuri, teza lui nu-si pierde originalitatea.

De asemenea, cere retragerea articolului din Nature si scuze din partea autorului acelui articol (sau chiar il da in judecata).

Din pacate pentru domnul Ponta, reactia la articolul din Nature nu i-a adus nici o simpatie. Dimpotriva, eu cred ca, cel putin pe plan international, i-a daunat la fel de mult ca si articolul initial care il acuza de plagiat.

Demisia domnului Ponta din orice functie publica ar fi fost (ar fi) in primul rand un semnal de demnitate din partea dansului. S-ar pune la dispozitia celor care sunt abilitati sa dea un verdict in cazul sau, iar daca ar dovedi ca e nevinovat si ar obtine un verdict in acest sens, s-ar putea intoarce triumfal in politica.

In schimb, daca verdictul este ca dansul a plagiat, trebuie sa urmeze pas cu pas evolutia domnului zu Guttenberg si sa paraseasca politica si chiar sa renunte la expunerea publica definitiv.

Romania nu are nevoie de politicieni doctori, dar are nevoie de oameni cu un statut moral inalt, de incredere, daca vrem schimbari adevarate in viitorul apropiat.

Care este, in opinia dumneavoastra, scopul unei lucrari de doctorat? Povestiti-ne pe scurt cum a decurs pregatirea examenului in cazul dumneavoastra, cati ani de munca au fost, cate ore petrecute in laborator, cate lucrari consultate...?

Scopurile unei lucrari de doctorat pot fi multiple. Intre ele, as aminti: cercetarea si aflarea raspunsurilor la anumite intrebari esentiale intr-un anumit domeniu, aprofundarea cunostintelor in domeniul de studiu ales, dorinta de a urma o cariera academica (acest scop este o urmare fireasca a celor doua enuntate anterior).

In cazul meu, au fost 4 ani de licenta la Universitatea de Vest din Timisoara (specializarea Fizica-Chimie) si jumatate de an de masterat la aceeasi universitate, unde am avut placerea si privilegiul sa-l cunosc pe Tudor Oprea (coleg in asociatia Ad Astra, actualmente profesor la Universitatea din New Mexico).

Am continuat cu un an pregatitor in cadrul unui program de masterat/doctorat (specializarea Biologie Moleculara) la universitatea din Goettingen, Germania (program organizat in colaborare cu societatea Max Planck), unde am fost acceptat pe baza unui interviu luat la Bucuresti de catre Thomas Pieler, un profesor renumit de la universitatea din Goettingen.

A urmat un examen foarte dificil pentru acceptarea la doctorat la care am ocupat locul 6 din 20 de studenti acceptati din toate colturile globului, si aproape 4 ani de doctorat (lucrand norma intreaga si de multe ori mult peste program pe salariu de jumatate de norma) la institutul Max Planck pentru Chimie Biofizica din Goettingen, unde am fost discipolul lui Thomas Jovin, un om de stiinta extraordinar cu o cariera ce are radacini in Argentina, Maxico, si SUA.

Examenul in sine a fost o sustinere cu public a dizertatiei. Au fost emotii atunci, dar acum pot spune ca, de fapt, examenul nu a fost un obstacol foarte mare, mult mai importanti au fost anii in care am dezvoltat proiectul la care am lucrat.

In timpul doctoratului, am reusit sa public doua articole ca si autor principal in reviste deosebite, poate nu cele mai renumite per ansamblu, dar in orice caz printre cele mai renumite in domeniu, si alte doua articole ca si colaborator.

Pare putin, unele CV-uri din Romania au si zeci de publicatii in timpul doctoratului (cele mai multe in reviste inexistente pe plan international), dar sunt mandru ca am publicat in reviste foarte bine cotate. De cele mai multe ori, putine publicatii bune fac mult mai mult decat multe publicatii necitite de nimeni.

O treime dintre parlamentari au titlul de doctor - PSD are cei mai multi

De ce ati ales sa va continuati cariera in alta tara?

Am ales sa plec din Romania dupa ce l-am cunoscut pe Tudor Oprea si mi-am dat seama ce inseamna sa fii un om de stiinta respectat si mandru de munca ta. Mi-am dat seama ca in Romania ar fi fost foarte greu sa-mi urmez visul de a face cercetare la nivel inalt.

Conditiile erau catastrofale in anul 2000 cand am plecat. De multe ori, acasa suntem judecati ca am plecat, dar eu cred ca de fapt noi, cei plecati, suntem un castig pentru cei de acasa, chiar si daca nu ne mai intoarcem. De multe ori, cei de acasa nu vad acest aspect si este pacat.

Plus ca am invatat intre timp ca este foarte bine sa pleci in alte tari pentru anumite stagii, indiferent din ce tara pleci.

Ce parere aveti despre nivelul invatamantului si cercetarii din Romania?

Din pacate, in acest moment este foarte slab. Nu spun eu asta, o spun statisticile internationale. Nu avem nici o universitate in topul 500 Shanghai s.a.m.d. Eforturile din ultimii ani de a schimba ceva nu-si arata inca rezultatele si nici nu stiu daca isi vor arata vreodata rezultatele.

Schimbari se fac tot timpul. Cu fiecare guvern se schimba legile, ordinele de ministru devin lege. Sincer nu stiu cat de bune sunt aceste schimbari multe si dese.

In Romania ar trebui un pact pe educatie si cercetare care sa includa toate fortele politice si pe cei implicati direct in sistem. A fost un astfel de pact, dar s-a ales praful de el din mai multe motive predominant politice.

Fara un pact care sa fie si respectat, nu se vor putea niciodata lua masuri durabile. In ultimii ani s-au luat cateva masuri importante si as aminti aici clasificarea universitatilor (urmata de directionarea fondurilor care sa reflecte aceasta clasificare), introducerea unor criterii minimale pentru accesul la posturi universitare si eforturile de evaluare corecta (bazata pe competenta, originalitate, relevanta pe plan international) a granturilor.

Inca exista probleme la evaluarea granturilor, am auzit multe critici, totusi progresul a fost destul de mare. Din pacate, masurile care s-au luat nu au fost rezultatul unui consens politic si social, ci au fost impuse de la centru.

Ce schimbari credeti ca ar trebui sa se faca imediat in educatia si cercetarea romaneasca?

Ma voi referi la sistemul de cercetare pentru ca la invatamant nu am competenta necesara sa propun masuri detaliate.

Dupa parerea mea pentru a se schimba ceva in sistemul de cercetare din Romania trebuie urmat exemplul unor tari ca Ungaria, Cehia, sau Polonia. Aceste tari sunt apropiate de Romania din multe privinte dar, spre deosebire de Romania, au facut progrese extraordinare in cercetare in ultimii ani.

In primul rand, au inteles ca singura modalitate de a avansa este adoptarea unor standarde in evaluarea cercetarii care erau deja respectate in tarile dezvoltate. Aceste standarde au fost sustinute apoi de intreg spectrul politic.

In SUA s-au pus bazele Global Research Council, Romania n-are habar si nici ministru

Va prezint cateva masuri pe care eu personal le vad importante pentru sistemul de cercetare (unele poate nerealiste pentru sistemul romanesc, dar eu zic ca merita macar mentionate).

1. Renuntarea completa la ierarhia universitara existenta si introducerea unei ierarhii mult mai flexibile: doctorand (perioada determinata de 3-4 ani); postdoctorand (perioada determinata 2 pana la 5 ani); lider de grup (perioada determinata de 5 pana la 10 ani); profesor asistent (perioada determinata sau nedeterminata); profesor (perioada nedeterminata)

2. Un program masiv de atragere de lideri de grup competenti din strainatate (si aici ma refer la tarile dezvoltate cu cercetare avansata), fie romani plecati, fie straini cu posibilitatea obtinerii unei pozitii permanente de profesor asistent sau profesor in urma unor evaluari periodice)

3. Crearea de institute de cercetare paralele la cele existente cu finantare de la buget in care sa fie create posturi de cercetare pentru cei amintiti la punctul 2.

4. Cresterea rapida a bugetului cercetarii la 1% din PIB si directionarea fondurilor strict pe baza de competitie catre acele proiecte care au relevanta pe plan international, sunt originale si propuse de oameni care si-au dovedit competenta in domeniu pe plan international. O parte a fondurilor ar trebui directionate catre crearea si popularea institutelor mentionate la punctul 3.

5. Evaluarea cercetarii strict pe baza de competenta si calitate (masurata in principal prin publicatii in reviste internationale si atragerea de granturi europene si din alte surse). S-au luat unele masuri in aceasta directie deja, sper sa fie mentinute. Din pacate in Romania inca se considera ca doctoranzii si postdoctoranzii trebuie sa publice multe articole prin nu stiu ce anale ale universitatilor, prin reviste necitite de nimeni cu impact aproape inexistent. Aceasta mentalitate trebuie schimbata. O singura publicatie intr-o revista renumita pe plan international intr-un domeniu valoreaza mult mai mult decat o multime de publicatii obscure.

6. Pastrarea criteriilor minimale (introduse anul trecut) pentru accesul la posturi permanente in universitati si institute.

7. Descentralizare totala prin intarirea autonomiei universitare in paralel cu aplicarea finantarii pe baza clasificarii universitatilor si pe baza criteriilor mentionate la punctele 4 si 5.

8. Crearea unui program de excelenta la nivel central care sa finanteze programe de educatie si cercetare pe termen mediu si lung in domenii bine definite si pentru care universitatile sa concureze intre ele cu proiecte de avengura. Cu un astfel de program (bineinteles cu proiecte evaluate conform principiilor la care am facut deja referire), o universitate care nu adopta niste standarde de calitate ridicate nu are nici o sansa sa supravietuiasca.

9. Evaluarea periodica a tuturor celor implicati in cercetare de catre comisii independente din Romania sau din strainatate.

10. Renuntarea totala la dependenta finantarii de numarul de studenti. Cantitatea nu este niciodata o masura a calitatii.

11. Pastrarea obligativitatii pensionarii la 65 ani cu mentiunea ca cei foarte buni sa poata obtine un titlu de "profesor emerit", pentru a continua activitatea cu finantare limitata de la buget sau externa.

12. Crearea de conditii pentru accesul rapid al cercetatorilor tineri si competenti la pozitii de profesor. In acest sens, o palma dureroasa aplicata cercetatorilor din strainatate ce incearca sa se reintegreze in sistemul romanesc este mecanismul incredibil de complicat prin care trebuie echivalate diplomele. Cu alte cuvinte, cineva termina un doctorat in Romania, se duce in Germania cu diploma (tradusa in engleza sau germana daca a obtinut-o doar in romana), o preda la biroul administrativ al institutiei unde se angajeaza si toata birocratia se opreste aici, isi poate incepe munca imediat.

Invers, daca termini un doctorat la o universitate renumita din strainatate si vrei sa te angajezi in Romania trebuie sa treci printr-o birocratie incredibila sa-ti echivalezi diploma. De parca universitatea din Romania este cea renumita, cu standarde de calitate foarte restrictive, nu invers.

13. Depolitizarea imediata a tuturor institutiilor, comisiilor si altor organisme care sunt responsabile pentru strategia nationala pentru cercetare stiintifica. Inclusiv presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetarea Stiintifica, chiar daca are rang de secretar de stat, ar trebui numit prin consens politic pe baza de competenta profesionala.

Recenta schimbare a directorului ANCS si a Consiliului National de Etica probeaza ca in Romania inca nu conteaza foarte mult competenta profesionala. Acest lucru este vizibil daca arunci o simpla privire pe CV-urile celor inlaturati din Consiliu si pe ale celor care i-au inlocuit.

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...