Alt presedinte, alt PD-L

Cu siguranta Traian Basescu si-ar fi dorit un vot in favoarea solicitarilor DNA in cazul Ridzi. Macar dintr-un motiv: stie foarte bine cat de greu va cantari cel negativ in raportul pe Justitie si apoi, foarte posibil, in privinta proiectului Schengen.

A dorit atat de mult acest vot pozitiv, dar s-a indoit atat de mult ca il va vedea, incat a recurs la gesturi fara precedent in relatia dintre el si partidul despre care toate lumea crede ca este la degetul sau mic. A ajuns sa le dea parlamentarilor un SMS cu rugamintea de a vota in favoarea Justitiei.

Chiar si asa a pierdut. Alianta coruptilor din toate partidele a fost mai puternica decat orice. Ma indoiesc sincer ca Monica Ridzi a fost aparata din cauza problemelor de sanatate sau pentru cele cu copilul, despre care vorbeste presedintele. A fost aparata din cauza frazei cheie pe care a pus-o in finalul discursului sau: "Si voi puteti ajunge in situatia mea". Fraza care le-a sunat sinistru prea multor parlamentari din toate partidele, caci coruptia nu are culoare politica.

A doua zi presedintele parea mai degraba resemnat, gasind chiar circumstante atenuante pentru decizia luata: "Pot sa inteleg optiunea sentimentala a colegilor. Nu se pune problema ca dosarul Ridzi este blocat. Am discutat si la intalnirea cu partidele din coalitie subiectul. Are un copil cu deficiente, sta internata pentru o boala extrem de grava, ii inteleg pe colegi pentru optiunea sentimentala, dar asta nu justifica slabiciunea (...)

La Bruxelles eu nu pot sa ma duc sa le zic 'Stiti, doamna Ridzi era bolnava. Are o problema cu copilul care...' Sunt lucruri care vi le pot spune dumneavoastra sau la doi parlamentari, dar in niciun caz nu sunt o justificare pentru Bruxelles. De aceea, va spuneam ca decizia politica trebuia sa se ridice deasupra sentimentalismului".

Unde e Traian Basescu cel de odinioara, liderul in fata caruia nimeni nu indraznea sa sufle? Unde e PD-ul de odinioara, partid de o disciplina proverbiala? Vedem un Traian Basescu cu tot mai mari probleme de comunicare si autoritate in fata propriului partid scapat de sub control. Vedem un PD-L tot mai indisciplinat si tot mai putin dispus sa urmeze decizia centrala, chiar daca ea vine de la Cotroceni.

Este clar ca intre presedinte si partidul pe care, practic, l-a recreat s-a sapat o falie foarte adanca. "O sa va spun un lucru pe care foarte putini il cred. Eu nu mai cunosc demult acest partid. Am plecat din el cand avea 13%. Cand ma duc la intalniri cu grupul parlamentar, mai cunosc foarte putini dintre cei cu care am construit partidul (...) Nu mai avem demult o relatie, pentru multi dintre ei nu am fost sef de partid", spune Traian Basescu.

Pana la urma era si aceasta o evolutie previzibila. Puterea este borcanul cu miere care atrage o gramada de muste doritoare de ospat. Iar PD-L, cat timp s-a aflat in ascensiune si a avut o locomotiva imbatabila, s-a tot umflat cu tot felul de personaje indezirabile. Dar Traian Basescu nu s-a opus acestei expandari la timp, desi acum recunoaste ca criteriile de acceptare in partid au fost prea laxe.

Dimpotriva. A urmarit sa obtina astfel o majoritate tot mai larga, chiar dincolo de procentele aduse de votul popular.

Pe de alta parte, nu stiu daca vechile figuri ale PD, din vremea lui 13%, pe care Traian Basescu le evoca aproape cu duiosie, i-au ramas fidele presedintelui si pincipiilor cu care domnia sa a ajuns in varful ierarhiei politice. Dimpotriva, daca ma uit la tripleta BVB, as zice ca din zona greilor Traian Basescu n-a prea mai avut parte de obedienta incepand cu 2008, cel putin.

Dar, pana la urma, distantarea dintre presedinte si PD-L nici macar nu ar trebui sa fie o problema, cat timp chiar domnia sa le-a recomandat democrat liberalilor sa se gandeasca la epoca post Basescu. In 2014, PD-L ar trebui sa vina cu un nou prezidentiabil, ar trebui sa creasca o noua generatie de lideri pentru care Traian Basescu sa fie istorie.

Cea mai mare problema este ca PD-L este tot mai departe de principiile care l-au consacrat si prin care a incercat sa faca diferenta specifica de restul clasei politice. Iar Traian Basescu nu poate sa nu recunoasca acest lucru: "Pentru PD-L, exista riscul sa devina un al doilea PSD".

Atunci cand spune ca nu mai recunoaste PD-L, Traian Basescu ar trebui sa se gandeasca si sa fie ingrijorat in principal la acest aspect. De la partidul care a avut-o ministru de Justitie pe Monica Macovei, am ajuns la partidul care ar putea fi condus in curand de puscariabilul Gheorghe Falca, de la partiudul care promitea anticoruptie si moralitate, am ajuns la partidul care face zid in jurul Monicai Iacob Ridzi, de la partidul care se definea prin lupta impotriva clientelismului politic, am ajuns la partidul cu o clientela comparabila cu a PSD.

Cel mai trist este ca acest nou PD-L este de nerecunoscut chiar pentru electoratul sau, iar prabusirea din sondaje, pusa strict pe seama crizei, isi are o cauza importanta si in aceasta noua fata buhaita si schimonosita a PD-L. Un electorat care nu poate uita ca Traian Basescu a girat partidul scapat acum de sub control si ca, fara acest gir, PD ar fi ramas probabil tot pe la 13%. Este o responsabilitate de care presedintele nu poate scapa prin constatari amare.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...