Cine a doborât avionul care pleca din România cu casetele atrocităților de la Revoluției. Ancheta redeschisă după 24 de ani

Curtea Militară de Apel București a decis redeschiderea anchetei în cazul tragediei aviatice din decembrie 1989, soldată cu moartea a șapte oameni, printre care și un jurnalist britanic.

Este una dintre marile enigme ale Revoluției, condițiile în care s-a prăbușit aeronava nefiind elucidate nici după trei decenii. Instanța militară a apreciat că ”în cauză subzistă indiciile plauzibile care conduc la ipoteza doborârii aeronavei”, iar ancheta trebuie completată, nu finalizată cu clasare.

Pe 28 decembrie 1989, la doar trei zile de la executarea familiei Ceaușescu, un avion pornea în cursă să aducă sânge din Belgrad pentru răniții de la București. La bord se afla și un jurnalist care avea la el, se presupune, și filmări făcute cu ororile din timpul revoluției. Avionul nu a mai ajuns niciodată la destinație. S-a prăbușit la scurt timp de la decolare, în Dâmbovița (comuna Vișina)

Echipajul aeronavei AN-24 YR-BMJ al companiei TAROM compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot-comandant, Valter Jurcovan (31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Mărghidan Elena (35 ani), însoțitoare de bord, Petre Bănica (41 ani), însoțitor de bord și Cristea Gelu (33 ani), mecanic de bord, a decolat de la aeroportul Internațional București-Otopeni, cu destinația Belgrad.

Cursa charter fusese cerută de Ion Iliescu, în numele noii conduceri a FSN, care a motivat că era nevoie să se aducă din Iugoslavia sânge pentru răniții din timpul Revoluției. În avion se mai afla și Ian Henry Perry (24 de ani) fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma să schimbe avionul, cu unul pentru Londra. Se bănuiește că britanicul avea asupra sa câteva casete video, filmate de el în timpul Revoluției, dar și alte casete video realizate în București de mai mulți corespondenți străini.

”A plecat cu un sac de casete”

Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat de acest dosar, a confirmat că ziaristul britanic plecase la Belgrad cu mai multe înregistrări făcute inclusiv în Comitetul Central.

"În toate zilele în care au avut loc evenimentele din decembrie 1989 în București a fost pe străzile Capitalei și a filmat și a făcut chiar schimb de casete și fotografii cu alți ziariști. A filmat chiar și în Comitetul Central, acolo a luat și interviuri.

Oricum, a plecat cu un sac de casete. Și lucrul ăsta a pus un pic pe jar pe cei care îi urmăreau pe ziariștii străini. Pentru că documentele cu care a plecat el erau de natură să-i demaște pe cei care au tras în decembrie 1989 în populația răsculată împotriva regimului comunist.

Pe 27 decembrie, o persoana din influența Consiliului Frontului Salvării Naționale i-a transmis jurnalistului Ian Perry că poate părăsi țara cu un avion umanitar care urma să decoleze spre Belgrad, după sânge pentru transfuzii.

Englezul și-a anunțat colegii de breaslă alături de care era cazat la hotelul Intercontinental. Majoritatea i-au dat materiale filmate pentru a le preda redacțiilor din occident. Zborul a fost oficializat în zorii zilei de 28 decembrie.

Fostul șef al securității Tarom 1989 își amintește că-n dimineața aceea pilotul instructor Ion Chifor aștepta pe platoul aeroportului, laolaltă cu echipajul. Ian Perry avea în bagaje, conform dosarului, 14 casete video", declara procurorul pentru Digi24 în 2019.

De ce n-a mai ieșit avionul din spațiul aerian al României

Avionul s-a prăbușit aproape de București, în județul Dâmbovița (comuna Vișina). Toți cei din interior au murit. Resturile aeronavei au fost localizate în pădurea Mălinoasa. Evenimentele din timpul Revoluției din 1989, dar si informațiile obținute, l-au determinat pe general-maiorul Gheorghe Negoșanu, șeful statului major al Comandamentului Apărării Anti-Aeriene, să dispună interzicerea decolării aeronavelor militare și civile de pe teritoriul României. Ordinul a fost activ din 22 decembrie 1989, ora 19.

Totuși, pe 28 decembrie 1989, Ion Iliescu, în numele conducerii FSN, a cerut efectuarea acestei curse către Belgrad. Scopul era aducerea sângelui necesar îngrijirii răniților de la Revoluție.

Ancheta care a urmat prăbușirii a fost deosebit de lungă. Rudele victimelor accidentului aviatic au fost supuse presiunilor, intimidărilor și amenințărilor când încercau să afle detalii despre anchetă.

Ipotezele anchetei

Rezultatele cercetărilor au fost contradictorii. În 2006, tragedia aviatică a fost pusă pe seama stratului de gheață depus pe aripă. Câteva luni mai târziu a fost incriminat impactul cu un obiect aflat în spațiul de zbor al avionului. S-a luat în considerare și ulterior exclusă cu desăvârșire utilizarea unei rachete sol-aer sau să fi existat o explozie de obuz în zona avionului.

Pentru a concluziona astfel, s-a avut în vedere faptul că pe învelișul avionului (epavei), în zona critică, au existat porțiuni cu rizuri care supuse probelor de laborator au evidențiat aliaj de fier și zinc înfipte în masa de metale ușoare, în condițiile în care aceste metale (fierul și zincul) nu fac parte din structura ampenajului orizontal al aeronavei.

Supraexpertiza tehnică (1993) a concluzionat că zborul din 28.12.1989 a avut loc în condiții de givraj de la slab la puternic, iar cauza prăbușirii avionului a fost reprezentată de givrajul foarte puternic care a condiționat intrarea în picaj a avionului.

Pentru a concluziona astfel, s-a avut în vedere că la data de 28.12.1989 au existat condiții meteorologice favorabile unor fenomene periculoase zborului. S-a mai avut în vedere că pe banda magnetică de înregistrare a convorbirilor, ultima convorbire este suprapusă, înțelegându-se că piloții au probleme cu comenzile. Prin supraexpertiză s-a mai stabilit că argumentele privind o tragere cu muniție militară asupra aeronavei nu sunt realiste.

Cum a justificat procurorul clasarea dosarului

Dosarul, cu lungul lui șir de expertize și experimente, a fost clasat.

Procuror a apreciat că pe baza probatoriului existent la dosar nu poate fi trasă o concluzie mai presus de orice dubiu cu privire la cauzele producerii catastrofei aviatice din 28.12.1989, respectiv că nu există probe apte să ducă spre concluzia certă a doborârii aeronavei sau spre concluzia certă a faptului că fenomenul de givrare a cauzat prăbușirea. În același timp, niciuna din cele două variante nu poate fi exclusă în condițiile în care expertiza și supraexpertiza (având concluzii diametral opuse) prezintă argumente care nu pot fi înlăturate în mod absolute, a motivate procurorul.

Decizia de clasare a dosarului a fost atacată de urmașii unuia dintre membrii echipajului care a cerut Curții Militare de București continuarea anchetei și trimiterea în judecată a vinovaților.

Instanța militară a admis plângerea, printr-o decizie din 7 iulie 2023.

”Admite plângerea formulată de petenta (...), desființează soluția de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare, prin ordonanța din 24.02.2023 emisă în dosarul nr. 8/P/2019 (…) Trimite cauza la aceeași unitate de parchet pentru completa urmărirea penală cu privire la infracţiunea de infracțiuni contra umanității”, potrivit portalului instanțelor de judecată.

Curtea Militară București a motivat decizia invocând că la acest moment planează încă un dubiu rezonabil cu privire la cauzele producerii incidentului aerian investigat, iar organele de urmărire penală nu au efectuat toate actele de cercetare care se impuneau.

”Astfel, în cauză subzistă indiciile plauzibile care conduc la ipoteza doborârii aeronavei AN-24-YR-BMJ la data de 28.12.1989, în acest sens fiind de menționat concluziile experților

Chiar dacă la acest moment nu mai există epava aeronavei, părți componente ale acesteia ori înregistratoarele de zbor, la dosarul de urmărire penală se regăsesc, între altele, numeroase fotografii, desene, schițe, rapoarte, declarații de martori, alte înscrisuri pe care s-au fundamentat concluziile cele două acte de procedură efectuate în anii 1990 și 1993.

Ori pentru a se clarifica pe deplin cauzele prăbușirii aeronavei AN-24 și a se da satisfacție așteptărilor legitime ale petentei în aplicarea principiului efectuării unei anchete efective, în opinia judecătorului Curții actele de la dosar ar trebui să facă obiectul unei noi expertize de specialitate care să fie realizată de către un expert independent”, se arată în motivare.

Acestea sunt parte dintre motivele pentru care judecătorul a admis plângerea, urmând ca procurorul să completeze urmărirea penală și să nu închidă dosarul.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...