Istoria Belarusului sub Lukasenko. Cine va decide soarta fostei republici sovietice si cum ar trebui sa se pozitioneze Romania in acest subiect

Protestele care au avut loc in Belarus din ultimele doua saptamani au adus in atentia lumii o tara despre care cei mai multi stiu doar ca este condusa de "ultimul dictator al Europei".

Imagini greu de privit, cu raspunsul violent al fortelor de ordine impotriva manifestantilor pasnici, au facut inconjurul lumii si au deschis o avalansa de analize geopolitice.

Scurta istorie recenta a Belarusului sau cand cazi din URSS in dictatura "Independenta"

Dupa prabusirea URSS, la 25 august 1991, Belarus si-a proclamat independenta, iar in 1994 au avut loc primele alegeri prezidentiale, pe care le-a castigat cu 80% din voturi Aleksandr Lukasenko.

De atunci si pana in zilele noastre, istoria Belarusului este scrisa de Lukasenko si poarta stigmatul dictaturii.

Nascut intr-o familie saraca, crescut fara tata, Lukasenko a absolvit Institutul Pedagogic de la Moghilev si ar fi trebuit sa devina profesor de istorie, dar insetat de putere inca de pe atunci, a ales politica.

In 1979, s-a inscris in Partidul Comunist si vreme de trei ani (intre 1982 - 1985) a fost sef de colhoz intr-un micut oras de provincie.

"A facut armata la graniceri, in cadrul Comitetului Securitatii Statului (KGB) unde si-a descoperit vocatia de instructor politic, activist de partid, ateu infocat. Dupa 1985, s-a numarat printre sustinatorii reformelor lui Gorbaciov, iar in 1990 a devenit deputat in Sovietul Suprem de la Minsk . A fost singurul deputat in Belarus care a votat impotriva destramarii Uniunii Sovietice", scrie analistul Armand Gosu, in Revista 22.

In iulie 1994, Aleksandr Lukasenko a fost ales presedinte al Belarusului si a avut o ascensiune politica rapida, pozand intr-un "luptator impotriva coruptiei". Alegerile din '94 au fost probabil singurele alegeri libere si corecte din istoria Belarusului.

Desi sprijinit de Rusia prin subventii la petrol si gaze mult sub pretul pietei, Lukasenko a tarat Belarusia dintr-o criza financiara in alta.

Realegerea lui din decembrie 2010 a fost intens contestata in spatiul public si cateva mii de belorusi curajosi au protestat chiar si in strada, fiind insa imediat reprimati violent de fortele de ordine - sute dintre ei au fost arestati si batuti, iar lideri ai opozitiei au fost condamnati la ani de inchisoare, pentru perturbarea ordinii publice.

In 2011, declinul economic abrupt a inceput sa scindeze puternic Belorusia: mediul rural si locuitorii oraselor mici il sustineau pe Lukasenko sau erau indiferenti, iar belorusii din zonele urbane mari il contestau - dintre ei, insa, mai mult tinerii o faceau public, asumat, o masa semnificativa de oameni preferand sa ramana in umbra, marcati de inabusirea violenta a protestelor din decembrie precedent.

Pe langa greutatile economice crescande, in 2011 si absurditatea regimului a atins cote fara precedent.

Lukasenko recurge la solutii sovietice: pedepsirea celor ce muncesc "prost". Instituie reguli de "stimulare a muncii", prin constrangere.

"Presedintele belarus a dat dispozitie instantelor statului sa-i urmareasca penal pe toti cei ce fug de munca. Si organele statului condus in stil autoritarist de ultimul comunist nereformat al Europei (alaturi de transnistreanul Igor Smirnov) se straduiesc sa nu dezamageasca. Un tsunami de controale si verificari a lovit tara. La Brest, de exemplu, au fost inchise usile unui hipermarket, iar clientii au fost chestionati asupra motivelor pentru care se afla, in timpul orelor de program, la cumparaturi. Nici scolile nu au scapat: autoritatile au controlat computerele scolilor dupa fotografii, filme sau jocuri, argumentul invocat fiind 'societatea nu este coapta pentru calculatoare, asa ca statul trebuie sa le verifice', iar la Vitebsk au aparut caiete in care sunt notate intrarile si iesirile din cladiri", titra la acea vreme Deutche Welle.

In aceeasi perioada, ingrijorat de protestele din tara - care adunau din ce in ce mai multi oameni, ce se manifestau aplaudand, ironic, guvernarea - Lukasenko interzice aplaudatul in public si dispune sute de arestari, iar jurnalistii sunt agresati de persoane in civil.

Un jurnalist a dorit sa afle de la reprezentantii Ministerului de Interne daca la parada militara dedicata Zilei Independentei Belorusului ramane in vigoare interdictia aplaudatului in public.

"Daca sunt aplauze pentru veterani sau pentru cei din serviciul militar, atunci se poate", a raspuns Igor Evseiev, responsabil al ministerului, noteaza DW.

In cele din urma, pare ca bielorusii s-au saturat intr-atat, incat, in ciuda tuturor incercarilor disperate ale lui Lukasenko de a zdrobi opozitia (si-a arestat toti oponentii puternici) pentru a-si asigura realegerea in liniste, dupa modelul ultimilor 26 de ani, indignarea mocnita a populatiei a erupt si s-a revarsat pe strazi, dupa alegerile considerate o mascarada: candidati ai opozitiei arestati, urne netransparente, observatori locali batuti si arestati, jurnalisti straini cu acreditari suspendate.

Furtul ultimului scrutin prezindetial - atat de grosolan, la vedere, fara macar intentia de a mima o elementara corectitudine - a fost ultima picatura din paharul oricum prea plin de furie al bielorusilor satui de propaganda, minciuni si represiuni.

Sute de mii de oameni au iesit in strada si in tot mai multe companii si uzine au loc greve ale muncitorilor - toti ii cer demisia lui Lukasenko si noi alegeri, corecte.

Teroarea represiunilor sangeroase a fortelor de ordine imporiva manifestantilor - cele peste 7000 de arestari, bestialitatea agresiunilor fizice care au bagat zeci de oameni in spital, uciderea a trei protestari (doi, cu munitie de razboi si unul, mort in custodia politiei, in conditii suspecte) - nu a avut rezultatul scontat. Dimpotriva, a oripilat oamenii si mai mult. Si, oricat de mult si-ar dori, Lukasenko nu-i poate inchide pe toti.

"Ultimul dictator al Europei", care le-a spus opozantilor sai ca nu vor scapa de el pana nu il vor ucide, pare ca e in cadere libera, spre cosul de gunoi al istoriei.

Cine va decide soarta Belorusiei

E greu de crezut, totusi, ca un personaj bolnav de putere va gasi intelepciunea sa nu isi sacrifice iremediabil propriul popor.

In plus, importanta geostrategica a Belarusiei o vulnerabilzeaza si mai mult, pentru ca interesele lui Putin de a reintegra Belarusul si a-si instala forte militare in regiune sunt foarte mari, iar asta reprezinta un pericol nu doar pentru Belarus, ci si pentru UE.

"Bielorusia n-a mai trecut prin astfel de momente din anii 1990. Cum ar arata la Moscova daca un lider autoritar care domneste de mult timp intr-un stat slav, cu o economie in declin, are probleme si se confrunta cu o miscare de opozitie? Si cu alegeri libere si cinstite? Ar fi un exemplu rau pentru Putin. Bielorusia are granita cu trei state membre ale UE si NATO: Polonia, Lituania si Letonia. De asemenea, se invecineaza cu Ucraina, deja destabilizata politic si economic de Rusia. Circa 10% din petrolul importat de UE vine prin oleoductul Drujba (Prietenie) care trece prin Bielorusia. Conducta aprovizioneaza Germania, Polonia, Slovacia, Ungaria si Cehia. In plus, prin Bielorusia trece gazoductul Yamal-Europa care acopera cu gaze rusesti peste 6% din consumul european", explica Nigel Gould-Davies, fost ambasador britanic la Minsk, pentru Radio Europa Libera.

Nicu Falcoi, senator USR si vicepresedinte al subcomisiei Transatlantic Defence and Security Cooperation (DSTCT) din cadrul NATO, atrage si el atentia asupra faptului ca perspectiva militara asupra crizei din Belarus ar trebui sa aiba in vedere planurile militare ale Federatiei Ruse pentru intreaga regiune, de la Baltica pana la Marea Neagra.

"In primul rand, obiectivul Rusiei este sa consolideze prezenta militara in Crimeea si in Belarus. In cazul peninsulei Crimeea escaladarea militara este mai avansata si vizeaza sporirea gradului de amenintare pentru cele trei tari NATO: Romania, Bulgaria si Turcia.

Patru crize majore sunt avute in vedere de Moscova in aceasta parte de lume: criza din regiunile separatiste din Ucraina de est, razboiul din Siria, criza cipriota si criza din Libia. Toata aceasta axa de instabilitate care leaga securitatea Marii Mediterane de Marea Neagra ridica mari probleme pentru NATO si UE. (...) Moscova va incerca sa profite de situatia internationala complicata, de procesele electorale in derulare (SUA, Republica Moldova, Romania) si de vulnerabilitatile generate pe fondul crizei pandemice", scrie Nicu Falcoi, in Digi24.

Din analizele expertilor geopolitici reiese ca, desi determinarea populatiei de a rezista si a pastra puternice protestele, de a extinde grevele, in urmatoarele saptamani, cantareste greu in ecuatie, nu este neaparat si decisiva. Cel mai probabil, ultima carte o va juca Putin.

"Factorul decisiv este acum ceea ce va face Putin. Fie il sprijina pe Lukasenko, fie are intelepciunea si inteligenta lui Gorbaciov si spune: << Nu este de folos, trebuie sa eliberam aceasta tara, sa facem posibila democratia si, cu aceasta ocazie, sa punem bazele unui nou parteneriat intre Belarus si Rusia >> ", spune, pentru Deutche Welle, Wolfgang Thierse, fost presedinte al parlamentului german.

Jorg Forbrig, expert pentru Europa de Est in cadrul German Marshall Fund (GMF), nu crede ca Rusia va recurge la solutii radicale, cum ar fi interventiile militare.

"Rusia va cauta alte modalitati de a-si mentine influenta asupra Belarusului, de exemplu in alegerea potentialilor viitori candidati care sa-i succeada lui Alexander Lukasenko", a declarat Forbrig pentru DW.

Nu toti analistii sunt insa de aceasta parere.

Istoricul german Karl Schlogel se teme ca "in Belarus inca poate avea loc ceva teribil". El considera ca Vladimir Putin a decis "sa mearga pana la capat si nu suntem pregatiti pentru asta".

Ramane de vazut care va fi avut dreptate.

Desi, nu e ca si cand am putea privi pasivi de pe margine la evenimente prea indepartate ca ne trezeasca mai mult decat compasiunea pentru suferintele unor oameni din alt capat de lume, si nu ingrijorarea ca ne-ar putea ajunge si pe noi. Toate astea se intampla foarte aproape de Romania si deznodamantul acestor lupte poate influenta si destinul nostru.

Ce ar trebui sa faca Romania

Asa ca intelept ar fi ca Romania sa fie mai transanta si mai activa in subiectul Belarus. Si mai repede.

"Din perspectiva noastra, a Romaniei, ar trebui sa facem trei lucruri urgent. Primul ar fi o evaluare a prioritatilor asumate prin parteneriatul strategic cu Polonia, tara NATO cea mai implicata si amenintata de evolutiile din Belarus. Polonia incearca sa construiasca o coalitie care sa sustina directiile pozitive cu toti partenerii NATO, in special cu Ucraina, Moldova si Georgia.

Un al doilea obiectiv al Romaniei ar trebui sa fie implicarea activa in consolidarea culturii democratice si reforma din Republica Belarus. Nu este un obiectiv usor, pentru ca in Europa de est democratia nu se construieste usor.

Nu in ultimul rand, Romania, in special guvernantii, ar trebui sa regandeasca modul in care politica noastra externa anticipeaza si gestioneaza asemenea crize cu potential de amenintare pentru intreaga regiune", avertizeaza senatorul Nicu Falcoi.

Ce face Romania

Pana una alta, Bucurestiul e ocupat pana peste cap cu "dictatura sanitara", cu motiuni de cenzura, cu alegerile locale - lupta se anunta acerba: Petre Roman, Traian Basescu, Piedone, Vanghelie. Treaba multa avem.

Nebunul nostru din Belarus

Trei protestatari din Belarus, eliberati recent din arest, descriu brutalitatea extrema a fortelor de ordine

Putin il asigura pe Lukasenko de sprijinul militar al Rusiei, daca va fi nevoie

VIDEO Momentul in care un protestatar pasnic este ucis de politisti in Belarus. Filmarile care probeaza crima

Toate momentele-cheie ale Revolutiei din Belarus. Ce s-a intamplat dupa alegerile prezidentiale din 9 august

Fotografii impresionante din Belarus. Protestatari in genunchi implora cu lacrimi in ochi fortele de ordine

Un protestatar din Belarus impuscat de fortele de ordine a murit la spitalul din Minsk. Este al treilea deces inregistrat de la inceperea protestelor

Ministrul rus al Apărării susține că nu e în interesul țării să atace state NATO. Rusia şi China continuă cooperarea militară

Trupele NATO au creat ameninţări suplimentare pentru Rusia prin apropierea lor de frontierele ruse, dar Moscova nu are interesul militar sau geopolitic de a ataca state NATO, a declarat vineri...

Cum poate amenința Rusia din Niger flancul sudic al NATO

În noua eră a rivalității între marile puteri, Africa este unul dintre locurile în care Statele Unite pierd. Rusia câștigă rapid teren în Niger, iar consecințele acestui fapt s-ar putea...