Mitul depolitizarii (Opinii)

Odata cu schimbarea echipei de la conducerea Executivului, ne este dat sa auzim din nou cunoscutul refren al depolitizarii structurilor centrale si locale ale administratiei publice.

Cica institutiile publice trebuie depolitizate dupa ce operatiunea inversa a fost intreprinsa cu sarg si voie buna de catre cei trecuti in adormire (politica).

Spre surpriza celor care cred ca vor auzi contrariul, voi afirma ca initiativa este pe deplin justificata si oportuna, ba chiar de neocolit in actuala conjunctura. Asta deoarece regimul pedelist a reusit intr-adevar sa planteze in majoritatea organismelor mentionate vigurosi politruci care nu reuseau decat sa probeze celebrul principiu al lui Peter cu indivizii ridicati la nivelul propriei incompetente. Pentru ca, acelasi regim, care n-a facut deloc doar lucruri reprobabile, asa cum se sustine astazi, a avut o politica de cadre execrabila. In provincie, cu deosebire!

De ce s-a intamplat asa? De ce exemple precum Traian Igas, Ioan Nelu Botis - ca sa nu-i mentionam si pe cunoscutii justitiabili - au proliferat este greu si complicat de spus. S-a considerat ca a venit vremea lor si randul lor in a se impartasi cu deliciile puterii. S-a crezut ca, in vremile de trista amintire de dinainte de 89, ca "activistii", cu cat erau mai incompetenti si mai agramati, cu atat erau mai docili si mai zelosi executanti ai ucazurilor de "partid". Si, poate, pentru ca numai acestia au fost gata de a plati catre partid si catre anumiti lideri ai partidului obolurile de rigoare pentru accederea in functii si pentru perpetuarea lor in fotoliile mult ravnite.

Asa-zisa depolitizare se justifica si prin faptul ca ea este o traditie consacrata si ca nimeni n-a procedat altminteri. Desi, spre cinstea aceluiasi PDL, pe alocuri ei au avut rabdarea de a astepta sa se finalizeze mandatele celor care mai erau inca in functie. Partial si de teama actiunilor in instanta ale celor prejudiciati. Aceasta si pentru ca justitia din era pedelista tindea puternic sa se emancipeze de influenta politicului. (Sa vedem daca tendinta se va mentine! Atentie la cazul A. Nastase!)

Asa ca, desi Victor Ponta ne asigura ca nu se vor schimba din functii decat cei numiti politic (??!!) sau cei care indraznesc sa se implice in campania electorala (a se citi: de partea PDL), as paria, fara niciun fel de teama, pe faptul ca in cateva saptamani, cel tarziu luni, nu va ramane niciun picior de pedelist, cu exceptia transfugilor, la carma vreunei institutii publice cat de cat semnificative. Nu chiar pana la nivel de femeie de serviciu, cum credea a sti Crinul, dar pana la cel din urma sef sau sefut numit de vechiul regim. Maniera in care s-a procedat in cazul prefectilor si a unor directii din ministere este edificator.

Deja la nivelul judetelor sarabanda listelor si luptele pentru sefia diverselor institutii sunt in curs, sefii de la centru tinand cu destula greutate haturile. Chiar daca, prin absurd, Victor Ponta ar fi atat de bine intentionat, pe cat afirma, si lui i-ar fi greu sa se tina de cuvant pentru ca militantii isi cer insistent "drepturile". Cer rasplata "jertfei lor patriotice". Caci altfel de ce ar mai face domniile lor politica? Doar asa, de florile marului? Trebuie sa vina si un moment al decontarii!

A schimba pe militantii celor de dinainte cu cei ai actualei echipe nu inseamna deloc depolitizare. Inseamna o re-politizare. "Plecati voi, ca sa venim noi!", "V-ati ghiftuit destul, acum a venit randul nostru la impartirea bucatelor!" - o cursa fara sfarsit si fara moralitatea care, cu obstinatie, se invoca.

Este corect principiul mereu enuntat, dar mereu incalcat de exact cei care-l emit, de a limita amplitudinea schimbarilor la nivelul de ministru si secretar de stat, restul functiilor urmand sa fie atribuite unor specialisti adevarati, nu de genul celor care s-au perindat de curand la conducerea Ministerului Educatiei.

In acest scop, nu este atat de dramatic daca vor fi rand pe rand debarcati actualii titulari. Cu conditia ca viitorii aspiranti sa-si ocupe functiile prin concursuri adevarate, in care partidele sa n-aiba niciun cuvant. Nici propuneri, nici liste, nici sugestii. Se poate? Se poate, dar ne indoim ca se va si intampla vreodata.

Imediat dupa Revolutie sau ce a fost in decembrie 89, posturile de sefi au fost atribuite in urma unor alegeri relativ libere in institutiile publice. In ciuda unor imperfectiuni inerente, oamenii au ales in general obiectiv si cu spirit etic. Acelea au fost insa niste timpuri romantice si vizionare. Acum este vremea "profesionistilor".

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...