În ultimii 2 ani am fost restricționati de pandemie. Nici nu s-a terminat bine, nu am apucat să ne bucurăm de relaxare și ridicarea restricțiilor, că a venit la ușa noastră războiul.
Peste tot oamenii sunt stresați, apăsați, trișți. Observ în jurul meu foarte multe persoane cuprinse de panică și blocate. Nu mai fac ce făceau, nici profesional, nici personal. Stau cu frica în san și cu bagajul făcut ...”just în case”.
Este normal până la urmă, pentru că demult nu ne-am mai confruntat cu realitatea unui război, pentru mulți dintre noi fiind prima oară când un conflict armat este atât de aproape și cu impact atât de mare.
Creierul uman, atunci când suntem expuși amenințărilor și pericolului are 3 reacții rapide: luptă, fugi sau îngheață („fight, flight sau freeze”). Acest blocaj pe care îl observ în ultimele zile în jur este o reacție naturală, însă este și o mare capcană. Sunt persoane care evita să afișeze cea mai mică urmă de atitudine pozitivă, o poză dintr-un weekend sau o vacanță, o reușită a unui proiect la job, o ieșire la masă cu echipa după 2 ani... toate de teamă să nu pară lipsiți de empatie pentru ceea ce se întâmplă în jur, de teamă să nu fie judecați de ceilalți după vorba românului „țara arde și baba se piaptănă”.
Această convingere este o capcană care ne limitează chiar capacitatea de a empatiza în mod real, de a oferi sprijin sănătos celor care au nevoie de el. Dacă tu nu eșți bine cu tine, cum îi poți susține pe ceilalți? Dacă tu eșți cuprins de panică, stresat, blocat, cum poți fi un sprijin solid pentru cei panicați, stresați, blocați?
Dacă alegi să păstrezi o atitudine pozitivă în aceste zile provocatoare pentru noi toți, dacă alegi să continui să faci lucrurile care îți plac, care te motivează, dacă alegi să nu ascunzi o mică bucurie, plăcere sau să împărtășeșți public un succes sau o carte bună pe care ai început-o aseară, nu înseamnă că nu eșți empatic sau că eșți nepăsător sau că nu te implici și nu ajuți cum poți refugiații sau pe cei care au nevoie. Fiecare ajutăm și contribuim cum putem, însă e mai puțin probabil să putem face asta dintr-o gaură neagră de panică și umbră. Panica nu susține pe nimeni și nimic, ci doar te îndepărtează, te izolează, te face chiar mai puțin empatic pentru a te proteja de o eventuală suferință.
Fii sincer cu tine și înțelege că nu poți oferi ceva ce tu nu ai!
Asigură-te că eșți tu bine tu în primul rând, pentru ca mai apoi să-i poți sprijini pe cei din jur în mod real. Este ca în cazul călătoriilor cu avionul: în cazul unui incident, ți se recomandă să-ți pui tu mai întâi masca de oxigen și apoi copiilor de lângă ține, pentru că dacă tu te sufoci, nu-i vei mai putea ajuta nici pe copiii, nu-i așa?
În ceea ce privește teama de judecata celorlalți, gândește-te puțin: ce beneficii reale au avut până acum cei care s-au oprit din ce făceau, au înghețat și aștepta să cadă drobul de sare? Sprijină ei cumva mai mult pe cei care au nevoie? Cum? Se simt ei mai bine cu ei? Cum? Își văd de proiecte, de job, generează valoare pentru ei și societate? Cum?
Convingerile noastre sunt de fapt cele care ne limitează, ne încătușează, ne blochează evoluția pe toate planurile. Sunt acele poveșți pe care ni le spunem în capul nostru despre noi și pe care le credem ca fiind adevăr absolut. Sună cam așa unele dintre ele: nu am timp să, nu sunt suficient de bun să, nu voi putea niciodată să, nu merit să, sunt timid, nu am nimic de oferit, ce va zice lumea dacă...etc. Ele apar pe parcursul vieții, în funcție de diverse experiențe, interacțiuni, preluări, interpretări etc.
Convingerile tale îți limitează performanța personală și profesională. Te țin blocat într-un cerc vicios din care nu poți ieși dacă nu schimbi ceva. Care sunt obiectivele și visele tale? Convingerile tale le pot împlini sau le pot distruge! Dacă faci în mod repetat un lucru identic, e puțin probabil să obții alt rezultat. Începe prin a schimba povestea pe care ți-o spui despre ține.
Imaginează-ți că ai un critic în capul tău – ce spune el depre ține? Îți e prieten sau dușman?
Lucrează cu convingerile tale ca să poți evolua, ca să poți oferi, ca să îți atingi obiectivele și să-ți împlinești visele.
Fix acum, în aceste vremuri tulburi și provocatoare nu renunta să fii tu, să rămâi conștient, să vezi și lucrurile bune care au rămas în jurul tău, să fii recunoscător pentru tot ce ai și eșți și să ajuți, să contribui, din această perspectivă.
Lucrul cu tine și convingerile care te limitează nu este o treaba ușoară, pentru că multe dintre ele își au originea încă din copilărie, însă primul pas este să le conștientizezi, să începi să lucrezi constant, să faci pași mici și astfel rezultatele le vei vedea rapid.
Contact autor - aici.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.